Când sunt în avion, îmi place să stau la geam și nu mă plictisesc niciodată de spectacolul de dedesubt: orașele luminate noaptea, parcelele cu lanuri colorate, formele orașelor, munții, cu 2-3 km mai aproape decât restul decorului, zborul ocazional peste vreun vulcan, soarele reflectat în parbrizul vreunei mașini cât un purice pe vreun drum, singura dovadă că jos există un furnicar de viață. Motiv pentru care mi-a plăcut teribil albumul foto al colonelului Chris Hadfield, “You Are Here: Around the world in 92 minutes“, cu imagini ale Pământului, așa cum se vede de pe Stația Spațială Internațională (ISS), al cărei comandant a fost pe durata expediției 34/35, dec. 2012 – mai 2013.

Fotografiile, alături de scurtele filme educative pe care le publica aproape zilnic, au fost elementul care a stâns atâta admirație și i-a adus atâta popularitate astronautului canadian. Deși știm că deasupra noastră dă ture de câteva ori pe zi (16, mai precis) un laborator spațial (luminiță insignifiantă pe cerul nopții), nu concretizăm neapărat și faptul că acolo sunt 4-5 oameni care se uită în jos la noi (când au timp, că nu se duc să caște gura pe geam) și văd planeta în toată splendoarea ei de natură moartă și vie în același timp.

col-hadfieldAlbumul începe cu un cuvânt înainte din partea colonelului Chris Hadfield (despre autobiografia căruia, Ghidul unui astronaut despre viața pe pământ, v-am vorbit recent), care ne amintește de primul ocol al Pământului, început de Magellan în 1519 și terminat trei ani mai târziu, după moartea sa (o lecție de geografie și istorie, care ne învață și cât de fain e să fii pionier, explorator, deschizător de drumuri, dar și ce sfârșit trist poți avea când încerci să convertești la creștinism o căpetenie filipineză numită Lapu-Lapu). 500 de ani mai târziu, ISS dă ocol Pământului în 92 de minute, făcând 16 ture pe zi. Deși NASA nu alocă timp pozatului, un management eficient al agendei de lucru permite astronauților să își facă timp pentru această distracție fascinantă, așa că după cele 2597 de orbite executate în 5 luni de misiune, colonelul s-a întors acasă cu 45.000 de fotografii din spațiu.

Fotografia din spațiu nu e un lucru chiar simplu dacă vrei să știi ce pozezi și dacă vrei să gândești cadrul, în funcție de poziția soarelui și a condițiilor metrorologice. Stația spațială gonește cu peste 28.000 kilometri la oră (mai ușor de reținut în varianta 8km/ secundă), la 400 de kilometri deasupra pământului. Marja de eroare poate fi destul de mare, adăugând și faptul că pe pământ nu sunt desenate granițele și nici nu scrie, ca pe hartă, la ce bucățică de planetă te uiți.

Mai jos puteți găsi o foarte mică selecție de imagini, cu explicațiile autorului, și încheiem cu recomandarea fie să frunzăriți albumul, fie să vă uitați prin colecția de imagini publicate deja de colonel pe conturile sale de social media, pe când era încă acolo, sus sau direct pe albumele foto NASA.

youarehere6Europa sau Asia? Depinde de unde te uiți din spațiu: orașul transcontinental Orenburg, Rusia, e străbătut de sinuosul râu Ural – tot ce e deasupra e Europa, ce e dedesubt e Asia.

youarehere5
Râuri conectate se zvârcolesc prin provincia Khulna din Bangladesh, precum șuvițe din părul Medusei.

youarehere4
Artă neintenționată: în California, valea San Joaquin, care se autodenumește grânarul lumii, o mână a desenat liniile de irigație, alta limitele parcelelor, iar a treia a delimitat regiunea, creând un model grafic, pixelizat. Cele două piste de avioane aparțin Stației Lemoore unde am învățat să zbor pe un A7s înainte de a deveni pilot de teste în U.S. Navy.

youarehere1
Rio Tahuamano făcându-și loc prin jungla din Bolivia.

youarehere2
*De fapt vreo nouă – the Snowbirds, echipa acrobatică de piloți a Canadei, care se întrebau dacă sunt vizibili din spațiu. Nu eram convins, așa că am stabilit împeună o oră la care ei să facă exerciții deasupra lângă Comox, British Columbia. M-am trezit la “miezul nopții” (ISS e pe ora Greenwhich) să văd linia asta desenată pe cer. A fost magic – de obicei Pământul e ca o natură moartă. Și evocativ – am zburat pe un F-86 alături de Snowbirds, așa că știam exact care e senzația când se ține formația strânsă pentru curba aceea.

youarehere7Vărsarea Nilului în Mediterană și luminile din Cairo

Cristina Petrescu

fotograf profesionist, jurnalist cultural, fost redactor șef la Metropotam.ro


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *