Uf! Nu intotdeauna citim doar cartile care ne plac. E scoala unde o idee sclipitoare a bagat cronicarii in programa, e bacalaureatul unde nu o poti evita pe Hortensia, e facultatea unde… ooo, cate ar fi de spus aici!
E prietena/prietenul care ti-a recomandat cu infinita caldura o carte, verisoara careia trebuie sa ii explici “ce-a vrut sa spuna scriitorul”, jobul, trendurile, astrele. Sunt multe motive pentru care, vrem dar mai ales nu vrem, ne lovim de carti cu care nu avem chimie.
Si totusi, cum supravietuim? 6 metode testate:
1. Ia cartea la misto si “vorbeste cu ea”. Daca mi-ar vedea cineva exemplarele de la carti mai mult decat plictisitoare scrise domni respectabili ai literaturii precum Breban, Buzura (lecturi obligatorii in facultate), s-ar distra copios. Sunt pline de scrisuri pe margine unde imi varsam toate frustrarile, vorbind cu personajele, tragand scriitorul la raspundere pentru stilul expirat sau enervandu-ma. E o terapie buna.
2. Gandeste-te de ce altii ii dau importanta. Poate nu e vorba de o carte proasta ci poate tu esti ala care nu o pricepe. Fa un pic de reasearch, vezi care-i treaba cu ea. Daca textul e postmodern si tu ai citit pana acum doar clasici, problema e la tine, nu la carte. Poate cu un pic de background o sa-ti placa.
3. Priveste-o din perspectiva cititorului ei clasic. De exemplu, de ce le place unora Coelho? Citeste-l cu atentie, vezi care sunt motivele la care oamenii fac click si poti dezvolta o intreaga teorie socio-culturala-psihologica de aici. De ce prind cartile cu vampiri la pusti? Serios, de ce?
4. Gandeste-te la cine ti-a recomandat-o si la context. De ce iubitul meu mi-a dat sa citesc asta? De ce seful meu insista ca trebuie sa stiu ce scrie aici pentru a performa mai bine pe ogor? Incepi sa privesti cartea cu alti ochi.
5. Pune-te in mintea scriitorului. Pornind de la intrebarea simpla “ce-o fi fost in capul lui cand a scris asta?”, interogatia poate merge mai departe. Poti dezvolta scenarii. Asta functioneaza mai ales la scriitorii tineri, care isi pun viata dintr-o suflare in cartea de debut. Si la fiecare pagina te gandesti ce-a fumat autorul, cum suferea el singur, ce-a baut, ce-a… etc. 🙂
6. Rescrie-o in minte. Tu cum ai face? Fa un pic pe criticul literar la inceput, descompune-o frumos, vezi ce e gresit. Apoi fa pe scriitorul si gandeste-te cum o faceai mai bine. Daca nu reusesti inseamna ca nu era cartea aia atat de nasoala.
Alte retete mai aveti?