Tag: lars von trier

Simona Nastac: „Poezia bună nu-ți oferă un subiect de conversație, dimpotrivă, te reduce la tăcere” (interviu)

Simona Nastac este interesată de practici poetice și estetice critice, hibride, colaborative și transgresive. În iulie 2017 a câștigat premiul de debut în poezie „Regele dimineții”, acordat de Editura Aula Magna în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov. Primul său volum de poezie, „Culoarea deprimantă a mierii”, a fost publicat la editura Tracus Arte și lansat la Târgul Internațional Gaudeamus de anul trecut.

Citeşte tot articolul


Geniul și zeița, de Aldous Huxley, o inițiere în senzualitate

Autor prolific, Aldous Huxley a fost unul dintre romancierii atipici ai secolului al XX-lea. Atras de misticism, s-a vrut un inițiat în filozofiile cu iz ocult de proveniență indiană patronate de personaje ca Jiddu Krishnamurti, filozofii care i-au prilejuit scrierea unui volum ca The Perennial Philosophy. Nu a dat înapoi nici de la experimentarea drogurilor psihedelice, și aici mă refer la mescalină, experiență descrisă în The Doors of Perception, titlu care a inspirat, de altfel, și numele formației The Doors. Așadar, nu e de mirare că Huxley este un autor atipic, după cum am spus, intransigent, deloc blând cu convențiile sociale, cu ceea ce am putea numi impostura socială, dar și personală. Citeşte tot articolul

Inocentul, de Ian McEwan, sau când istoria se repetă

Pentru mine istoria s-a repetat de cum am început cartea: cu nici două zile înainte fusesem la Europa, filmul lui Lars von Trier, proiectat în cafeneaua Institute The în cadrul Serilor filmului danez (eveniment organizat de Ambasada Danemarcei la Bucureşti). Povestea din Europa este, pe scurt, aşa: într-o Germanie zdrobită de război, prin 1945-1946, aterizează tânărul american Leopold, care urmează să lucreze pentru compania de căi ferate Zentropa. Tot ce i se întâmplă lui Leopold derulează intriga personajului aruncat într-un context ale cărui implicaţii multe şi ascunse nu le poate înţelege, prin urmare ajunge să fie folosit de cei din jur şi sfârşeşte în postura incocentului care nu nici mai ştie exact cu ce a greşit. Citeşte tot articolul