Uf! Nu intotdeauna citim doar cartile care ne plac. E scoala unde o idee sclipitoare a bagat cronicarii in programa, e bacalaureatul unde nu o poti evita pe Hortensia, e facultatea unde… ooo, cate ar fi de spus aici!

E prietena/prietenul care ti-a recomandat cu infinita caldura o carte, verisoara careia trebuie sa ii explici “ce-a vrut sa spuna scriitorul”, jobul, trendurile, astrele. Sunt multe motive pentru care, vrem dar mai ales nu vrem, ne lovim de carti cu care nu avem chimie.

Si totusi, cum supravietuim? 6 metode testate:

1. Ia cartea la misto si “vorbeste cu ea”. Daca mi-ar vedea cineva exemplarele de la carti mai mult decat plictisitoare scrise domni respectabili ai literaturii precum Breban, Buzura (lecturi obligatorii in facultate), s-ar distra copios. Sunt pline de scrisuri pe margine unde imi varsam toate frustrarile, vorbind cu personajele, tragand scriitorul la raspundere pentru stilul expirat sau enervandu-ma. E o terapie buna.

2. Gandeste-te de ce altii ii dau importanta. Poate nu e vorba de o carte proasta ci poate tu esti ala care nu o pricepe. Fa un pic de reasearch, vezi care-i treaba cu ea. Daca textul e postmodern si tu ai citit pana acum doar clasici, problema e la tine, nu la carte. Poate cu un pic de background o sa-ti placa.

3. Priveste-o din perspectiva cititorului ei clasic. De exemplu, de ce le place unora Coelho? Citeste-l cu atentie, vezi care sunt motivele la care oamenii fac click si poti dezvolta o intreaga teorie socio-culturala-psihologica de aici. De ce prind cartile cu vampiri la pusti? Serios, de ce?

4. Gandeste-te la cine ti-a recomandat-o si la context. De ce iubitul meu mi-a dat sa citesc asta? De ce seful meu insista ca trebuie sa stiu ce scrie aici pentru a performa mai bine pe ogor? Incepi sa privesti cartea cu alti ochi.

5. Pune-te in mintea scriitorului. Pornind de la intrebarea simpla “ce-o fi fost in capul lui cand a scris asta?”, interogatia poate merge mai departe. Poti dezvolta scenarii. Asta functioneaza mai ales la scriitorii tineri, care isi pun viata dintr-o suflare in cartea de debut. Si la fiecare pagina te gandesti ce-a fumat autorul, cum suferea el singur, ce-a baut, ce-a… etc. 🙂

6. Rescrie-o in minte. Tu cum ai face? Fa un pic pe criticul literar la inceput, descompune-o frumos, vezi ce e gresit. Apoi fa pe scriitorul si gandeste-te cum o faceai mai bine. Daca nu reusesti inseamna ca nu era cartea aia atat de nasoala.

Alte retete mai aveti?

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


6 comentarii
  1. Avataralin stroe

    MI s-a intamplat sa nu-mi placa o carte deloc dar, cand am recitit-o la interval de cativa ani, sa imi dau seama de adevarata ei valoare. E adevarat, daca ai citit toata viata clasici inghiti greu un postmodern, iti trebuie ceva exercitiu si lecturi suplimentare. Pe de alta parte, noi astia care ne-am obisnuit cu fictiunea contemporana de multe ori usurica am mai putea savura cu adevarat un Dostoievski?

    Reply
  2. Uncle JebediahUncle Jebediah

    Sunt doua feluri de carti care mi-au dat batai de cap: alea cu tarani si alea de la facultate. Sa termin Morometii si cartile Cristinei Coman au fost provocarile vietii mele. Si nu m-am mai uitat la ele de atunci. Nu cred ca exista vreo metoda miraculoasa care sa faca o carte pe care n-ai chef s-o citesti mai usor de inghitit. Poate doar daca te cunosti cu autorul. Atunci se cheama altruism 🙂

    Reply
  3. AvatarAmalia

    Cea mai mare plictiseala din liceu: Proust “In cautarea timpului pierdut” (lectura obligatorie la clasa de franceza). Nu am notat pe margine impresii si discutii cu autorul, dar si acum mi le aduc aminte. :)))
    Cel mai mult ma amuza gandul ca dupa terminarea cartilor o sa pornesc si eu in cautarea timpului pierdut cu lectura lor. 🙂

    Reply
  4. AvatarLarisa

    Din ultimul an, singura carte pe care am citit-o si nu mi-a placut absolut deloc a fost “Viata pe un peron” a lui O. Paler. In prinicipiu, in materie de carti cred ca dupa ce ai inceput o carte si n-ai mai deschis-o timp de 2 saptamani, atunci nu are rost sa mai incerci sa o termini.

    Reply
  5. AvatarDiana

    Mie mi-a placut Hortensia… si cand am citit-o si cand am recitit-o, iar lui Breban i-am rezervat o perioada buna din vacantele mele, citind pe nerasuflate Ingerul de gips, Francisca, Don Juan, Pinda si seductie – atractia sordidului, intalnirea mediilor sociale opuse etc.

    Reply
  6. AvatarTeia

    Au fost doar cateva carti pe care mi-a fost greu sa le citesc si un exemplu in acest sens este Ulysses de James Joyce. La vremea aceea, anii `80, cand am absolvit Facultatea de Limbi Germanice care mai apoi a devenit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, trebuia sa citim tot ceea ce ni se cerea.
    Am avut cei mai buni profesori ai timpului si sunt mandra de acest privilegiu: Dumitru Chitoran, Georgiana Galateanu Farnoaga, Leon Levitchi, Silvian Iosifescu si multi altii. Slvian Iosifescu, insa, a fost si va ramane preferatul meu; o voce blanda si o minte sclipitoare.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *