Tag: platon

How to change your mind. Cu psihedelice

380 BC. Platon scrie alegoria peşterii. Un prizonier care şi-a petrecut toată viaţa înlănţuit într-o peşteră, văzând doar umbrele proiectate de un foc din spatele său pe un perete, va crede că aşa arată realitatea. Filosoful este prizonierul care, eliberat, iese din peşteră şi înţelege adevărata înfăţişare a lucrurilor. Citeşte tot articolul


Cronică de carte: „Against Democracy”, de Jason Brennan

Văzând această guvernare a duduilor și conașilor, pogorâtă asupra micii noastre nații prin har electoral, Platon ar fi surâs. Geniul său a supraviețuit tuturor regimurilor posibile pentru a fi actual, după 25 de secole, în critica pe care a făcut-o democrației. Nimic surprinzător. Cel mai important elev al lui Socrate va continua să aibă ceva de spus mult după ce actualul premier va fi doar o notă de subsol. Citeşte tot articolul


Hannah Arendt şi „Făgăduinţa politicii”: Să înţelegem politica azi pentru o viaţă mai bună

Poate omul să trăiască în afara oricărei forme de organizare politică? Ce înseamnă pentru noi politica astăzi şi cum ar trebui să privim trecutul? Ce sens dăm politicii şi care sunt prejudecăţile de care ar trebui să ne desprindem? Sunt toate întrebări la care Hannah Arendt răspunde în Făgăduinţa politicii, aducând în prim-plan nenumărate alte esenţe care vizează desprinderea politicii de filozofie şi consecinţele acestei schisme. Citeşte tot articolul


Ce învârte omul drept

La invitaţia Mariei Balabaş şi a Nicoletei Lefter, Cristian Iftode a tradus şi a adaptat texte celebre de Platon - „Republica”, „Phaidros”, „Ion”, „Phaidon”, „Alcibiade” - şi… un pic de „Don Quijote”. „Ce învârte omul drept”, rezultatul colaborării dintre artişti, filosofi şi critici de artă, propune un dialog în notă platoniciană pe teme precum iubirea, dreptatea, moralitatea, în contexte moderne. Citeşte tot articolul

Coperte de carte ca o acuarelă

Nu am regretat niciodată faptul că am urmat Facultatea de Drept, studiind toate acele legi şi coduri azi de mult abrogate, dar când văd cu ce proiecte faine se ocupă unii norocoşi în anii lor de studenţie la universităţi cu profil artistic, mă cuprinde uneori invidia. Trebuie să mă resemnez cu ideea că nu am suficient talent în niciun domeniu din cele în care mi-ar fi plăcut să activez, ci posed doar talent de…admirator. Până la urmă, e minunat când descopăr mici bucurii vizuale ce-mi fac ziua cu mult mai frumoasă. Citeşte tot articolul


Despre filosofii şi filosofi cu Robert Zimmer

Istoria filosofiei este un domeniu exploatat la maximum de diverşi autori în diverse moduri – de la expunerile clasice până la cele provocatoare, precum, de pildă, cele ale francezului Michel Onfray. Filosofia. De la Iluminism până astăzi, micul volum al lui Robert Zimmer, poate fi plasat undeva între cele două genuri. În fapt, este o carte de popularizare, iar ca orice volum de acest gen, nu caută să şocheze, cât să informeze. Citeşte tot articolul

Când filosofia coboară în stradă

Vă mai aduceţi aminte de lecţiile de filosofie, când ni se părea că nu vom putea aplica niciodată acele concepte atât de abstracte, sau pur şi simplu de expresii uzuale de genul „nu mai filosofa atâta” sau „lasă filosofia, că nu te ajută în viaţă”? Ce-ar fi dacă toată teoria aceea care ni se părea anacronică sau cel puţin inaplicabilă în planul existenţei noastre concrete ar căpăta o formă adaptată vieţii noastre de zi cu zi? Este ceea ce încearcă să demonstreze Jules Evans, fondatorul celui mai mare club de filosofie din Marea Britanie, London Philosophy Club, şi directorul Well-Being Project din cadrul Centre for the History of Emotions, Queen Mary, University of London. Cartea sa, Filosofie pentru viaţă şi alte situaţii periculoase (apărută la Editura Publica, în 2012), îşi propune să preia idei ale filosofilor din diferite şcoli şi să le aplice în situaţii-criză sau chiar într-un context mai general, al  vieţii de zi cu zi. Evans ne ajută să ne reamintim ceea ce gânditorii greci promovau, anume „filosofia ca mod de viaţă”. Citeşte tot articolul

Cele mai citite cărți pe care nu le-a citit de fapt nimeni

Ne scuzați, dar nu ne-am putut abține. Chiar dacă avem și noi propriile noastre secrete vinovate :) Dacă mă întrebați pe mine, marele clasic Dostoievski are o problemă mare: scrie cărți grele, dar pe care nimeni nu se poate abține să nu le citească. Câteodată am senzația că prima carte pe care au citit-o câte unii n-a fost Povești Nemuritoare, a fost Idiotul. Într-o lume în care cititul e din ce în ce mai mult o raritate, ai senzația că bătrânul rus s-a contectat direct la creierele fragile ale generației noastre. Poți să nu fi pus mâna în viața ta pe altceva în afară de Coelho și Dan Brown, dar, la naiba, trebuie să fi citit Crimă și pedeapsă. De fapt, se prea poate ca Dostoievski să fie unul dintre cei mai citiți scriitori ai zilelor  noastre. Și la ce tomuri a scris, să mai ciripească ceva teoreticienii ăia care zic că rasa umană se duce dracului! Citeşte tot articolul