Tag: literatura

Blecher Fest, ediția a II-a – 25-27 mai 2018

Ediția 2018 a festivalului internațional Blecher Fest se va desfășura pe perioada a trei zile, 25 - 27 mai, la Roman, și va reuni personalități ale lumii literare și artistice din România, Italia, Brazilia, Polonia, Belgia și Germania.

Evenimentul se adreseaza publicului larg din țară și din străinătate, iar activitățile festivalului sunt conturate pentru a acoperi un spectru cât mai larg de manifestari cultural-artistice: conferință literara, prezentare de carte, concursuri de creație, concert simfonic, proiecții de film, concerte de muzică veche românească (Trei Parale și Ferenc Ségercz), spectacol de stradă, spectacol performance (Urletul - Ionuț Caras) și alte activități creative.

Ca și în 2017, accesul la toate acțiunile festivalului este gratuit. Citeşte tot articolul


Între Leviatan simbolic și monografie locativă – „Pereți subțiri”, de Ana Maria Sandu

Pereți subțiri (Polirom, Fiction Ltd., 2017) a avut parte de o recenzie excelentă și promptă pe bookaholic.ro, din partea Mihaelei Pascu. De aceea am ezitat să îmi dau și eu cu părerea despre această carte apărută anul trecut. M-am încumetat totuși să scriu cronicheta de față, încercând o perspectivă socio-antropologică, care își propune să provoace noi interpretări și, eventual, să-i strunească pe citiorii nehotărâți. Citeşte tot articolul


Interviu cu scriitorul Tudor Ganea: „Scoteam midii de sub stabilopozi și le prăjeam pe o tablă ruginită, găsită pe plajă”

Complet necunoscut până la momentul debutului, Tudor Ganea și-a făcut ucenicia (să-i zicem așa) la cursul de creative writing ținut de Florin Iaru și Marius Chivu, deși scria, sunt absolut sigură, cu mult înainte să fie validat de lumea literară. Arhitect de meserie, el a debutat în forță în 2016, cu romanul Cazemata, excelent primit de public, dar și de critică. Debut care i-a adus două premii dintr-un foc: Premiul „Tânărul Scriitor al anului 2016”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori/Cartea de Poezie a Anului 2016 și Premiul pentru Debut al revistei Observator cultural, ediţia 2017. În 2017, a urmat un al doilea roman, Miere, un roman în care satul Mireni pare desprins, pe alocuri, dintr-un realism magic de coloratură autohtonă. Cititor versat și pasionat, Tudor Ganea era, la momentul debutului pe piața literară românească, un scriitor deja format, bun cunoscător de tehnici narative, excelent povestitor și, de multe ori, un stilist remarcabil. Astăzi, deja e un nume important al noului val de tineri prozatori care promit o „schimbare la față” a prozei contemporane. L-am invitat să ne povestească despre mâncare, ca fapt antropologic, ca fapt de viață, ca vehicul al memoriei. Iată ce (ne-) a ieșit! Citeşte tot articolul


Cristian Fulaș: „Traducătorii sunt de obicei doar traducători, e o meserie în sine” (interviu)

Recent, la Editura Tracus Arte a apărut volumul „Igitur. O aruncare de Zaruri”, de Stéphane Mallarmé, în traducerea lui Cristian Fulaș. „O aruncare de Zaruri este un algoritm al mântuirii pur literare, fără sprijinul niciunei transcendențe. Dacă în Igitur, poetul «jucat», performat, asumat de către Mallarmé până la urmă ezită și nu aruncă zarurile, în Aruncare el «se aruncă», decide, întrerupe ezitarea, se încredințează finit Hazardului infinit. Va reuși, nu va reuși, nu se știe, nu este sigur. «Poate», «dacă», spune Poemul, care începe pur ipotetic-demonstrativ, printr-o formulă din textele de matematică: «fie ca». Nimic nu e sigur, de-asta singura șansă e să ne resorbim în marea Hazardului, să devenim una cu magma de posibilități ale epocii, cu atât mai mult atunci când o agită furtuna, amestecând amplificat, cosmic, zarurile”, a scris Bogdan Ghiu pe copertă.

Citeşte tot articolul


Mihaela Perciun, „Cenușă rece” – răni și incertitudini mai puternice decât timpul

Până la recenta apariție la Polirom a romanului Cenușă rece, numele scriitoarei basarabene Mihaela Perciun nu a fost destul de vizibil în spațiul literar românesc, deși activitatea sa literară a fost consistentă și consecventă. A debutat cu O fabulă pentru rege (proză scurtă, 2003; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 2003), a publicat Printre vagoane (roman, 2005), Printre bărbaţi (roman, 2010), Băltoaca (proză scurtă, 2012 – Tracus Arte; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), Mama s-a măritat (proză scurtă, 2014) şi Bustul lui Stalin (teatru, 2016; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova). A primit Premiul I, secţiunea proză, „AGB”, România, 2010, iar piesa de teatru Mitică-i omul nostru a fost premiată în cadrul UNITEM. Citeşte tot articolul


Bogdan Varvari: „Începutul poate fi un final, iar finalul un început” (interviu)

De curând, Bogdan Varvari a publicat volumul de proză scurtă nu uita să arunci viermii (Editura Tracus Arte). O primă lansare a acestui volum va avea loc în curând, la librăria La Două Bufnițe, în Timișoara, unde va dialoga cu Robert Șerban. O carte care își lasă cititorul să călătorească nestingherit în spații aparent confortabile, care nu de multe ori se dovedesc mai labirintice decât par.

Citeşte tot articolul


De ce să citim editorialele Elenei Ferrante

Chiar dacă pentru mulţi nu pare, pe Elena Ferrante o caracterizează un curaj feroce. Şi chiar dacă nu toată lumea ştie, de la începutul lui 2018, Elena Ferrante scrie, weekend de weekend, câte un editorial pentru The Guardian. Temele sunt cele pe care adesea le discutăm cu mănuşi, chiar şi atunci când interlocutorul din faţa noastră ne este prieten. În orice caz, când vorbim despre religie, prietenie, sexualitate, relaţii, traume, avem grijă să nu-l supărăm pe cel din faţa noastră. Nu asta ar trebui să fie grija unui scriitor, spune Ferrante, fiindcă, în opinia sa, aceştia ar treui să scrie ficţiuni care să ajute la găsirea adevărului condiţiei umane. Citeşte tot articolul


Cronica unui premiu amânat

Vestea că Premiul Nobel pentru literatură nu va fi acordat anul acesta a luat lumea literară internațională prin surprindere. Nici în presa de la noi, nici la case mai mari, nu s-a scris despre scandalul care macină încă de anul trecut Academia Suedeză, organizația care acordă anual premiul pentru literatură al Fundației Nobel. Acesta a izbucnit după ce ziarul Dagens Nyheter a publicat în noiembrie 2017 mărturiile a 18 femei care îl acuzau pe Jean-Claude Arnauld, soțul Katarinei Frostenson, scriitoare și membră a Academiei, de hărțuire și abuzuri sexuale. Faptele s-ar fi petrecut de-a lungul a 20 de ani și de multe ori în proprietăți deținute de Academia Suedeză. La aceste acuzații s-a adăugat și cea de conflict de interese, spațiul de expoziții și lecturi publice deținut de cei doi soți, Forum, în care s-ar fi petrecut multe dintre fapte, fiind finanțat direct din fondurile organizației. Citeşte tot articolul


Anca Vieru: „Personajele mele beau cafea, bere sau coniac, mănâncă înghețată sau covrigi cu sare. Taie lămâia în felii sau se uită la poze cu pepeni pătrați. Dar nu prea stau în bucătărie”

O cunosc pe Anca Vieru doar din scris: din volumul de povestiri publicat în 2015, la Editura Polirom, și intitulat Felii de lămâie, de pe blogul pe care îl ține (Cuvinte fără cod de bare, simpatic nume!) și, firește, din postările de pe Facebook, pentru că – nu-i așa? – totul se întâmplă în virtual(itate)! Știu ca e absolventă de Politehnică, dar și că a terminat un master în comunicare, că a făcut o vreme cercetare și că, în cele din urmă, a virat spre științele umaniste, pentru care este – fără doar și poate – foarte înzestrată. Am citit undeva că a participat la un atelier de creative writing ținut de Florin Iaru și Marius Chivu și că, încurajată de aceștia, a făcut din scris o profesie, publicând, inițial, în volumele colective Moş Crăciun & co. (Art, 2013) şi Ficţiuni reale (Humanitas, 2013), proiect colectiv iniţiat de Florin Piersic jr., și abia după aceea, în 2015, debutând individual cu volumul de proză scurtă Felii de lămâie. Nominalizat la premiile revistei Observator cultural, debutul Ancăi Vieru este cu adevărat remarcabil, dovedind o maturitate surprinzătoare a scriiturii, într-un evantai surprinzător de stiluri și formule literare. Cu doar câteva zile în urmă, a ieșit din tipar și primul roman al autoarei, Spulberatic (Editura Polirom) și, dată fiind bucuria cu care i-am citit povestirile, recunosc că abia aștept să văd ce se ascunde sub acest titlu... misterios. Citeşte tot articolul


Rezidențele FILIT pentru autori români. Au început înscrierile

Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT) anunță startul înscrierilor în cadrul rezidențelor FILIT pentru autori români, program care încurajează creația contemporană. Inițiativa aparține Muzeului Național al Literaturii Române Iași și sprijină șase autori români care vor beneficia de transport, cazare timp de o lună, precum și de o sumă forfetară de 2.000 lei. Citeşte tot articolul


Bibliotecă de scriitor – Svetlana Cârstean: „Cărțile mi-au fost foarte familiare, a fost o intimitate fără prea multe introduceri”

Pe Svetlana Cârstean am îndrăgit-o, de la distanță, la Nocturnele de poezie organizate de ARCEN pe clădirea Magheru One (dacă n-ați fost și se mai țin anul ăsta, vă îndemn să mergeți – atmosfera este extraordinară). Aș putea spune că Svetlana a fost cea care m-a apropiat din nou de poezie: am ascultat-o citind din Trado și Gravitație, i-am cumpărat cărțile și am parcurs din când în când câte un poem, cu toate că n-am ajuns să devorez poezie pe pâine, așa cum face ea. În martie, am avut ocazia să discutăm pe îndelete, după ce Svetlana Cârstean mi-a acceptat invitația la rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul


Lansare de carte „Scăunele roșii”, de Edna O’Brien, câștigătoare a premiului PEN/ Nabokov Award for Achievement in International Literature în 2018

Editura Nemira publică în colecția Babel romanul Scăunele roșii, scris de Edna O’Brien, una dintre cele mai influente scriitoare de limbă engleză, câștigătoare a premiului PEN/ Nabokov Award for Achievement in International Literature în 2018. 

Cartea se lansează luni, 16 aprilie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Vorbesc despre carte Nadine Vlădescu (traducătoarea cărții) și Ema Stere. Moderatorul evenimentului este Dana Ionescu, redactor-șef Nemira.  Citeşte tot articolul


Interviu cu scriitorul Vasile Ernu: „Am sunat-o pe mama să-mi spună exact reţeta. Ştiu reţeta secretă. Mori. Dar mori de plăcere”

Lui Vasile Ernu i-am luat primul interviu acum mulți ani, în Time Out, tocmai debutase cu Născut în URSS, care-mi plăcuse mult, și am simțit nevoia să-l întreb despre una-alta, bănuiesc eu cam despre ce, dar, ca să fiu sinceră până la capăt, nu-mi aduc aminte precis cum sunau întrebările. Au trecut zece ani de-atunci, l-am urmărit constant și în cărți (Ultimii eretici ai imperiului, Polirom, 2009; Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, Polirom, 2010; Intelighenția rusă azi, Cartier, 2012; Sunt un om de stânga, Cartier, 2013; Sectanții. Mică trilogie a marginalilor, Polirom, 2015; Intelighenția basarabeană azi. Interviuri, discuții, polemici despre Barabia de ieri și de azi, Cartier, 2016; Bandiții. Mică trilogie a marginalilor, Polirom, 2016), și în aparițiile publice (fie ele conferințe sau postări pe Facebook), dar de întrebat n-am mai îndrăznit să-l mai întreb nimic. Până într-o zi, când, văzând – pe Facebook – ce vrăji culinare a mai făcut, mi-am zis că e musai să vorbim despre mâncare. Fiindcă mâncarea nu e doar ce pui pe masă, ci atmosfera care se creează în jurul bucatelor, plăcerea și bucuria comuniunii. Și un basarabean știe cum stă treaba cu ospățul, dovadă că peste Prut se zice încă – și e foarte frumos – „a merge în ospeție”. Între timp, măritându-mă cu un basarabean, am aflat și eu ce-nseamnă să stai minimum cinci ore la masă (o masă plină ochi cu de toate, pe modelul à la française) și să vorbești câte-n lună și în stele, fără să te plictisești vreodată. Scriitorul Vasile Ernu ne povestește, și o face cu farmecu-i caracteristic, ce înseamnă pentru el masa, ce-l definește gastronomic și care-i mâncarea copilăriei lui. Și multe altele, o să vedeți. Poftă bună... la lectură! Citeşte tot articolul


„Păienjenel”, de Patrick McGrath: Metamorfoza reloaded sau despre patologie

Întunericul e mai intrigant decât lumina, un degenerat – mai interesant decât un ins așa-zis normal –, o crimă – mai ofertantă ficţional decât o zi cenușie în care nu se întâmplă nimic. Iată premisa de la care porneşte prozatorul britanic Patrick McGrath, şi nu e singurul. Autor de adevărate studii de patologie, mai curând decât de thrillere psihologice, McGrath e etichetat şi ca fiind un scriitor de „gothic fiction”, fapt care-i asigură și un considerabil succes de piață. E limpede că prozatorului care trăiește între Londra și New York îi plac adrenalina și teroarea sublime ascunse în cotloanele cele mai întunecate ale minții omenești, dovadă că romanele sale – dintre care cele mai cunoscute sunt, probabil, The Grotesque (1989), Spider (1990), Asylum (1996) și Martha Peak: a Novel of the Revolution (2000) – ating teme puternice, dificile, de la afecțiuni psihiatrice și homosexualitate reprimată, la crime stranii și relații adulterine. În mod surprinzător, singurul său titlu tradus în românește până acum e Spider (1990), adică Păienjenel, la Editura Art, în 2007, și de atunci se pare că rafinatul stil gotic-calofil al prozatorului britanic nu și-a mai găsit cititori la noi. Citeşte tot articolul