Tag: Marie Darrieussecq

Adina Diniţoiu despre “Scriitori francezi la Bucureşti: interviuri”

Scriitori francezi la Bucureşti: interviuri

Prefaţă

  Am învăţat să fac interviuri pe teren sau la faţa locului – cum se spune. Pentru mine, interviurile cu scriitorii, editorii, jurnaliştii francezi veniţi la Bucureşti, în decursul timpului, au reprezentat nu numai o experienţă profesională, ci şi una personală, umană – întâlniri cu oameni interesanţi pe care îi vezi o dată în viaţă, dar cu care reuşeşti să comunici, să îi simţi, să îi intuieşti vreme de 30-45 de minute, cât ai la dispoziţie pentru un interviu. Minute care se transformă apoi – pentru mine – nu numai în texte pe hârtie sau on-line, dar şi în amintiri preţioase, cu atât mai mult cu cât autorii intervievaţi sunt, deseori, vedete ale spaţiului cultural francez! Redau mai jos, cu câteva secvenţe lipsă, prefaţa care însoţeşte volumul meu de interviuri. Citeşte tot articolul

„Truisme” – „Schimbarea la trup” de Marie Darrieussecq

Marie Darrieussecq (n. 1969) e deja o scriitoare cunoscută în Franţa, autoare a mai multor romane – toate publicate la P.O.L. – printre care: Naissance des fantômes, Le Mal de mer, Précisions sur les vagues, Bref séjour chez les vivants, Le Bébé, Tom est mort (pentru care a fost acuzată de scriitoarea Camille Laurens de „plagiat psihic”, acuzaţie în urma căreia a publicat, în 2010, Rapport de police. Accusations de plagiat et autres modes de surveillance de la fiction, despre care am scris aici), Clèves, Il faut beaucoup aimer les hommes. Cu toate acestea, romanul care a făcut-o celebră, care i-a adus succesul de public şi de critică, a fost micul ei roman de debut, intitulat Truismes, publicat în 1996. În 1996, romanul său a fost cea mai tradusă carte franceză a anului, înaintea Testamentului francez al lui Andrei Makine. Citeşte tot articolul


Despre plagiat cu Marie Darrieussecq – Raport de poliție

  În Rapport de police/ Raport de poliţie, volum apărut în Franţa în 2010, iar în România în acelaşi an la Editura Pandora, romanciera şi eseista franceză Marie Darrieussecq analizează fenomenul plagiatului din perspectiva celui acuzat. În 1998, ea însăşi a fost acuzată de „maimuţăreală” de către Marie Ndiaye, iar în 2007 a fost acuzată, de către Camille Laurens, de „plagiat psihic”, două acuze oarecum originale în felul lor. Ca răspuns, Marie Darrieussecq scrie un volum în care dezbate pe larg problema plagiatului, dar mai ales problema acuzatorului, a aceluia care suferă de „un fel de turbare de a fi plagiat” – demers complex, care schimbă perspectiva prin inculparea acuzatorului. Autoarea a surprins foarte bine, într-un interviu pe care mi l-a acordat pentru Observator cultural (v. Observator cultural, nr. 552/ 2010), acest fenomen al „turbării de a fi plagiat”, dând în acest sens şi câteva exemple concludente: Citeşte tot articolul