Tag: razboi

Claritate în secolul dezinformării și al epidemiei de stres – Yuval Noah Harari, „21 de lecții pentru secolul XXI”

Trăim vremuri în care schimbările sunt mai numeroase și mai rapide decât în oricare perioadă din istoria omenirii. Iar cantitatea de stres e proporțională cu schimbările. În plină „epidemie de stres” a societăților de azi, în miezul feluritelor campanii de dezinformare și distragere a atenției, Yuval Noah Harari – celebrul istoric și filosof israelian, binecunoscut prin volumele Sapiens. Scurtă istorie a omenirii (2014) și Homo Deus (2016), traduse în peste 50 de limbi, a publicat în 2018 un nou volum – 21 de lecții pentru secolul XXI – în care își propune să ne ofere, înainte de toate, claritate asupra chestiunilor concrete din prezentul omenirii și asupra viitorului imediat. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „O scenă, după război”, de Goran Simić

Goran Simić (n. 1952, Vlasenica) este un scriitor bosniac de etnie sârbă. Simić a fost prins în asediul asupra orașului Sarajevo, iar după încheierea războiului a emigrat împreună cu familia în Canada, la Toronto, devenind cetăţean canadian și scriitor de limbă engleză. A publicat volume de poezie, proză scurtă și teatru atât în limba natală, cât și în limba engleză, printre care și Sprinting from the Graveyard (1997), Immigrant Blues (2003), From Sarajevo with Sorrow (2005), Looking for Tito (2010), iar cărţile sale au fost traduse în nouă limbi. A primit numeroase premii, printre care și Helman-Hammet, PEN USA Freedom to Write și prestigiosul People’s Award, Canada. În prezent, trăiește la Sarajevo. Citeşte tot articolul


Micul prinţ, în varianta mai puţin cunoscută marelui public. 20 de gânduri ale lui Antoine de Saint-Exupèry

Interviuri, însemnări, mărturii şi, mai ales, mărturisiri. Sunt toate căi prin care scriitorul Antoine de Saint- Exupèry şi-a clădit viitorul nemuritor, consolidând constant temelia prezentului. Poate că ni-l imaginăm aşezat la birou, scriind rândurile pentru Micul Prinţ. Însă adevărul e că în vreme ce cartea intra în librării, autorul său se îndrepta spre Africa alături de trupele aliate, făcând parte din armata franceză. Citeşte tot articolul


O carte de vacanță: „La marginea apei”, de Sara Gruen

Am câteva prietene, cititoare extrem de selective, care, odată cu venirea verii, mă întreabă ce „cărți de vacanță” le-aș recomanda. Și stau serios pe gânduri, că nu e deloc ușor să alegi după un astfel de criteriu, păstrând standardul calității. Oricât de suspectă (ori depreciativă) le-ar părea unora sintagma asta - „cărți de vacanță” -, cred că e firesc ori chiar terapeutic să rupem uneori ritmul, să echivalăm lectura cu relaxarea, căci de obicei, cărțile „serioase” (improprie și această etichetare, desigur) implică de cele mai multe ori un grad ridicat de ambiguitate, de tensiune a ideilor, de efort participativ. Dicolo de subiectivitatea gusturilor, nu e tocmai ușor să găsești o carte care să ofere o plăcere destinsă a lecturii, fără a fi vorba de patetisme, de dulcegării ori de emfaze telenovelistice. Citeşte tot articolul


O altfel de salată de vară (în stil iugoslav)

Joi, 15 iunie 2017, ora 17:00, Colegiul Noua Europă vă invită la O altfel de salată de vară (în stil iugoslav), o discuție despre literatură, prietenie, război, drame și mârșăvii ale oamenilor, cu scriitorii Daša DRNDIĆ (Croația), Dragan VELIKIĆ (Serbia) și Filip FLORIAN (România). Citeşte tot articolul


Listă de bookaholic: 5 cărți despre război

Centenarul Primului Război Mondial (în 2014 s-au împlinit o sută de ani de la începerea primului mare conflict al umanității) a însemnat, pe lângă comemorări, și numeroase cărți noi (de ficțiune, dar și istorice) care au adus în atenția publicului războiul cu toate atrocitățile sale, dar și o perspectivă nouă, mult mai umană, a ceea ce înseamnă un astfel de conflict. Încercând să înțeleagă cum și de ce scriitorii nu s-au mai axat pe evenimentele majore, pe tactici militare sau pe stabilirea unor cronologii faptice seci, ci s-au îndreptat către o perspectivă umană a războiului în care importanți erau oamenii, cu sentimentele și trăirile lor (trăirile reale – frică, frig, foame, disperare; nu trăirile din cărțile de istorie și manifeste – eroism, curaj, patriotism, ură). Citeşte tot articolul

Lumea Sofiei de Jostein Gaarder

Lumea Sofiei, de Jostein Gaarder – o călătorie fermecătoare

Există nenumărate poveşti de care ne îndrăgostim şi pe care nu le mai uităm niciodată. Cuvintele, întâmplările, faptele rămân întipărite în inimă, ca prinse în cea mai veche carte din lume. Mai există, de cealaltă parte, şi poveştile pe care încercăm din răsputeri să le uităm. Poveştile care, la vremea lor, nu au fost spuse prin cuvintele potrivite. Ce face însă, dincolo de felul în care rostim o poveste, să rămână alături de noi o trăire pe care ne promitem că nu o vom uita niciodată? Şi, tot dincolo de cuvinte, amintirea a ceea ce simţim se păstrează, fără ca noi să mai depunem vreun efort ca atunci când încercăm să uităm. Citeşte tot articolul

O mitologie a originilor – Sectanții, de Vasile Ernu

Cartea lui Vasile Ernu, „Sectanții” (Polirom, 2015) e un soi de ficțiune autobiografică. Nu avem de unde ști dacă istoria relatată a fost realmente trăită de autor, dacă e deci conformă cu realitatea, cert este că ea respectă convenția autenticității, prin scrierea la persoana I și abordarea unei formule confesive. E greu de spus, așadar, cât e istorie și cât e literatură aici, dar a le departaja e simplist și inutil. Naratorul-protagonist își asumă rolul de portavoce a comunității religioase căreia i-a aparținut și încă îi mai aparține, dacă nu prin altceva, atunci măcar prin fervoarea cu care își proclamă convingerile. Nu e fără însemnătate că pretextul narativ al cărții e tocmai moartea tatălui, așadar bilanțul comunității se face într-un moment de cumpănă, în care adevăruri mocnite ies la iveală, sfidător. Cartea poate fi citită și ca un manifest, ca o revanșă a unei comunități de năpăstuiți pentru care izbăvirea vine din chiar anatema aruncată asupra lor. Citeşte tot articolul

interviu cu Shani Boianjiu

Interviu cu Shani Boianjiu: „Îmi doresc să-mi fi fost mult mai frică, pentru că armata a fost un șoc imens pentru mine”

Așa cum spuneam, pe scurt, și în impresiile despre cartea Oamenii eternității nu se tem niciodată, Shani Boianjiu a devenit cunoscută în toată lumea grație acestui volum de debut, apărut în 2012. Până acum, cartea ei a fost publicată în douăzeci și trei de țări și a fost inclusă pe lista The Wall Street Journal a celor mai bune zece titluri de ficțiune din 2012; de asemenea, Oamenii eternității nu se tem niciodată a fost considerată una dintre cele mai bune cărți ale anului 2012 de către ziarul pakistanez Herald și una dintre cele mai bune cărți ale anului 2013 de către publicația suedeză Sydvenskan. Shani Boianjiu a fost, totodată, prima scriitoare israeliană nominalizată la Women’s Prize for Fiction din Marea Britanie și cea mai tânără laureată a premiului 5 under 35 decernat de National Book Foundation, printre alte nominalizări și premii.  Citeşte tot articolul

Shani Boianjiu carte de debut

Oamenii eternității nu se tem niciodată, de Shani Boianjiu – un roman puternic, captivant, autentic

Din 2012, numele lui Shani Boianjiu a apărut foarte des în presa internațională grație volumului ei de debut, Oamenii eternității nu se tem niciodată (Editura Polirom, colecţia „Biblioteca Polirom”, coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu, traducere din limba engleză de Ioana Filat, iunie 2014, titlul în original: The People of Forever Are Not Afraid). Tânăra scriitoare israeliană (în prezent, de 27 de ani), cu origini românești și irakiene, și-a scris primul roman nu în limba maternă (ebraică), ci direct în limba engleză - și asta pentru că l-a început atunci când studia engleza și antropologia la Harvard, la un curs de creative writing, imediat după ce și-a încheiat serviciul militar obligatoriu în Israel. De altfel, experiențele din perioada stagiului în Forțele de Apărare Israeliene au stat la baza romanului de față.  Citeşte tot articolul