Am zărit întrebarea aceasta întâmplător, în dreptul unui mesaj care sublinia, succint, câteva dintre trăsăturile cărţii. Un bărbat pe nume Ove a fost o carte pe care am avut ocazia să o zărim, anul acesta, în vitrinele diferitelor librării, să o regăsim pe paginile noastre de social media şi să o vedem recomandată peste tot. De unde şi un oarecare scepticism de înţeles al unora dintre cititori - Chiar aşa de bună e cartea asta? Citeşte tot articolul
Cu dor de ducă, că doar e vară şi vacanţă, m-am tot gândit pe unde să mai mergem astăzi în călătoriile noastre literare şi m-am decis să vă invit în Dublin, chiar dacă am mai fost pe aici şi toamna trecută. Având în vedere că e unul dintre oraşele literaturii incluse în patrimoniul UNESCO, sigur vom găsi mereu ceva interesant de văzut, iar azi e rândul unei farmacii. Nu vă impacientaţi, nu mergem să ne tratăm vreo durere de cap, ci să intrăm în atmosfera unui roman celebru: Ulysses al lui James Joyce. Citeşte tot articolul
Am intuit mereu că versurile inteligente ale pieselor lui Sting își au seva nu doar în spiritul lui profund și în experiențele sale de viață, ci și în lecturi temeinice. Dar nu aș fi bănuit niciodată că lista preferințelor lui literare variază atât de tare ca gen, de la opere clasice precum “The Adventures of Huckleberry Finn”, a lui Mark Twain și până la romane istorice de ultimă oră, așa cum este, spre exemplu, “Bring Up the Bodies”, scrisă de Hilary Mantel și dedicată lui Thomas Cromwell, sau cărți de filozofie antică ca “Meditations”, a lui Marcus Aurelius.
În urmă cu aproape două luni vă povesteam cum De veghe în lanul de secară, romanul de debut al lui J.D. Salinger, a fost cartea preferată a unor psihopaţi/criminali, cel mai celebru dintre toţi fiind Mark David Chapman, cel care l-a împuşcat pe John Lennon. Căutând cât mai multe detalii despre subiect, la momentul respectiv ne-am pus problema câţi alţi oameni au fost oare inspiraţi de Holden Caulfield la bune sau la rele? Acestea fiind date, am dat peste melodia "Who Wrote Holden Caulfield?" de la Green Day. Şi pentru că numele personajului nu este însă întâlnit în versurile melodiei, ne-am gândit să căutăm şi altele care să aibă în titlu nume de personaj literar, însă nu musai să şi vorbească despre el. Citeşte tot articolul
Istoria cenzurii literare merge departe în trecut, până undeva în Evul Mediu. Biserica Catolică stipulează o serie de publicaţii care au fost interzise congregațiilor sale încă din vremuri străvechi până în 1966.
Legea Campbell din Marea Britanie, care datează din 1857, a fost un decret care definea obscenitatea și imoralitatea în literatură şi impunea cenzura în funcţie de anumite criterii. Ok, vorbim de epoca Victoriană aici, însă legea respectivă a creat un precedent pentru legile de gen care au venit în secolul XX inclusiv în SUA. Legea Campbell a rămas intactă preţ de aproape 100 de ani când a fost schimbată şi astfel au reuşit să reintre în atenţia cititorilor romane celebre, precum "Amantul doamnei Chatterley", care au făcut furori în prima jumătate a secolului trecut, însă supuse cenzurii.
