Tag: sinucidere

Interviu cu Florin Irimia: „Dacă e să fim onești, cartea mare lucru n-a însemnat pentru români niciodată”

În iulie apărea un nou volum semnat de Florin IrimiaCâteva lucruri despre tine (Editura Polirom, colecția „Ego. Proză”), după ce în 2011 debutase cu Defekt și în 2012 îi era publicată cartea O fereastră întunecată. În urma lecturii cărții Câteva lucruri despre tine, am vrut neapărat să stau de vorbă cu autorul romanului, atât pentru că aveam întrebări cu privire la conținutul volumului, cât și pentru că acesta era un bun pretext pentru a discuta despre România, învățământ, depresie, pesimism, scriitori și scriitură și multe altele, pe care vă invit să le citiți în cele ce urmează. Citeşte tot articolul

Zece texte despre depresie și Robin Williams

Mi se pare incredibil și emoționant câte texte despre depresie au apărut zilele acestea, după sinuciderea lui Robin Williams. Atâția oameni au ales să vorbească deschis, să-și împărtășească cele mai intime trăiri, într-o încercare de a explica, de a-i ajuta pe alții și de a se ajuta pe ei înșiși. Și, la câte reacții ciudate, chiar cinice, am văzut zilele acestea, de exemplu că Robin Williams a fost egoist că s-a sinucis, că de ce a făcut gestul ăsta când sunt oameni cu probleme mai mari, că el avea "totul" să fie fericit și părea atât de vesel sau că ești nebun dacă te sinucizi, cred că momentul să înțelegem profund ce se întâmplă, cum funcționează depresia și unde poate duce. Citeşte tot articolul

„Femei singure”, de Cesare Pavese – realism italian, singurătate, decadență și sinucidere

Dacă ieri scriam despre lumea japoneză cuprinsă în paginile de ficțiune ale lui Kenzaburō Ōe, despre natura umană, cruzimea și duritatea ei din două romane tulburătoare, astăzi trecem la o altă lume, cea italiană, tot de după război, dintr-un roman realist al altui scriitor important din secolul XX, Cesare Pavese. Publicat tot de Editura Polirom de curândFemei singure (în original, Tra donne sole, în traducerea lui Florin Chirițescu, colecția „Biblioteca Polirom. Esențial”, 168 de pagini) este un volum cu o scriitură aparte și un univers populat de singurătate (nu numai a femeilor, așa cum sugerează titlul), decadență și ultima soluție posibilă pentru o viață fără sens: sinuciderea.  Citeşte tot articolul

interview with David Vann

Interviu cu David Vann: ”Cred că toate cărțile mele analizează sau critică bărbații, într-un fel sau altul”

David Vann este un scriitor american de succes, cărțile sale (Legend of a Suicide, Caribou Island, Dirt, Goat Mountain, Last Day On Earth: A Portrait of the NIU School Shooter şi A Mile Down: The True Story of a Disastrous Career at Sea) fiind traduse în douăzeci de limbi și aflându-se în topul celor mai bune volume ale anului în țările respective. În cariera sa literară de până acum, a obţinut patru burse literare (Guggenheim, National Endowment for the Arts, Wallace Stegner şi John L’Heureux) și cincisprezece premii internaţionale, printre care şi cele pentru cel mai bun roman străin în Franţa şi în Spania (Prix Médicis étranger şi Premi Llibreter). A scris pentru mai multe publicații importante - Esquire, Men’s Journal, The Sunday Times, The Observer, The Guardian, The Sunday Telegraph, The Financial Times, Elle UK, Writer’s Digest etc.- și predă la Universitatea Warwick din Anglia. Citeşte tot articolul

Disperarea dincolo de disperare – Beznă vizibilă. Amintiri despre nebunie de William Styron

De ceva timp, odată cu cartea lui Andrew Solomon, Demonul amiezii, depresia a devenit şi la noi un subiect cât de cât frecventat, chiar dacă la modul superficial. Andrew Solomon o numeşte „lăuntrica noastră singurătate manifestă”, demonul care „distruge nu numai legătura noastră cu ceilalţi, ci şi capacitatea de a fi împăcat cînd eşti doar cu tine însuţi”. Printre victimele depresiei s-a numărat şi romancierul american William Styron, care, în volumul Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie, scrie despre lupta lui cu acest demon. Citeşte tot articolul

Punctul magic de întâlnire dintre scriitor și cititor: ”Poveste pentru timpul prezent”, de Ruth Ozeki

Amestecare de planuri, împletire între prezent și trecut, între atunci și acum, Japonia - America - Canada, ocean, tsunami, călătorii, iluminare spirituală, lectură, actul scrierii, jurnal, o adolescentă și o femeie matură, o insulă, o capitală super aglomerată, tradiții nipone, cruzime, internet, faliment, budism, Murakami, zen, zazen, 11 septembrie, programare, Proust, scriitor, templu, timp, fizică cuantică, sinucidere, prostituție, umiliri, război, cititor, viață, literatură, poveste. Toate acestea și atât de multe altele fac din Poveste pentru timpul prezent (Editura Polirom, colecția Biblioteca Polirom. Actual, traducerea de Ana-Maria Lișman, 2013, 464 de pagini) o carte pe care o citești așa cum îți bei cafeaua de dimineață: savurând fiecare pagină, zăbovind asupra unor ”arome”, nedorindu-ți să ajungi la sfârșit. Citeşte tot articolul

Un mic tratat despre sinucidere

Jean Améry a scris în anii ’70 o carte despre sinucidere ca „moarte liber aleasă”, Despre sinucidere. Discurs asupra morţii liber alese, apărută în limba română anul trecut la Editura Art (traducere din germană de Corina Bernic). Interesant e că perspectiva din care autorul abordează această problemă cât se poate de delicată este nu una psihologică sau sociologică, ci mai degrabă una „fenomenologică”, o perspectivă care încearcă să se plaseze în „forul interior” al suicidarilor sau suicidanţilor, cum îi numeşte el: „Textul de faţă se situează dincolo de psihologie şi sociologie. El începe acolo unde suicidologia ştiinţifică se opreşte. Am încercat să nu privesc moartea liber aleasă din afară, dinspre lumea vieţuitorilor sau a supravieţuitorilor, ci din forul interior al celor pe care eu îi numesc suicidari sau suicidanţi (s.a.). Deci, o «fenomenologie a morţii liber alese»? Ar fi prea pretenţios” – notează Jean Améry în „Cuvântul înainte” al cărţii. Citeşte tot articolul