În secolul nostru curios, cercetător, dar și teribil de credul, când orice buruienuță are potențial latent de panaceu și orice vraci chinez poate lecui, cu o mână la spate, orice beteșug, cartea Adevărul despre medicina alternativă este o lectură recomandabilă oricărui intelectual.
Cei doi autori, amândoi oameni de știință și cercetători, Simon Singh și Edzard Ernst, iau la analizat câteva dintre cele mai populare metode medicale alternative, începând cu originile lor, cu perioada lor de înflorire și terminând cu testările clinice făcute recent de medicina convențională pentru a vedea dacă aceste tratamente dau sau nu rezultate.
Este vorba despre acupunctură, homeopatie, terapia chiropractică și fitoterapie, explicate detaliat, fiecare în parte, cu exemple și contra-exemple de specialiști în domeniu, cu argumente pro și contra, nu date de intuiție sau afinitate, ci concluzii trase în urma studiilor pe grupuri de pacienți.
Medicina alternativă – ”Are vreo importanță dacă tratamentul e fals, câtă vreme foloasele sunt reale?”
Acupunctura are marea problemă de a lucra cu două lucruri invizibile: meridianele și energia numită qi, a căror existență este controversată și greu de dovedit. Acupunctura are un statut respectat în cercul tratamentelor tradiționale sau alternative, iar numărul de pacienți care jură că s-au simțit mai bine sau că diverse afecțiuni s-au ameliorat după ședințele de acupunctură este foarte mare.
Testările clinice au demonstrat însă că acupunctura nu repară, nu vindecă și nu ameliorează (decât cel mult niște dureri de cap și grețuri). Ceea ce însă funcționează foarte bine este efectul placebo. Lucrul a fost demonstrat cu trei grupuri de pacienți, primii fiind tratați cu metoda corectă, tradițională de acupunctură, următorii printr-o metodă falsă (fără însă ca ei să știe acest lucru), iar al treilea grup fără acupunctură. Rezultatele au arătat că pacienții din primul și al doilea grup s-au simțit mai bine, indiferent de ce tratament (corect sau fals) primiseră. 1-0 pentru placebo.
Daca acupunctura se bucură de beneficiul îndoielii, homeopatia in schimb nu are are parte de prea mult respect în lumea medicinei alternative, fiind în cele mai multe cazuri considerată o șarlatanie elaborată. Cei doi autori o tratează însă cu la fel de multă seriozitate, citând surse, făcând calcule și scheme, în urma cărora e greu să mai fii convins că în remediile homeopatice există și altceva în afară de apă. În plus, testările clinice arată că în acest caz nici măcar efectul placebo nu funcționează.
Dacă primele două tratamente sunt în general inofensive, următoarele două au potențialul de a face mai mult rău decât bine. Terapia chiropractică este analizată și ea cu multă minuțiozitate, iar concluziile sunt că, deși există dovezi de ameliorare a unor afecțiuni din zona coloanei vertebrale, să le zicem simplist dureri de spate, chiroterapia nu vindecă astmul, durerile de dinți sau migrenele. În plus, poate fi cu adevărat periculoasă în zona cervicală, unde se pot rupe vertebre, care la rândul lor pot duce la ruperea unei artere, lucru care poate aduce, conform exemplelor furnizate în carte, complicații grave sau chiar moartea pacientului.
Fitoterapia, tratamentul prin plante, nu mai are nevoie de nici o prezentare, probabil nu există persoană care să nu fi băut un ceai de mușețel ori de sunătoare în scopuri medicale, de tratament acasă. Plantele și ingredientele lor active sunt, desigur, extrem de importante pentru medicina convențională, stând la baza unui număr foarte mare de medicamente. Exemplul clasic este cel al scoarței de salcie (salix), folosită din antichitate împotriva scăderii febrei, care a devenit, în 1899, aspirină (acid acetilsalicilic). Cum se face, atunci, că am trecut fitoterapia în categoria tratamentelor cu grad de periculozitate crescut?
Spre deosebire de celelalte tratamente de medicină alternativă, tratamentul cu plante se poate face de către oricine, acasă, fără a cunoaște în totalitate atributele unei plante sau efectele potențiale ale acesteia. Un exemplu la fel de clasic este cel al sunatoarei, care stimulează enzimele din ficat, acesta neutralizând efectul altor substanțe, inclusiv, arată testele, al medicamentelor anti-HIV sau pentru cancer și chiar, în anumite cazuri, al pastilelor anticoncepționale. Atenție ce ceaiuri beți și în ce cantități.
”Există două lucruri: știința și părerea proprie; cea dintâi naște cunoaștere, cea de-a doua naște ignoranță” (Hipocrate)
Finalul cărții trece încă o dată prin rezultatele diverselor testări clinice ale acupuncturii, homeoterapiei, chiroterapiei și fitoterapiei și ne aduce aminte că nici una dintre acestea nu dă rezultate sigure și eficiente, bazându-se într-o proporție foarte mare pe efectul placebo. Menționează și pe principalii vinovați pentru popularitatea și propagarea încrederii oarbe în aceste tratamente: celebritățile și părerile lor neavizate, mass media, medicii înșiși, care recomandă anumite tratamente pentru a scăpa de gura pacienților și, nu în ultimul rând, instituțiile care ar trebui să reglementeze asemenea activități ”medicale” precum naturoterapia, aromoterapia, reflexologia, iridologia, ș.a.m.d. și să supravegheze vânzarea sub titlul de medicament a soluților diluate ale homeopatiei.
Ultimele pagini ale cărții se ocupă de o listă lungă de tot soiul de terapii alternative, explicând, pe scurt, în ce constă fiecare și care sunt dovezile eficienței ei. În cele mai multe cazuri, pacientul poate fi fericit dacă beneficiază măcar de un efect superficial, pe termen scurt. Printre acestea se numără: aromorerapia, colonhidroterapia (clisme), cristaloterapia, detoxifierea (care probabil ar merita tomuri întregi de literatură de specialitate demistificatoare, la cât de populară este), magnetoterapia, reflexologia, reiki, shiatsu, tratamentele ayurvedice și vindecările spirituale.
Adevărul despre medicina alternativă este o lectură lungă și complexă, o lectură care, așa cum spuneam și la început, este necesară oricui a cochetat măcar o dată cu ședințele de acupunctură, cu tratamentele naturiste sau a intrat în vreo polemică despre efectele homeoterapiei. Este de avut în propria bibliotecă și de făcut cadou ‘habotnicilor’ din domeniu, fiind un material clar, documentat, riguros și imparțial, ce va deschide mintea multora, minte care, precum o parașută, funcționează mai bine când este deschisă.
Adevărul despre medicina alternativă, editura Humanitas, 2013, 424 de pagini, 42 de lei.