Un proiect interesat din punct de vedere al ideii ce a stat la baza creării sale, cât şi ca aspect, este cel al designerului grafic Thomas Wightman, absolvent al Napier University din Edinburgh. El s-a gândit să ne aducă în atenţie problema unor tulburări de personalitate şi de panică care afectează un număr destul de mare de persoane, în încercarea de a-i determina pe cei care suferă de comportament obsesiv-compulsiv sau atacuri de panică să-şi recunoască problema şi să înţeleagă că există azi metode de tratament care să-i ajute să ducă o viaţă cât mai normală, lipsită de obsesii şi anxietate.
O iniţiativă foarte bună în lumea aceasta a noastră plină de stres şi angoase, în care depresia îşi face tot mai mult simţită prezenţa şi în care evenimente şi realităţi neplăcute afectează psihicul şi comportamentul fiecăruia dintre noi. Şi ce alt mod mai bun există pentru a trage un semnal de alarmă şi a oferi chiar terapie decât arta?
Thomas s-a oprit asupra cărţilor ca material de lucru, considerând că sunt cele mai apropiate de ceea ce vrea el să exprime. De multe ori, cei care suferă de tulburări de personalitate sau au anumite dependenţe încearcă să ascundă acest lucru de familie sau prieteni; viaţa lor e o întreagă poveste, dar ascunsă, precum cea dintre coperte. Însă odată deschisă cartea, ies la suprafaţă toate emoţiile, trăirile, obsesiile şi compulsiile ce se amestecă într-un haos ameţitor.
Drowning from Obsession e numită prima sculptură din cadrul proiectului şi e reprezentarea artistică a ceea ce experimentează cineva care are atacuri de panică, de la frica intensă la dificultăţi în respiraţie şi sentimentul de pierdere a controlului, iar metafora vizuală folosită e un vapor ce pare a se scufunda într-un vârtej de apă. Dar, aşa cum spuneam, Thomas ne aminteşte că există vindecare şi, în plan artistic, foloseşte o ancoră aflată la capătul unei frânghii de cuvinte – poate cele spuse într-o şedinţă de psihoterapie.
Cea de-a doua carte sculptată, Plagued by Doubt, pare că a fost uitată într-un colţ şi a devenit un cuib de molii care o rod încet-încet, distrugând-o. E un simbol pentru tulburările de personalitate netratate sau încă nedescoperite care îşi fac loc zi de zi în mintea celor pe care îi chinuie.
Aceeaşi idee a chinurilor prin care trece cineva care nu se poate abţine de la a executa anumite ritualuri zilnice, care simte nevoia de a controla de câteva ori la rând acelaşi lucru şi de a păstra o anume ordine e redată şi în sculptura numită Derailing my train of thought. Toate aceste compulsii nu fac decât să dea peste cap întreaga activitate de peste zi, scoţând persoana de pe făgaşul normal, asemenea unui tren ieşit de pe şine.
Sursa: thomaswightman.co.uk