Tag: biografie

„The Sick Bag Song”, de Nick Cave – un mix straniu și interesant de poezie, proză, delir și biografie

Ultima carte semnată de Nick Cave, „The Sick Bag Song”, s-a născut în timpul unui turneu muzical în America de Nord și, așa cum spune și titlul, e un cântec bolnav în stilul epic, scris pe o pungă specială pentru nefericiții cu rău de avion. Volumul este împărțit în capitole distincte și fiecare evocă un oraș în care a fost cazat autorul. În ele sunt transpuse, în mare parte, obsesiile și melancoliile futile ale creatorului, nevoia sa de confirmare și angoasa care-l cuprinde de cele mai multe ori când „his sorrowful wife” nu-i răspunde la telefon. Citeşte tot articolul


În amintirea viitorului sau despre „Un an de studiu”, de Anne Wiazemsky

Anna Karina nu a scris niciodată un roman despre relația ei cu Godard. Sunt câteva interviuri în care vorbește despre el, dar mereu cu aceeași discreție, repetând aceleași povești, cu inocența și timiditatea pe care le au și Veronica Dreyer sau Odile, personajele ei. Anna Karina l-a cunoscut pe Godard când acesta i-a propus un rol figurant în Á bout de souffle, pe care l-a refuzat, pentru că era un rol nud. Apoi Godard a revenit și i-a oferit rolul principal în Le petit soldat. Citeşte tot articolul


Listă de bookaholic: 5 povești de viață

În ultima vreme, pe listele mele de bookaholic s-au adunat și mai multe cărți decât de obicei. Traduceri sau cărți scrise de autori români, avem o piață de carte din ce în ce mai mare și mai interesantă. Am ales pentru această listă de bookaholic 5 biografii sau autobiografii care mi-au atras atenția. Le-am denumit „povești de viață” pentru că a fost dificil să găsesc o altă „umbrelă” sub care să le adun pe toate și asta mi s-a părut că ar fi cea mai potrivită. Citeşte tot articolul

Jacques Lassaigne - Pictori pe care i-am cunoscut

O definiţie a cronicii. Jacques Lassaigne şi volumul „Pictori pe care i-am cunoscut”

Unele dintre simpatiile faţă de trecut te pot întoarce în timp ca pentru unul dintre concertele brandenburgice. Un colţ mai noduros al prezentului te poate expedia într-o clipă către eleganţa trecutului. Dacă o simfonie compusă de Berlioz nu te va scoate din rimul alert al momentului prezent, atunci poate că un concert de pian semnat de Ceaikovski se va dovedi panaceul mult-aşteptat: de la cele câteva grade în plus pe care ţi le-ai dori în casă până la o stare de beatitudine infinită. Nu aşa-zisul remediu contează însă de data aceasta, ci felul în care ne simţim atraşi, de cele mai multe ori, de trecut, de ceea ce nu lăsăm să dispară dintr-o teamă faţă de uitarea care nu trebuie să se producă. Citeşte tot articolul

„Cartea secretă a Fridei Kahlo”, de F.G.Haghenbeck – fragment în avanpremieră

Biografie și ficțiune, poveste și istorie, Cartea secretă a Fridei Kahlo desenează destinul implacabil al unei artiste, al unei femei, al unui spirit tulburat. În roman sunt îmbinate relatări din epocă, mărturii, fragmente de jurnal și indicii autobiografice din tablouri pentru a reda complicata existență a uneia dintre cele mai cunoscute și controversate artiste din întreaga lume. Citeşte tot articolul

Constance. Tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde

Biografia stufoasă a lui Constance Lloyd, soția greu încercată a lui Oscar Wilde, aduce atît de multe lucruri la lumină încît, chiar dacă ești, chiar dacă nu ești interesat de viața ei sau de a scriitorului cu care a împărțit  o bună parte din viață, tot rămîi cu foarte mult. Franny Moyle, autoarea cărții, a făcut muncă de biograf care nu se joacă: fiecare an despre care a putut găsi informații e refăcut din toate bucățelele pe care a reuşit să le pună cap la cap. Citeză scrisori, în special din bogata corespondență pe care Constance a păstrat-o cu fratele ei, Otho Holland Lloyd, jurnale ale cunoscuților, articole de presă, fragmente de memorialistică, însemnări de tot felul. Citeşte tot articolul


Film: The Invisible Woman, iubirea secretă a lui Charles Dickens

Tare îmi mai plăcea Dickens în copilărie (De ce oare îl asociem mai degrabă cu literatura pentru kinderi? De ce puțini adulți ar mai pune azi mâna pe un roman de-al lui?). Am trăit dramele lui David Copperfield și Oliver Twist (câteodată chiar de două-trei ori, pentru că aveam și discurile cu povești și insistam să merg să văd și piesele la teatrul Ion Creangă - deși acum, dacă stau să mă gândesc, oare insistam eu sau maică-mea?...), am trăit Marile speranțe și m-am rătăcit prin Poveste despre două orașe. Era, alături de Dumas, probabil, povestitorul meu preferat. Și nici nu-mi trecea prin cap că ar fi fost și el un om, ca toți oamenii. Citeşte tot articolul

Rafael Nadal sau cum să duci o viaţă echilibrată în tenis

În colecţia „Victoria Books” a Editurii Publica, destinată biografiilor unor personalităţi din toate domeniile, o parte semnificativă este dedicată figurilor din domeniul tenisului. Alături de biografiile „greilor” Andre Agassi şi Pete Sampras, colecţia propune şi povestea starurilor în vogă acum, precum Rafael Nadal, Novak Djokovic şi Andy Murray. Autobiografii sau biografii, aceste cărţi fac cunoscut universul personal al jucătorilor, dificultăţile pe care le-au înfruntat, felul în care cariera lor le-a afectat viaţa personală, precum şi de ce sacrificii a fost nevoie pentru a ajunge în avanscena tenisului mondial. Citeşte tot articolul

Ioana Pavelescu îi dă viață Zeldei Fitzgerald pe scena teatrului

Duminică seară, în cadrul Festivalului de teatru Undercloud, am văzut spectacolul ”Zelda”, o adaptare a piesei The Last Flapper de William Luce, scrisă în 1984. Acest one woman show este interpretat de actrița Ioana Pavelescu, în traducerea și regia Lianei Ceterchi, o producție a Teatrului pentru Puțini (numit așa nu din snobism, cum m-am gândit eu inițial, ci pentru că acesta este localizat într-un spaţiu amenajat în podul unei case din Strada Sofia, loc în care nu pot intra mai mult de 20 de spectatori; spațiul a fost ”botezat” de Andrei Șerban). ”Zelda” a intrat în repertoriul Teatrului Mic și Foarte Mic din mai 2013 - așa că fiți cu ochii pe programul teatrului din toamnă! Citeşte tot articolul


Ultimul dans al lui Charlot, Fabio Stassi

Pe când Chaplin era un vagabond tinerel fără o para chioară în buzunar și lipăia în căutare de lucru prin San Francisco, a intrat la o ghicitoare, pe masa căreia și-a lăsat ultimul mărunțiș. Ea i-a prezis că va avea bani cu carul și noroc cu ghiotura, iar Chaplin s-a enervat că își bate joc de el pe față și și-a luat tălpășița, nu înainte de a auzi ultimele ei vorbe: O să mori într-o seară de Crăciun, la 82 de ani. Citeşte tot articolul

Murakami despre Murakami/Felii de autobiografie în cărțile lui

Îmi plac cărțile lui Haruki Murakami nu doar pentru mult apreciatul mixt de realism cu fantezie – despre care chiar și autorul vorbește, în “1Q84”, prin vocea unui personaj ce descrie un manuscris: “Povestea în sine este fantezie însă detaliile descriptive sunt incredibil de reale” - ci și pentru modul simplu și direct în care povestește despre lucruri firești și tabuuri și, nu în ultimul rând, despre sine. Citeşte tot articolul