Tag: ernest hemingway

„Insulele lui Thomas Hudson”, de Ernest Hemingway, romanul din care s-a desprins „Bătrînul și marea”

Insulele lui Thomas Hudson este marele roman (postum) al mării, din care s-a desprins, cîștigîndu-și independența și nemurirea, dar lăsînd teribile ecouri în corpul romanului, povestirea Bătrînul și marea. Thomas Hudson însuși este un personaj de sub contururile căruia transpare Hemingway, un nou alter ego – ca mulți alții din proza lui, însă diferit de ceilalți. Pentru că pictorul destoinic care ajunge vînător de naziști prin insulele coraliere de la marginea paradisului său pierdut are cea mai grea misiune dintre toate alter egourile lui Hemingway: să afle despre iubire și înțelegere după ce din viața lui a dispărut tot ce iubea – fără ca el să fi înțeles cum. Cititorii prozei antume a lui Hemingway vor avea parte de bucuria unei lecturi familiare prin forța și culoarea frazei și în același timp de surpriza de-a regăsi perfect coagulate cioburi de realitate istorică, frînturi din viața personală a scriitorului și un întreg curent subteran de personaje anterioare pe care se sprijină substanța acestui roman, cu nimic diferit de Gulfstreamul din care crește carnea insulelor lui Thomas Hudson. Citeşte tot articolul

Un documentar despre Ernest Hemingway, pentru zile lungi

Sunt într-o perioadă ceva mai dezorganizată și citesc cam amestecat, din mai multe genuri și tipuri de cărți în același timp. M-am reîntors, parțial (adică în limita timpului liber, destul de redus în ultima vreme), și la autorii mai „clasici”. Unul dintre aceștia este Ernest Hemingway, pe care acum îl gust cu totul altfel decât o făceam acum opt-nouă ani, parcă îl redescopăr într-o altă lumină. Iar post Emineschool s-a mai întâmplat ceva: am un chef și mai mare de documentare cu și despre scriitori. Citeşte tot articolul

10 scriitori nemulțumiți de ecranizări care mie mi-au plăcut

Bătălia cărți versus filme este perpetuă. Nu o vom relua astăzi, am mai dezbătut aspectul acesta cu alte ocazii și, oricum, parcă nu are finalitate. Ambele tabere au suficiente argumente. În schimb, am făcut o listă cu 10 scriitori nemulțumiți de ecranizări, toate celebre și suficient de vechi încât să le fi văzut toată lumea. Am menționat, de fiecare dată, ce motive au avut autorii pentru a le displăcea filmele în cauză - veți vedea, cele mai multe sunt atât de generale încât s-ar putea potrivi cu ușurință oricărei alte cărți/ altui film. În plus, le-am ales doar pe cele care mie mi-au plăcut foarte mult (atât cărțile, cât și filmele; de altfel, le analizez întotdeauna separat), cu o singură excepție: My Foolish Heart, după o nuvelă a lui Salinger, pe care n-am apucat să o văd, dar al cărei caz mi s-a părut interesant.  Citeşte tot articolul

ce citesc vedetele literare, personalitatile publice. rafturi cu carti

Ce citesc vedetele (literare sau nu) – infografic

Pe blogul Bid 4 Papers - o platformă online care mediază întâlnirea dintre oamenii care scriu și oamenii care au nevoie de o lucrare, eseu sau orice altceva - am găsit un alt infografic care mi-a atras atenția. Este vorba despre ce citesc vedetele (literare sau nu) - infografic care adună, vizual, câteva dintre cărțile care se află pe rafturile scriitorilor George R.R. Martin, Stephen King, Ernest Hemingway (despre a cărui listă de lecturi obligatorii am scris și noi), dar și pe cele ale persoanelor publice din diverse domenii: TV (cum este Oprah Winfrey), politică (Bill Clinton, Vladimir Putin, Margaret Thatcher, John F. Kennedy, Barack Obama ș.a.), muzică (Marilyn Manson, David Bowie - o listă separată de lecturi găsiți aici -, Madonna ș.a.), cinematograf (Sheldon Cooper, Anthony Hopkins, Joey Tribbiani) etc.  Citeşte tot articolul

Picturile literare ale lui Picasso

Spaniolul Pablo Picasso - unul dintre cei mai influenți artiști de secol XX, care a contribuit, printre altele, la apariția cubismului și a colajului - a fost nu doar pictor, sculptor, scenograf și ceramist, ci și poet. Stabilit la Paris încă de la începutul anilor 1900, Picasso a devenit prieten cu o serie de scriitori precum poetul și artistul Max Jacob, care l-a învățat pe Picasso franceza; romancierul și criticul de artă Guillaume Apollinaire, care i-a dedicat acestuia primele sale studii critice; colecționara americană Gertrude Stein, autoare de romane experimentale, la ale cărei petreceri i-a cunoscut pe James Joyce, Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald; Jean Cocteau, cu care a colaborat, spre exemplu, pentru baletul ”Parade”, de Erik Satie (Cocteau scriind scenariul, iar Picasso semnând scenografia și costumele); Paul Eluard, André Salmon etc. Citeşte tot articolul

Fețele vii ale cărților bune

Nu strâmb din nas atunci când am în mână o carte mai puțin prietenoasă din punct de vedere estetic. Dacă știu că vreau să o citesc, o citesc. Poate să fie zgâriată, peticită în mii de locuri, totul e să-i văd scrisul. Dar, știți și voi, plăcerea cititului crește atunci când foile pe care le treci cu degetul sunt fine și curate, de un alb imaculat sau de culoarea sepiei, și dacă, eventual, copertele au un design reușit. Citeşte tot articolul

Hemingway Look-Alike Society – Papa e cu noi, în Key West

Când vine vorba despre preţuirea, pasiunea sau obsesia pentru un anumit scriitor, fiecare se manifestă în felul său. Unii cumpără toate ediţiile posibile ale cărţilor scrise de preferatul lor, alţii participă la licitaţii în speranţa că vor putea achiziţiona obiecte personale ale scriitorului pe care îl îndrăgesc, iar alţii înfiinţează societăţi de…sosii.

Ei bine, da, există o astfel de societate în Key West, Florida şi membrii ei sunt nişte domni tare simpatici, cu părul alb, bărboşi şi rotofei. Greu de identificat cu cine se aseamănă? Nicidecum, sunt sigură că v-aţi dat seama că e vorba de Papa Hemingway. Numele acestei organizaţii spune oricum totul: Hemingway Look-Alike Society. Citeşte tot articolul


20 de fotografii cu scriitori în compania cărților

Scriitorii sunt mari cititori - nu știu când am auzit replica aceasta sau cine a spus-o prima dată, însă parcă de atunci (demult, tare demult) îmi tot răsună în cap. Nu mă surprinde că meseria de scriitor implică lecturi în cantități mari, este normal zic eu. Însă îmi este atât de drag atunci când zăresc într-un colț sau altul al internetului câte o fotografie cu vreunul dintre autorii pe care-i iubesc citind, încât vreau să împărtășesc câteva și cu voi.  Citeşte tot articolul

Zece scriitori în compania mașinilor de scris

Mașinile de scris au un aer aparte, vintage, care mă farmecă și acum. De multe ori, citind o carte, mi-am imaginat autorul acesteia apăsând pe tastele unei mașini de scris, în intimitatea camerei lui/ ei de lucru sau în aer liber, într-un loc în care inspirația, imaginația și talentul se întâlnesc.  Astăzi sunt puțini scriitorii care mai folosesc o mașină de acest tip, mulți preferă laptop-ul - deși mai comod și mai rapid, parcă se pierde ceva din lentoarea actului de a scrie, din magia și greutatea fiecărui cuvânt (pe care nu îl poți șterge, trebuie să scrii totul din nou), din sunetul grav și sacadat care răsună din fiecare tastă. Citeşte tot articolul

Cu actele la control – pașapoartele a 8 scriitori

În copilărie m-au fascinat actele pe care se puneau ștampile și îmi aduc aminte că unul dintre motivele pentru care vroiam să cresc era chiar acesta: să fac și eu rost de o carte de identitate, de un pașaport ș.a. Inutil să vă spun că am găsit, la un moment dat, o ștampilă a unei firme și m-am apucat să ”validez” tot ce-mi trecea în cale (inclusiv pe mine). Iar amintirea primului pașaport este una dintre cele mai frumoase din viața mea de adolescent, tocmai datorită sentimentului de libertate pe care mi-l oferea. Cam aceasta ar fi legătura personală cu materialul de față și principalul motiv pentru care m-am gândit să caut pașapoarte ale scriitorilor. Citeşte tot articolul

Viața intimă a cinci scriitori în fotografii de nuntă – Virginia Woolf, Hemingway, Arthur Miller, Rushdie, Alan Moore

Suntem în plin sezon al nunților - sunt convinsă că o mare parte dintre voi vă căsătoriți sau mergeți la nunta cuiva zilele acestea. Așa că ce poate fi mai potrivit pentru noi, bookaholicii, dacă nu să citim despre căsniciile unora dintre scriitorii noștri dragi și să privim fotografiile lor de nuntă? O să dați peste povești despre cum să trăiești fericit până la adânci bătrâneți dacă ești scriitor (simplu, îți cauți un Leonard Woolf răbdător și grijuliu), despre cum să-ți înșeli partenera și să fii descoperit de fiecare dată - așadar despre scriitori nestatornici -, despre care este autorul care a rămas cu buza umflată după un menage a trois, părăsit de nevastă pentru o altă femeie, despre cât de frumoase sunt iubirile scriitorilor (cu tot cu fotografiile lor de început), dar cât de greu le este unora dintre ei să aibă relații de lungă durată.  Citeşte tot articolul

Cum petrec 15 dintre cei mai îndrăgiți scriitori – fotografii de petrecere

Zile mai lungi, căldură, lecturi, vacanțe și ... petreceri! Cam așa aș descrie eu anotimpul în care suntem, în câteva cuvinte. Și cum cele mai faine petreceri se dau acum, mă gândeam că nu ar strica să-i vedem pe unii dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți scriitori și în această ipostază de petrecăreți.

De la firi extrem de extroverite la cele timide, de la ținute de gală la complet fără haine :), de la petreceri cu mulți invitați la cele intime, de la alcool curgând în râuri până la seri dansante, de la locuri cu fițe până la ultima bodegă: cam așa arată seria de fotografii cu scriitori la petreceri pe care v-am pregătit-o pentru astăzi. Să vă bucurați de imagini! Citeşte tot articolul


Câinele ca animal de companie pentru 30 de scriitori celebri

Încep cu o mărturisire și, implicit, o motivație pentru materialul care urmează: nu îmi plac pisicile. Bine, acum probabil am pierdut jumătate dintre bookaholici, oameni care nu vor mai citi niciodată nimic din ceea ce voi scrie :). Cum adică nu îmi plac pisicile? Păi, deși majoritatea prietenilor mei au pisici sau vor să-și ia o pisică sau pur și simplu sunt înnebuniți după pisici (chiar și printre colegele de la Bookaholic), nu mă pot împăca deloc cu aceste feline. Mi se par perverse, răutăcioase și incredibil de leneșe. Totuși, am destulă minte să nu mă pun cu iubitorii de pisici și, până la un anumit punct, le pot înțelege pasiunea - unele pisici sunt irezistibile. Scriitorii par să aibă și ei o manie cu pisicile - sunt atât de mulți autori (inclusiv români) care au scris sau scriu despre felinele lor, încât, la un moment dat, am crezut că pisica este singurul animal de companie acceptat pe lângă un om de litere. Surpriză: nu! Câinele vine puternic din urmă! :) Citeşte tot articolul