Tag: om

Cel mai mare pericol pentru umanitate, în opinia lui Erich Fromm, este „omul obișnuit ce dispune de o putere extraordinară”

În luna martie s-au împlinit 38 de ani de la moartea unuia dintre cei mai mari psihologi ai epocii moderne, dar și 118 ani de la nașterea sa. Erich Fromm s-a născut pe 23 martie 1900 la Frankfurt și a murit cu patru zile înainte de a împlini 80 de ani, pe 18 martie 1980. Autorul cărții Sufletul omului. Între geniul binelui și al răului, cea mai recentă apariție din opera sa la Editura Trei, în colecția Psihologia pentru toți, a fost singurul fiu al unei familii de evrei ortodocși. Citeşte tot articolul


Despre violență – între manipulare și impotență, în „Sufletul omului. Între geniul binelui și al răului”, cea mai recentă apariție semnată Erich Fromm, la Editura Trei

Într-o lume în care unii lideri politici consideră că violența provocată de atacuri armate poate fi stopată prin înarmare și în care mulți oameni aleg armele împotriva unui potențial pericol, o analiză a naturii umane, a motivațiilor aparent inexplicabile din spatele unor acțiuni care afectează masiv alți oameni este mai actuală ca niciodată prin prisma teoriilor lui Erich Fromm (1900-1980). Cu adevărat remarcabil este faptul că, deși conceptele sale s-au născut cu precădere din trauma trăită de aceasta în perioada celor Două Războaie Mondiale, ele sunt la fel de valabile și astăzi, când umanitatea se confruntă cu forme mult mai variate de violență și de (auto)distrugere. Citeşte tot articolul


Autori acasă, autori în casă #6: Adela Dragomir

Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Adela Dragomir ne povestește cum a personificat Timișoara în perioada revoluției din `89. Această „soră” mai mare i-a adus însă în fața ochilor primul mort și frica. A integrat emoțiile de atunci scriind.

Citeşte tot articolul

De găsit umanului un loc în lume – Radu Vancu, „Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu”

De ani buni, citesc literatură umărind căile prin care se poate salva ceea ce este profund omenesc în om, atentă mai ales la respirația vieții, în lipsa căreia și esteticul, și moralul își pierd din importanță, dacă nu cumva se anulează. Așa că titlul cărții publicate de Radu Vancu – Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu – nu avea cum să mă lase indiferentă. Pe urmele lui Ion Mureșan, Radu Vancu privește literatura ca pe un sistem imunitar, capabil să-l ajute pe om să supraviețuiască, să-l învețe pe om să fie uman. Citeşte tot articolul