Timp de mai bine de jumătate de secol, idealul teoriilor feministe a fost configurarea progresivă a unei perspective anti-establishment, care să poată mitralia prejudecățile legate de femeie, implementate în mentalul uman mai ales prin scrierile lui Lacan, Derrida sau Freud. Punctul de convergență al celor trei gânditori îl constituie privilegierea instanței masculine – a phallus-ului – în toate domeniile cunoașterii. Ceea ce a prezidat la instituirea unui sistem falocratic a fost viziunea asupra femeii, speculațiiile din jurul dorințelor ei și al intenționalităților ei pe baza construcției sale fizice și psihice. În studiul Feminism și filosofie. Perspective asupra diferenței și egalității, Moira Gatens observă că femeile „au fost definite nu atât în termenii unor calități pozitive pe care le-ar avea, ci mai degrabă în termenii calităților masculine care le lipsesc”. Inconștient, ea se asociază, la nivel ideatic, cu Luce Irigaray când aceasta, pornind de afirmația lui Freud, că „anatomia înseamnă destin” și, analizându-i teoria, remarcă: Citeşte tot articolul
Tag: poetic
Fotograme – despre „Pălăria albastră și alte povestiri”, de Andrei Crăciun
Cele 80 de proze din Pălăria albastră și alte povestiri (Herg Benet, 2015) dezvăluie, în simplitatea și concizia lor, un autor atent la pliurile realității, la ascunzișurile pe care doar un ochi exersat și atent le poate dibui. Cu bună-știință, perfect conștient de echilibristica pe care o face, atacă în texte de o pagină-două teme îndrăznețe precum ratarea, moartea, erotismul. Vânează salturile de nivel, rupturile, secvențe care ies din sfera previzibilului, care contrariază și tulbură. Autorul urmărește o simptomatologie a trăirilor (frustrarea care își caută un debușeu, de exemplu, în #acneicul), îl interesează mecanismul psihologic care determină producerea întâmplărilor, nu neapărat întâmplările în sine. Acestea vin ca un tăvălug, declanșate de scânteia unei emoții, de o sensibilitate ultragiată care cere într-un fel sau altul revanșa. Cu cât subiectul, ostentativ schematic, este mai oarecare, cu atât miza lui este mai ambițiosă, bătaia lui este mai lungă. Citeşte tot articolul
Pisica fatală – „Pisica musafir”, de Takashi Hiraide
Muzică, tăcere și puterea însingurării – „Toate diminețile lumii”, de Pascal Quignard
Răzvan Țupa: “Dacă nu m-ar fi interesat poezia probabil că nu aş fi scris despre Nefertiti”
Pe Răzvan Țupa l-am cunoscut personal acum aproape doi ani într-o tabără literară. La momentul respectiv, organiza săptămânal Poeticile cotidianului şi căuta să descopere care sunt direcţiile poeziei în ziua de azi. Anul acesta a renunţat la Poetici, a publicat al treilea său volum de poezie, "poetic. cerul din delft și alte corpuri românești", la Casa de Editură Max Blecher, a luat parte la câteva proiecte şi ateliere literare în afara României, iar la sfârşit de an am găsit ocazia de a-i lua un interviu şi a afla ce planuri are pentru 2012.
A fost o experienţă curioasă, mai ales pentru că interviul a fost luat într-o seară, pe mess, dar am avut norocul să îl descos preţ de 3 ore. Citeşte tot articolul