N-ai cum să nu tresari și să nu te bucuri când vezi numele unui fabulos poet român pe lista nominalizaților la Premiul Nobel pentru Literatură. Sau, cel puțin, așa am reacționat eu la vestea aceasta ieri, când lista nominalizaților la Nobel din 1965 a fost publicată de Academia Suedeză – aceste liste sunt făcute publice după 50 de ani, la începutul lunii ianuarie a fiecărui an.
La o cafea cu a mea colegă, Dana, trecând prin lecturi, cărți mai noi sau mai vechi, autori, am aflat că lista scriitorilor nominalizați la Nobel în 1965 a fost publicată pe site-ul Academiei Suedeze și, cu surprindere, că poetul Tudor Arghezi se află pe acea listă. Am discutat aprins despre cât de faină este vestea și cât de mult așteptăm și listele din anii următori. Iar astăzi, m-am hotărât, văzând că informația nu a circulat prea mult pe la noi, să vă împărtășesc frumoasa știre.
Arghezi a fost nominalizat la Nobel cu doi ani înainte de moartea sa, atunci când avea vârsta de 85 de ani și deja era sărbătorit în România ca fiind „poet național”. Propunerea a fost făcută nu din partea României, ci din Italia, de un profesor de literatură română de la Universitatea din Roma, pe numele său Angelo Monteverdi – care, coincidență, a decedat în aceeași lună și în același an cu Arghezi, cu trei zile înaintea acestuia (11 iulie 1967, respectiv 14 iulie 1967).
Lista din 1965, care enumeră cele 90 de propuneri de scriitori, a fost întocmită de Uno Willers, secretarul de atunci al Comitetului Nobel, și redată în ordine alfabetică. Tudor Arghezi se află, astfel, pe poziția a șaptea, într-o companie excelentă – printre nominalizați îi regăsim pe Adorni, W.H. Auden, Beckett, Borges, Böll, Carpentier, Dürrenmatt, Kawabata, Malraux, Nabokov, Neruda, Pound, Yourcenar și alții (găsiți lista aici). Laureatul anului respectiv a fost scriitorul rus Mihail Șolohov („Pe Donul liniștit”), căruia i s-a decernat Nobelul „pentru forța artistică și integritatea cu care a dat expresie, în epica Donului, unei etape istorice din viața poporului rus”.
Poate a venit vremea să-l recitim pe Arghezi, fără mâna la tâmplă și comentarii stupide în minte.
Sursă foto principală
profesorul de literatură pe care l-ai avut nu şi-a făcut treaba….
dacă vrei să ştii şi nicolae ceauşescu a fost propus pentru premiul N. pentru pace 1968…ştii de către cine?de către Henry Kisinger,Elisabeta a II-a, socrul lui Victor Rebengiuc şi duetul tragi-comic Stela şi Arşinel.
premiile nobel au devenit un fel de bonus pentru prostituate de lux…se vede cu ochiul liber doar uitându-te la ăştia care se calcă pe piciore v.vosganian şi m.cărtărescu…de nu mai au loc bietele cristina nemerovschi,chris simion şi ionela gură de aur.
Nu este în cauză caracterul lui Arghezi. Poezia lui este excelentă și valoroasă în pofida acestuia. Tot așa și la Sadoveanu.
A fost propus, nu nominalizat de catre Academie. O diferenta colosala, dar pana si aici trebuie sa existe click bait-uri
@vasile popescu: înțeleg, din comentariul dumneavoastră, că Premiul Nobel pentru Literatură are legătură cu Premiul Nobel pentru Pace și că profesorii mei de literatură ar fi trebui să-mi vorbească despre Nobelul pentru Pace, nu pentru Literatură… Da, are legătură cu materialul acesta!
@Dragoș Marinescu: De acord cu precizările (bănuiesc că răspundeți comentariului de mai sus).
@Bogdan: Ba pardon, nominalizat sau propus, una și aceeași chestie, nicio diferență. Nu scrie nicăieri în materialul acesta că a fost nominalizat de către Academie, ci nominalizat pur și simplu (am și spus de către cine). Academia Suedeză nu nominalizează, ci primește nominalizări – am rezumat aici care este procesul: http://goo.gl/I8yGNt. Abia după ce au lista cu nominalizări întocmesc una scurtă (pe care nu o dau niciodată publicului) și, după ce citesc autorii respectivi în întregime, votează.