Christopher Stott este un pictor realist canadian care, cu un stil curat şi simplu, ne reaminteşte frumuseţea unor obiecte vintage precum maşinile de scris, telefoanele cu disc, aparate foto. Dar nu puteau lipsi din uleiurile sale pe pânză cărţile, fie cele foarte vechi, cu coperte şi cotoare roase, fie unele mai noi, cu titluri şi subiecte care le fac potrivite nu doar lecturii şi transmiterii ideilor, ci şi pentru a fi imaginea centrală a unei creaţii artistice. Artistul declară despre această alegere a sa:
“As subjects they are aesthetically appealing and have a subtle but pervasive metaphorical quality. These characteristics often create a narrative on their own.”
Deşi recunoaşte că iniţial privea cărţile ca pe o simplă recuzită, Christopher a început să le acorde mai multă atenţie, să le privească nu doar cu ochiul pictorului încântat să descopere culori, forme şi texturi ofertante. S-a gândit la faptul că aceste obiecte atât de frumoase care împânzesc lumea au diverse simboluri şi că pe paginile lor îngălbenite de vreme stau tipărite idei minunate, cunoştinţe căpătate de omenire de-a lungul timpului, fantezie şi ştiinţă, un amalgam încântător de sentimente, gânduri, posibilităţi.
Şi atunci, s-a concentrat pe imaginea cărţilor, frumoase ca obiect şi ca simbol şi le-a prezentat pe un fond alb sau neutru, într-o lumină naturală blândă. În stive ordonate sau aflate într-un echilibru delicat, sprijinindu-se unele pe altele sau aflate în prezenţa altor obiecte, în aranjamente studiate, în care titlurile oferă semnificaţii, pe rafturi, scaune sau podea, cărţile sunt prezentate într-un mod simplu, fără artificii şi detalii suplimentare.
“I can say more with less. Deceptive simplicity. Almost a paradoxical philosophy, but it works.”
Nu sunt de trecut cu vederea nici picturile în care apar în toată splendoarea maşinile de scris, aceste frumoase instrumente pe care mari scriitori le-au folosit pentru a-şi aşterne ideile pe hârtie.
Imaginea cărţilor pictate de Christopher Stott a ajuns chiar şi pe coperta unor cărţi publicate în Italia şi Olanda, fapt ce l-a onorat şi bucurat pe pictor, chiar dacă nu le poate citi, pentru că nu cunoaşte niciuna dintre limbile în care au apărut. Dar cine ştie, poate le pictează.
Sursa: chrisstott.com