Tag: homosexualitate

Un ceas de după-amiază cât o viață. Interviu cu scriitoarea libaneză Hoda Barakat

„Împărăția pământului” – publicat în original în 2010, tradus în România la editura Pandora M în 2018 – nu este primul scris de Hoda Barakat. Autoarea libaneză, născută în 1952, scrisese deja „Piatra râsului” (traducere liberă după „The Stone of Laughter” – 1990), „Discipolii pasiunii” (idem după „Disciples of Passion” – 1999), „Cârmaciul apelor” (idem după „The Tiller of Waters” – 2001) și „Stăpânul meu, dragostea mea” (idem după „Mon maitre, mon amour” – 2007*). Citeşte tot articolul


David Hockney, un artist pop îndrăgostit de cărți

Că artiștii sunt influențați de literatură nu e nici o noutate, cu atât mai mult în epoca noastră, în care, după părerea unor autori precum Tom Wolfe, „picturile și alte lucrări există doar ca să ilustreze textul” (în The Painting Word).

N-o fi chiar așa, însă excepție de la regula mai sus amintită nu face nici David Hockney, un artist pop britanic ce făcea vâlvă încă de prin anii '60 și care în 2011 a fost declarat, în urma unui sondaj, cel mai influent artist britanic din toate timpurile.  Citeşte tot articolul


interviu cu paul bailey

Interviu cu Paul Bailey: „Nu sunt puritan, dar cred că, uneori, scenele de sex sunt de prisos”

L-am întâlnit pe Paul Bailey, binecunoscutul și premiatul scriitor, dar și critic, englez, la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara. Acesta a scris șaisprezece cărți, dintre care două sunt biografiile Cynthiei Payne și lui Quentin Crisp. Paul Bailey a fost destul de tradus în limba română. Cea mai recentă carte de-ale sale, cea despre care am vorbit, cu precădere, în acest interviu, este Băiatul prințului (Editura Polirom, traducere de Marius Chivu, colecția „Biblioteca Polirom. Actual”, 200 de pagini), un roman minunat despre iubirea dintre doi români (și nu numai), din anii 1920. Citeşte tot articolul

De la hedonism la experimentarea suferinţei – “De profundis” de Oscar Wilde

Aristocrat excentric şi strălucit promotor al estetismului („the aestheticism”) – a cărui capodoperă, Portretul lui Dorian Gray (1891), a învins timpul – Oscar Wilde (1854-1900) a avut un destin care l-a învăţat, într-un mod necruţător (şi destul de devreme), care e reversul exceselor şi al excentricităţii iresponsabile: sancţiunea socială (a societăţii victoriene!), dezonoarea şi falimentul, închisoarea. Citeşte tot articolul

Constance. Tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde

Biografia stufoasă a lui Constance Lloyd, soția greu încercată a lui Oscar Wilde, aduce atît de multe lucruri la lumină încît, chiar dacă ești, chiar dacă nu ești interesat de viața ei sau de a scriitorului cu care a împărțit  o bună parte din viață, tot rămîi cu foarte mult. Franny Moyle, autoarea cărții, a făcut muncă de biograf care nu se joacă: fiecare an despre care a putut găsi informații e refăcut din toate bucățelele pe care a reuşit să le pună cap la cap. Citeză scrisori, în special din bogata corespondență pe care Constance a păstrat-o cu fratele ei, Otho Holland Lloyd, jurnale ale cunoscuților, articole de presă, fragmente de memorialistică, însemnări de tot felul. Citeşte tot articolul


Interviu cu Dora Pavel: ”Pe măsură ce scrii roman după roman, îţi urmezi drumul tot mai sigur, dar şi mai singur”

Cu puțin timp în urmă, scriam impresiile personale la adresa romanului Do Not Cross, semnat de Dora Pavel și apărut recent la editura Polirom. Am stat de vorbă apoi, prin e-mail, cu scriitoarea clujeană. Am descoperit nu numai o romancieră matură, cu un stil pe care îl stăpânește desăvârșit, ci și un om deosebit, cu un spirit ce debordează de tinerețe. Și mi-am dorit să o cunoașteți și voi la fel, astfel încât i-am adresat întrebări nu numai despre ultima sa carte, ci și despre profesia de scriitor și biografia care a condus spre aceasta, despre trecerea de la poetă la romancieră, despre cititorul ei ideal, despre literatura română de astăzi, despre lecturile ei, despre viața de după literatură și multe, multe altele. Să vă inspire! Citeşte tot articolul

Esențe tari în”Do Not Cross”, de Dora Pavel – sexualitate dezgolită, identitate și intimitate

Zilele acestea am fost acaparată de cel mai recent roman semnat de Dora Pavel, ”Do Not Cross”. Este prima carte pe care o citesc de această autoare și, în rândurile ce urmează, vă voi spune de ce o consider o descoperire frumoasă, o scriitoare interesantă și de ce mă voi întoarce să citesc și celelalte romane ale sale. ”Do Not Cross” (2013) este cel de-al patrulea roman al Dorei Pavel, după ”Agata murind” (foarte bine primit de critică, 2004, Editura Polirom, colecția Fiction Ltd), ”Captivul” (2006, Editura Polirom, colecția Fiction Ltd) și ”Pudră” (2010, Editura Polirom, colecția Fiction Ltd). Citeşte tot articolul

Cu tabuurile scoase din dulap. Gore Vidal, „Oraşul şi stâlpul”

În conservatorii anii ’40-’50 din America, nu era nevoie de prea mult ca să scandalizezi opinia publică, pudibonderia şi ipocrizia făceau legea, în încercarea de a menţine o faţadă a bunurilor moravuri. Aşa că scrierea unui roman în care vorbeşti explicit, fără ocolişuri şi eufemisme, despre homosexualitate era garanţia căderii dacă nu în dizgraţie, măcar în centrul negativ al atenţiei. Dar Gore Vidal a sfidat regulile nescrise ale epocii sale şi, în 1948, în romanul Oraşul şi stâlpul, a abordat unul dintre cele mai puternice tabuuri de atunci (şi poate şi de acum, prin unele zone ale lumii) – homosexualitatea, despre care, spune Vidal, se credea „că era o formă a unei boli mintale, care îi afecta în special pe artiştii specializaţi în decoraţiuni interioare şi pe balerini”. Gore Vidal avea o mentalitate de neacceptat pentru acele vremuri, când era de neconceput că „alegerea unui partener este o chestiune de gust şi nu o lege divină sau «naturală»”. Citeşte tot articolul