Îţi lasă gura apă citind această Gourmandise, o carte despre tot ceea ce înconjoară, însoţeşte şi creează gustul: despre lumina, sunetele, conversaţiile din jurul meselor, despre mirosuri, texturi şi savoare, despre memorie, dar şi despre artizanii mâncărurilor şi personalitatea lor.

Am dat peste cartea asta scormonind prin Saint George’s, una dintre frumoasele librării de limbă engleză din Berlin şi când am văzut că e scrisă de Muriel Barbery, autoarea unui simpatic bestseller tradus şi la noi – Eleganţa ariciului, am cumpărat-o şi m-am şi apucat s-o citesc.

Un mare critic culinar, aflat pe patul de moarte, încearcă să-şi amintească un gust anume, care are pentru el o importanţă vitală. Îşi aminteşte pe rând aroma simplă şi puternică a roşiilor proaspăt culese din grădină, mirosul şi textura pâinii coapte în casă, conversaţia, atmosfera luminoasă şi plinătatea unui prânz la care a fost invitat cândva, într-un sat din sudul Franţei.

Printre eseurile gastronomic-autobiografice ale criticului culinar, sunt inserate mici povestiri la persoana întâi: vorbesc, pe rând, copiii lui, soţia, menajera, portăreasa, şi din toate rezultă portretul controversatului personaj. Aparent rece şi lipsit de empatie, un estet sau chiar un artist „pur”, egoist şi complet dezinteresat de sentimentele membrilor familiei sale, personajul este totuşi unul ambiguu: răceala şi indiferenţa lui par să vină mai degrabă din preferinţa pentru viaţa simplă, cu care high-life-ul parizian în care l-a proiectat celebritatea contrastează puternic.

Am citit câte puţin din cartea asta ba lenevind pe undeva, pe malul apei, ba sorbind o limonadă, ba stând la umbra vreunui pom dintr-unul dintre nenumăratele parcuri de pe aici. Pe lângă bine-cunoscutul amestec etnic, şi în acord cu el, Berlinul e plin de restaurante indiene, vietnameze, japoneze, aşa că simplitatea nu e tocmai la ea acasă. Un haos aromatic şi coloristic, care nu e însă deloc agresiv şi care te lasă să te gândeşti în tihnă la ale tale.

În ultimele sale ceasuri, criticul culinar nu rememorează cine ştie ce rafinamente, cine ştie ce gusturi exotice; ci întoarce de pe o parte pe alta plăcerile cele mai simple şi mai greu de exprimat în cuvinte. Eseul despre pâine, de exemplu, (pentru că multe dintre micile texte care compun această carte sunt încadrabile mai degrabă la categoria eseuri), care analizează duritatea, textura, consistenţa ei atunci când e mestecată, atinge un teritoriu foarte pretenţios; o zonă tulbure, a intimităţii: şi când ajungi în zona asta, nu ştii dacă să simţi poftă sau dezgust. Tulbure e şi alăturarea dintre moarte şi senzualitate, de orice fel; alăturarea dintre starea de muribund a criticului culinar şi obsesia lui pentru acel gust unic pe care nu-l poate regăsi. Această lipsă de puritate e unul dintre motivele pentru care îmi place cartea.

Mai sunt însă şi altele: vine vorba la un moment dat despre „geniul” nerecunoscut al femeilor. Despre priceperea lor în a crea o grădină sau un fel de mâncare. Domeniile astea sunt printre cele predilecte în care femeile au putut exersa şi s-au putut perfecţiona. Fiind totuşi atât de efemeră mâncarea, oferind doar o bucurie de moment, e greu să recunoşti „geniul” sau talentul dincolo de spaţiul privat, spune expertul într-ale gastronomiei.

Descrierea unei după-amieze cu grătar de peşte, undeva pe malul mării, în Franţa, sună şi ea absolut delicios. Se amestecă anumite specii de plante cu o anume intensitate a cerului, cu sunetul veselei şi râsetele oamenilor, cu intermitentele umbre şi lumini, cu gândul la cât de „sălbatic” poate fi un anume gust şi la cum creşte el pe o anume stare de spirit, şi se obţine un mic text, perfect, delicat, relaxant şi învăluitor.

Ar fi frumos dacă s-ar traduce în româneşte, de preferinţă de cineva pasionat de gastronomie, care să aibă grijă şi răbdare cu textul. Până atunci, mai scotocim prin librăriile berlineze, că nu se ştie ce comori mai ascund şi ne amintim de reuşitele culinare ale prietenilor noştri, care cine ştie prin ce mări nordice se scaldă la ora asta.

Laura Sandu

redactor și traducător cărți, doctorand studii culturale și teoria imaginii, co-autor al romanului colectiv Rubik


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *