Ai zice că un scriitor care n-a trecut la rândul lui prin facultate n-ar putea fi în măsură să de asfaturi unor proaspeţi absolvenţi – dar, la fel ca şi Steve Jobs, (2005, Stanford), David Foster Wallace (Kenyon, 2005) sau chiar Winston Churchill (Harrow School, 1941 – dar pe el îl ajuta contextul, pe timp de război oamenii sunt mai însetaţi după cuvinte mari), Neil Gaiman s-a achitat cu brio de sarcina de a fi acea figură de neuitat ale căror cuvinte le vor suna în cap mult timp după absolvire studenţilor de la Philadelphia University of Arts.
Ascultaţi, e unul dintre cele mai frumoase discursuri pe care le-am auzit până acum.
First of all, when you start a career in the Arts, you have no idea what you’re doing. This is great. People who knwo what they’re doing know the rules and know what is possible and what is impossible. (…) If you don’t know that it’s impossible, it’s easier to do.
La mine la absolvire au vorbit câţiva profesori, şi îmi amintesc doar vag cuvintele lor. O idee pentru voi, scriitorii care ne citiţi, şi cu care sper că toţi bookaholicii care sunt studenţi şi ne citesc sunt de acord.
Dar dacă aţi putea alege, pe cine aţi vrea să ascultaţi vorbind la festivitatea voastră de absolvire?