„Împărăția pământului” – publicat în original în 2010, tradus în România la editura Pandora M în 2018 – nu este primul scris de Hoda Barakat. Autoarea libaneză, născută în 1952, scrisese deja „Piatra râsului” (traducere liberă după „The Stone of Laughter” – 1990), „Discipolii pasiunii” (idem după „Disciples of Passion” – 1999), „Cârmaciul apelor” (idem după „The Tiller of Waters” – 2001) și „Stăpânul meu, dragostea mea” (idem după „Mon maitre, mon amour” – 2007*). Citeşte tot articolul
Tag: cititor
Umbrele socio-psihologice ale lui Orlando. Androginie versus acceptare de sine
Textul de față analizează felul în care ființa umană are capacitatea de a rezona lăuntric atât cu psihologia feminină, cât și cu psihologia masculină. Doresc să arăt, în cele din urmă, importanța acceptării atât interpersonale, cât și intrapersonale a acestei dualități, pornind de la romanul Orlando al Virginiei Woolf, care este o biografie autoficțională bazată pe relația pe care autoarea a avut-o cu aristocrata Vita Sackville-West între 1925 și 1928.
Eseu de Bogdan-Constantin Negrei Citeşte tot articolul
Nu o să îți vină să crezi ce se întâmplă într-o librărie. Interviu cu scriitorul Mihail Vakulovski
Un interviu despre greutatea și frumusețea vieții de librar cu scriitorul Mihail Vakulovski, care e și librar în Brașov. Atenție, puteți să vă prăpădiți de râs citind cele ce urmează. Grijă mare! Citeşte tot articolul
Paul Țanicui, „Quimera” – melancolia porcului
Odată cu romanul Quimera, Paul Țanicui se dovedește a fi unul dintre cei mai fermecători și poznași inventatori de lumi și de stări din literatura română. Făptură atipică, scriitorul a trăit intens fel și fel de experiențe existențiale - printre altele, a vândut cârnați italienești, a săpat fântâni în fosta Iugoslavie, a făcut publicitate, a scris scenarii, a lucrat în televiziune, a fost producător al proiectului muzical Shukar Collective. Citeşte tot articolul
Romulus Bucur: „Suntem condiţionaţi (avea dreptate Huxley) să ne debarasăm de tot ce ar putea fi înlocuit” (interviu)
Romulus Bucur a publicat recent, la Editura Tracus Arte, un nou volum de poezie, odeletă societății de consum. Pentru a-l „ajuta” pe cititor cu o cheie de lectură, autorul scrie în prefața cărții: This paper, based on the well-known Barbian principle of lazy poetry (Barbu, 1928), develops the idea of a lazy reader, a subservient lazy consumer. Să-l cunoaștem mai bine pe acest lazy consumer și ale sale drumuri în cele ce urmează:
Copilăria ca poveste de viață – despre „Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu”, de Iulian Bocai
Câștigătorul Premiului de debut al Editurii Polirom, micro-romanul Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu, reprezintă unul dintre micile delicii editoriale ale anului 2018. Povestea, pe cât e de simplă, pe atât e de captivantă. Și emoționantă. Citeşte tot articolul
Lectură-Carusel de Ziua Cărții
18 autori ▶️ 300 de căști wireless ▶️ 10 ore de lectură ▶️ un carusel de texte derulate live în avanpremiera Zilei Internaționale a Cărții. Vineri începem încălzirea pentru petrecerea de #ZiuaCărții2018: am invitat 18 poeți și scriitori să ne citească din cărțile lor în Carusel de dimineață până seara. Cu dj-intermezzouri 🎶 de Cosmina Moroșan. Totul se întâmplă în 300 de căști wireless pe care le primiți la intrarea în librărie. #SilentDisco cu cititori & autori. Citeşte tot articolul
Reading Gives You Power – parteneriat Nemira și cafenelele 5 to go
Editura Nemira și lanțul de cafenele 5 to go anunță lansarea unui parteneriat pentru promovarea lecturii în rândul tinerilor, sub mottoul Reading Gives You Power.
În spiritul acestei campanii, Nemira propune pentru lectură peste 400 de cărți în cafenelele 5 to go din București și din țară, pentru că nicio zi nu ar trebui să treacă fară cafea și fără câteva capitole dintr-o carte bună. Citeşte tot articolul
Clubul de carte Nordic Noir – „Ghici cine moare primul”, de M. J. Arlidge
Marți, 13 februarie, ne întâlnim la o nouă ediție a Clubului de carte Nordic Noir și povestim despre thrillerul Ghici cine moare primul de M. J. Arlidge. Citeşte tot articolul
O librărie la 9.300 de locuitori. Ne mulţumim cu 2,5 cărţi pe an. Ce putem face?
În România sunt circa 200 de librării. Poate 250. Nu le-am numărat fiindcă nu se poate găsi numărul exact. Şi, de când mi-a venit ideea acestui articol, e posibil ca pe unele să le fi dărâmat vântul. Dacă le numărăm şi pe „ale două de la prefectură” şi de la „catrindală”, tot nu trecem de 300. Pentru o ţară cu 19,71 milioane de locuitori (în 2016), cu menţiunea că nu ştim pe câţi i-a luat vântul odată cu vremea rea din ultima perioadă, tot nu stăm deloc bine la capitolul librării per număr de locuitori. Stăm tot aşa cum stăm şi la consumul de cafea: pe ultimul loc. Credeaţi oare că suntem mari amatori de cafele la ibric? Om fi, dar asta înseamnă că bem cafea evazionistă, căci din calcule recente reiese că Finlanda conduce cu 10,35 kg pe cap de locuitor, în vreme ce România se află 29 de locuri mai jos (pe ultimul loc) cu un consum/locuitor/an de 2,51 kg. Cărţi puţine, cafea şi mai puţină. Citeşte tot articolul
3 pași-cheie pentru a exersa „Arta subtilă a nepăsării”
Cum ar fi să te trezești într-o dimineață cu un urs panda costumat în supererou, care să îți trântească în față toate adevărurile despre tine, pe care nu ai fi pregătit să le auzi nici în ruptului capului? Buimac de somn, ai crede probabil că ai înnebunit, ai halucinații, muncești prea mult și ești epuizat. În plus, descoperi că nu poți scăpa de noul intrus din viața ta, care turuie întruna și face pe deșteptu` în casa ta înainte ca tu să îți fi băut cafeaua. Citeşte tot articolul
„O viaţă măruntă”, de Hanya Yanagihara – sau mersul pe sârmă deasupra celui mai adânc hău
Romanul O viaţă măruntă (A Little Life), apărut în 2015, este cel de-al doilea publicat de scriitoarea de origine hawaiiană, Hanya Yanagihara. Prima sa carte, publicată în 2013, s-a numit The People in the Trees. O viaţă măruntă a fost nominalizat, tot în 2015, la National Book Award şi la Man Booker Prize. A câştigat Kirkus Prize. Citeşte tot articolul
Cum să citiţi mai mult (mult mai mult) în 2018
Suntem, nu e niciun secret, pe ultimele locuri din Europa când vine vorba de achiziţia de cărţi noi şi de lectura acestora. Sondajele arată că citim puţin şi că ne petrecem timpul liber preferând alte activităţi (divertisment, plimbări, excursii etc.). Dacă ne gândim la cum se eliberează marile oraşe în weekend-uri (sau cel puţin Bucureştiul), nu trebuie să mai cântărim prea mult în ce măsură un astfel de exod se face spre vreo Mecca a lecturii. Cu alte cuvinte, abia aşteptăm să ne bucurăm de timp liber, dar nu strecurăm întotdeauna în bagaje şi o carte. Citeşte tot articolul
„Un bărbat pe nume Ove”, de Fredrik Backman. Chiar aşa de bună e cartea asta? – despre scepticism și alegeri
Am zărit întrebarea aceasta întâmplător, în dreptul unui mesaj care sublinia, succint, câteva dintre trăsăturile cărţii. Un bărbat pe nume Ove a fost o carte pe care am avut ocazia să o zărim, anul acesta, în vitrinele diferitelor librării, să o regăsim pe paginile noastre de social media şi să o vedem recomandată peste tot. De unde şi un oarecare scepticism de înţeles al unora dintre cititori - Chiar aşa de bună e cartea asta? Citeşte tot articolul
Frumusețe și tragedii umane – Kyung-sook Shin, „Dansul privighetorii de primăvară”
Toți cei care îndrăgesc filosofia de viață a asiaticilor, cultul lor pentru frumusețe, simplitate, sinceritate și onoare, ori măcar se simt provocați de un nedeslușit „altceva”, vor găsi destule motive de încântare și în romanul Dansul privighetorii de primăvară, cartea celei mai apreciate scriitoare coreene, Kyung-sook Shin, singura femeie care a primit Man Asian Literary Prize, romanele sale devenind, în premieră, bestselleruri internaționale. Printre acestea, Ai grijă de mama și Voi fi acolo. Citeşte tot articolul