Săptămâna aceasta a apărut, în revista Science, un nou studiu a cărui concluzie a fost că oamenii care citesc operele marilor clasici (cum ar fi Tolstoi, Flaubert, Twain, Shakespeare, Dostoievski ș.a.) au o inteligență emoțională mai mare decât cei care citesc ficțiune din categoria literaturii de consum sau non-ficțiune.
Studiul a fost realizat de către doi cercetători din cadrul departamentului de psihologie de la New School for Social Research, Emanuele Castano și David Comer Kidd. Astfel, ei spun că cei care citesc literatură universală clasică au rezultate mai bune decât ceilalți la testele care măsoară empatia, percepția socială și inteligența emoțională.
Iar motivul, declară cercetătorii, este acela că ficțiunea de acest tip încurajează cititorii să-și imagineze mai mult, să fie mai sensibili la nuanțele emoționale și la complexitatea acestora, să se pună în pielea personajelor în situații pe care altfel nu le-ar putea experimenta.
Pentru acest studiu au fost supuși celor cinci experimente oameni între 18 și 75 de ani, aleși de pe Amazon. Aceștia au fost plătiți 2-3 $ pentru a citi timp de câteva minute. Li s-au dat cărți diferite: unii au fost rugați să lectureze din volumele premiate scrise de Don DeLillo, Wendell Berry, iar altora volume bestseller de-ale lui Gillian Flynn, Rosamunde Pilcher sau non-ficțiune precum articole științifice din Smithsonian Magazine. Apoi au trebuit să răspundă digital la întrebări care măsurau abilitatea oamenilor de a decoda emoții sau de a prezice așteptările unei persoane sau credințele acesteia într-o situație dată.
Iată câteva exemple de întrebări adresate:
”Is the woman with the smoky eyes aghast or doubtful?
Is the man whose gaze has slivered to a squint suspicious or indecisive?
Is she interested or irritated, flirtatious or hostile?
Is he fantasizing or guilty, dominant or horrified?”
De altfel, un profesor de engleză de la Seton Hall, Albert Wendland, încerca să explice și el relația directă dintre literatură și inteligența emoțională:
”Reading sensitive and lengthy explorations of people’s lives, that kind of fiction is literally putting yourself into another person’s position — lives that could be more difficult, more complex, more than what you might be used to in popular fiction. It makes sense that they will find that, yeah, that can lead to more empathy and understanding of other lives.”
Mi se pare interesantă perspectiva, deși nu cred că este chiar nouă concluzia pentru un bookaholic – poate că nu ne-am gândit la acest lucru, dar l-am experimentat, într-un fel sau altul. Nici cărțile de consum nu sunt de lepădat, zic eu :). Oricum, faptul că și știința a încercat să dovedească printr-un studiu palpabil cât de benefică este lectura nu poate decât să mă bucure.
Desigur, faptul că respondenților li s-a dat de citit pentru câteva minute pune alte probleme, cum ar fi dacă ”efectul” lecturii durează – amănunt care nu a fost exploatat. Și multe altele.
Dacă vreți să contribuiți la acest studiu, o puteți face aici. Iar dacă vă interesează aprofundarea subiectului, aici.
Până una alta, voi ce citiți acum? 🙂
Surse: openculture.com, blogs.nytimes.com
Sursă imagine principală: theinterrupters.blogspot.com