Tag: nuvele

Din universul nostru enarmonic – „Cei frumoși și cei buni”, de Cristian Fulaș

Cea mai recentă carte a lui Cristian Fulaș, Cei frumoși și cei buni, e alcătuită din cinci nuvele care, la prima scrutare, nu par să se armonizeze în vreun fel. Lucrurile sunt, însă, ceva mai complicate.

În prima nuvelă, 50 de bani, Eva, prolifică profesional, dar cu o căsnicie falimentară, intră într-un soi de criză nervoasă după ce, aparent, soțul ei îi ia una dintre monedele de 50 de bani pe care ea le colecționa cu religiozitate. Iată debutul acestei crize: „Tu ai luat moneda, știu, tu! Numai tu puteai fi! Dă-mi-o înapoi, spune vocea cu o pasiune greu previzibilă în imaginea pe care o oferă. Că suferă, e mai mult decât evident, dar vocea ei e atât de suavă, imploră, iubește. Pe cine, Pavel nu-și dă seama. Ar vrea să creadă, fiind o zi minunată din viața lui,  că pe el. Dar: o cutie de farduri îi trece razant pe lângă cap, un cap care sigur nu e al lui se lovește cu putere de comoda cu farduri, apoi același cap spune: Dacă nu-mi dai banii mei înapoi te omor, nenorocitu dracu!”. Desigur că e greu să nu sesizezi absurdul situației. Dusă la spital, Eva moare în timp ce soțul ei începe o aventură cu o femeie ceva mai blândă, ceva mai iubitoare, iar moartea soției nu e altceva decât un simplu dat biografic. Citeşte tot articolul


”Aș fi vrut să fiu egiptean”, de Alaa al-Aswani – un volum complex, bântuit de un trecut glorios și un prezent abject

Alaa al-Aswani este considerat, pe bună dreptate, succesorul lui Naghib Mahfuz (Premiul Nobel pentru Literatură, 1988) pe meleagurile egiptene. Cea mai puternică voce contemporană ce străbate din Cairo în lumea întreagă, al-Aswani este de profesie stomatolog. Și-a început cariera literară la sfârșitul anilor '80, când s-a întors de la masterul pe care-l încheiase la Chicago, hotărât să devină scriitor. Primul său roman, Hârtiile lui Isam Abd al-Ati, a fost refuzat mult timp de către editorii care se temeau de conținutul subversiv al acestuia, care le-ar fi putut semna condamnarea la închisoare. De aceea, cartea în cauză a scriitorului egiptean a ajuns la public abia în 2004, după ce a avut succes cu romanul Blocul Iakubian (2002; Editura Polirom, 2008). Citeşte tot articolul

Julian Rios, Cortegiul umbrelor

Autorul Cortegiului umbrelor nu mai există. Nu, Julian Rios trăiește, doar cel care a scris nuvelele adunate sub titlul Cortejo de sombras nu mai există. Cu subtitlul Povestiri din Tamoga, cele nouă nuvele au fost scrise la sfârșitul anilor '60 și, pentru că una dintre ele se referea la abuzurile regimului generalului Franco, autorul său nu le-a trimis spre publicare. Citeşte tot articolul

J.M.G. Le Clézio, Inimă arsă

Inimă arsă (și alte romanțe, după cum precizează subtitlul) este o colecție de șapte nuvele de Jean-Marie Gustave Le Clézio, autorul pe jumătate francez, pe jumătate mauritian, care a primit în 2008 Premiul Nobel pentru Literatură. Citeşte tot articolul

Urmuz revizitat

În vremuri de criză, Editura Tracus Arte a inaugurat o colecţie nouă şi foarte interesantă, „Biblioteca avangardei”, coordonată de un specialist în materie, profesorul universitar clujean Ion Pop. Ea conţine deja patru titluri de mare importanţă pentru istoria avangardei: Manifestele avangardei ruse, antologie, prefaţă, traducere şi note de Leo Butnaru, Epistolar avangardist (corespondenţa primită de Geo Bogza de la Stephan Roll, Saşa Pană, Mary-Ange Pană, Victor Brauner, Ilarie Voronca, Colomba Voronca, grupul „Alge”), ediţie întocmită şi postfaţă de Mădălina Lascu, cuvînt înainte de Ion Pop, Prezentări de Saşa Pană, volum îngrijit de Vladimir Pană şi Ion Pop (cu un cuvînt înainte de Ion Pop), Urmuz, Schiţe şi nuvele aproape... futuriste. Mă opresc aici asupra ediţiei Urmuz, o ediţie critică, migălos adnotată – îngrijită, cu un studiu introductiv şi note de Ion Pop; cu un cuvânt de încheiere de Domenico Jacono şi ilustraţii de Jules Perahim. „Ediţia de faţă – precizează Ion Pop în „Notă asupra ediţiei” – cuprinde toate textele lui Urmuz (Demetru Demetrescu-Buzău – 1883-1923), publicate de către Saşa Pană în anul 1930, sub titlul Urmuz. Opera completă şi, într-un alt tiraj, sub cel al schiţei Algazy & Grummer, precum şi altele câteva, incluse în ediţia Pagini bizare, îngrijită tot de Saşa Pană în 1970”. Ion Pop optează, însă, pentru titlul Schiţe şi nuvele aproape... futuriste, care e, de fapt, titlul dat de scriitorul însuşi unuia dintre caietele sale ce părea să fie pregătit pentru tipar. Citeşte tot articolul

Descoperiri tîrzii: Gogol, literatura fantastico-absurdă

Recunosc că destul de tîrziu am avut răbdarea şi disponibilitatea să-l recitesc cu atenţie pe Gogol, pentru că ştiţi cum este cu lecturile obligatorii din şcoală, combinate cu o predare rigidă: te fac să devii mai distant faţă de autorii respectivi şi, eventual, să-i judeci greşit. Cînd am avut ocazia să recitesc nuvele de Gogol, odată cu republicarea la Editura Polirom a unor volume de nuvele şi povestiri de Gogol, în 2007 şi în 2012, m-a surprins cît de moderne sunt construcţiile sale narative, mai ales în ceea ce priveşte filonul absurd, demn de distopiile de secol XX. Citeşte tot articolul