Tag: feminism

Iulia Modiga: „Mă irită extremele, absența nuanțelor” (interviu)

Iulia Modiga publică un nou volum la editura Cartea Românească, Incendii, care va fi lansat la Târgul Internațional Gaudeamus. Aflată mereu în situații de urgență, în care până și memoria poate deveni „demisionară”, poezia Iuliei Modiga e conectată la comunități și situații în care vocea acestor comunități devine nucleul bazal. Așteptările pe care le creează poezia Iuliei Modiga „acceptă absența și justificările ei probabile”, responsabilizează și devine un ecou conștient al vieții noastre, a tuturor. Așteptam de mult timp o voce care își asumă riscuri și nu cedează în fața lașității inerente a speciei umane.

Citeşte tot articolul


Cronicile scriitoarelor: „Arta de a cere”, de Amanda Palmer

Am promis să mă ocup de o rubrică (bi)lunară, dedicată exclusiv scriitoarelor, din motive foarte simple: există încă prejudecăţi care trebuie demontate, există foarte multe stereotipuri şi preconcepţii care ating şi scrisul şi, dincolo de asta, există o expunere mai mică pentru scriitoare ‒ mai puţin spaţiu alocat cronicilor, o mai mică prezenţă a lor în topuri şi pe listele care anunţă premii literare. Argumentele pentru existenţa unei astfel de rubrici pot să umple pagini întregi. Concluzia este că va exista pentru cel mai simplu dintre ele: este nevoie de ea. Citeşte tot articolul

„Studii în teren despre sexul ucrainean”, de Oksana Zabușko

„(...) ca toate feministele, ea era sigură că men are full of shit, dacă li se dă mână liberă, încep războaie, lagăre de concentrare, foamete, declin economic, se întrerupe apa caldă și curentul electric, se reduc sumele alocate universităților și atunci doctoratul trebuie să se prelungească” (p. 158).

Oksana Zabușko (sau Zabuzhko) este una dintre cele mai cunoscute și apreciate scriitoare contemporane din Ucraina. Aceasta s-a născut în 1960, a studiat filosofie la Universitatea „Şevcenko“ din Kiev și a obţinut un doctorat în filosofia artei. A debutat la vârsta de 12 ani, cu un volum de poezie - carte care i-a fost publicată mult mai târziu pentru că părinții ei deveniseră indezirabili în timpul prigoanelor din Uniunea Sovietică din anii ’70. A scris poezie, proză, eseuri, critică, în total peste douăzeci de volume. În anii ’90 a ţinut cursuri în SUA ca lector Fulbright la Universităţile Penn State, Harvard şi Pittsburgh. Citeşte tot articolul

Phyllis Chesler, O mireasă americană în Kabul, memorii

1961, New York. O tânără studentă (evreică poloneză, prima generație născută în America) se îndrăgostește de un atrăgător student străin, un tânăr dintr-o familie bogată de bancheri din Afghanistan. Ca niște intelectuali ce se află, au discuții interminabile despre cărți, filme europene, dramaturgie, ascultă muzică, se simt exotici într-o Americă creștină, deși nu vorbesc niciodată despre religie. Sunt îndrăgostiți până peste urechi și se căsătoresc, iar ea acceptă să se mute în patria lui, în Afghanistan, la Kabul. Citeşte tot articolul

Şapte eroine şi eroi pentru puştii de azi

Cine sunt noii eroi ai puștilor? Nu cine ar trebui să fie sau cine credem noi că s-ar califica pentru acest titlu, ci, foarte precis, despre cine citesc ei acum, ținînd cont că există o întreagă explozie young adult fiction, cărți care se vînd pe bandă, romane traduse simultan în zeci de limbi, uneori afaceri, și nu cărți, formule  după rețetă, eventual transformate imediat în blockbustere în una, două, trei părți. Citeşte tot articolul

Constance. Tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde

Biografia stufoasă a lui Constance Lloyd, soția greu încercată a lui Oscar Wilde, aduce atît de multe lucruri la lumină încît, chiar dacă ești, chiar dacă nu ești interesat de viața ei sau de a scriitorului cu care a împărțit  o bună parte din viață, tot rămîi cu foarte mult. Franny Moyle, autoarea cărții, a făcut muncă de biograf care nu se joacă: fiecare an despre care a putut găsi informații e refăcut din toate bucățelele pe care a reuşit să le pună cap la cap. Citeză scrisori, în special din bogata corespondență pe care Constance a păstrat-o cu fratele ei, Otho Holland Lloyd, jurnale ale cunoscuților, articole de presă, fragmente de memorialistică, însemnări de tot felul. Citeşte tot articolul


Expoziție Virginia Woolf

Despre arta, viața și viziunea Virginiei Woolf într-o expoziție la Londra

Printre chipurile unor personalități britanice importante ce alcătuiesc colecția de portrete a National Portrait Gallery (NPG) din Londra, ar fi trebuit să se afle, încă de acum multe decenii, și cel al Virginiei Woolf (1882 – 1941), scriitoarea britanică recunoscută drept o inovatoare încă din timpul vieții. Woolf ar fi refuzat însă onoarea de a trona printre figurile istorice din picturile galeriei (este vorba despre un desen pe care NPG l-ar fi vrut în colecție) pe motiv că portretele înfățișau prea mulți bărbați. Acum, însă, după mai bine de jumătate de secol, chipul ei prinde contur în peste 140 de obiecte (picturi, fotografii, scrisori) pe care galeria londoneză le prezintă într-o expoziție dedicată în întregime scriitoarei britanice. Citeşte tot articolul

Elena Vlădăreanu: „Habemus bebe este despre mine. Şi va fi un spectacol aşa cum sunt eu acum.“

Elena Vlădăreanu a dramatizat o experienţă esenţială pentru identitatea ei: cea de a fi şi artist şi mamă presată de urgenţe, sarcini, solicitări şi presiuni noi. Din ce a scris ar urma să iasă un spectacol de teatru care scutură, prin nişte întrebări tari, cîteva tabuuri legate de actul de a scrie, de transformările pe care le provoacă rolul de părinte şi de percepţiile înşelătoare pe care societatea ni le cam bagă pe gît. Citeşte tot articolul


După dragoste. Ceva dark, din Japonia – Cronica zeiței de Natsuo Kirino

Pentru un cititor din afara Japoniei, Cronica zeiței de Natsuo Kirino (trad. din limba japoneză și note de Florentina Toma. Editura Polirom, 2013) apare ca o piesă greu de integrat. Nu e doar faptul că subiectul cărții reciclează un episod mitologic al unei culturi îndepărtate, și anume istoria damnată a unei perechi de zei fondatori, Izanami și Izanaki, ci întregul aer al cărții. E ceva tulbure, nefamiliar, sumbru, apăsător și încordat de la un capăt la altul în fiecare crîmpei de poveste care își face loc în paginile Cronicii. Totul se întîmplă pe teritoriul întunericului, pentru că zeița la care face trimitere titlul cărții este Izanami, cea care stăpînește peste tărîmul umbrelor, limb în care sfîrșesc toți cei care mor neîmpăcați cu ceva din viața lor. Citeşte tot articolul

O carte despre maestrele picturii pe care istoria artei le-a cam trecut cu vederea – Women, Art and Society de Whitney Chadwick

Women, Art and Society de Whitney Chadwick (Thames and Hudson, ajunsă în 2012 la a cincea ediţie) nu s-a tradus în română, dar sper să se traducă la un moment dat pentru că este o poveste pasionantă, scrisă cu nerv şi implicare, despre vieţile şi operele unor artiste excepţionale şi până de curând ignorate de întemeietorii canonului. Citeşte tot articolul


O perspectivă reducţionistă şi, pe alocuri, revoltătoare asupra Americii. Edward Behr, „O Americă înfricoşătoare”

Edward Behr a avut o carieră jurnalistică impresionantă, a fost corespondent de război (războiul din Algeria, războiul din Vietnam, Laos etc.), redactor al Saturday Evening Post, corespondent pentru Time-Life, director al filialei Newsweek în Hong Kong, a scris numeroase cărţi inspirate din experienţa sa de jurnalist de război şi, printre altele, şi o carte despre Ceauşescu (Kiss the Hand You Cannot Bite; The Rise and Fall of the Ceausescus). În O Americă înfricoşătoare (Une Amérique qui fait peur, 1995; Humanitas, 2013), Edward Behr vorbeşte despre o schimbare profundă în miezul societăţii americane, începută pe la mijlocul anilor ’70. El include în această schimbare drastică aspecte precum proliferarea talk-show-urilor care promovează senzaţionalismul, banalizarea crimei, violenţa, mişcările feministe, multiculturalismul (!). Perspectiva lui Behr este însă cea a conservatorismului destul de drastic, care vede o mare problemă în promovarea multiculturalismului şi în îndepărtarea de tradiţia „europenilor, bărbaţi, albi şi morţi”, punând noua sensibilitate americană sub semnul deconstrucţionismului, multiculturalismului, antieurocentrismului. Citeşte tot articolul

Parinoush Saniee (interview) – “I wanted to introduce a generation of Iranian women with all the difficulties they encounter”

Reading My Shares, I always wondered how is the female author who wrote it. How does Parinoush Saniee live in Iran? How was she able to publish such a book? How did she manage to write such a complex story, on so many levels, which reflects perfectly an epoque from the woman's perspective, one human being that, as we well know, doesn't have a very happy fate in Iran?

So I took her an interview in which I asked her many things about women, Iran, rights, about politics, society, but especially about literature. Citeşte tot articolul


Sofi Oksanen – “It was quite obvious for me that I’d never marry an author”

Sofi Oksanen, novelist and playwright, is probably the most famous Finnish contemporary writer. The novel Purge (2008) was translated in 43 languages and won many distinctions, as Prix Femina Etranger (2010), The European Book Prize (2010), Le Prix du Roman FNAC (2010). She also wrote Stalin's Cows (2003, her debut), Baby Jane (2005) and When the Doves Disappeared (2012, the most recent book published by her).  Citeşte tot articolul