Sună foarte corect, foarte rezonabil, foarte zen; e totul numai o ordine şi o măsură în sfaturile pe care le-am tot auzit despre cum să-mi organizez cărţile. Mi-am dorit să le pot aplica pe unele dintre ele. Am eşuat (aproape) de fiecare dată.
Dacă eu am una, de ce s-o mai păstrăm şi pe a ta? Păi pentru că poate că … ne despărţim?! Numai că să o păstrezi şi pe a ta poate declanşa un potop de semne şi de superstiţii. Şi cu toate astea…şi în ciuda lor, cîte cărţi nu s-au pierdut aşa!
Pune-le pe un singur rînd. Aşa poţi să le vezi mai bine, e ordine. Da, sigur. Şi cu restul ce fac? Trecem la vecini?
Nu mai amesteca obiectele cu cărţile. Măcar nu pantofii. Ok, poate că n-aş mai face-o dacă aş avea un Penthouse gol în care să urmăresc meditativ sunetul linguriţei ciocnindu-se de marginile ceştii. De fapt aş face, probabil, exact la fel, pentru că altfel ar semna totul cu o bibliotecă publică, minus organizarea pe categorii clare. Oricum, pantofii nu mai stau demult în faţa rafturilor. Au fost detronaţi de botoşeii lui K.
Nu mai cumpăra cărţii dacă nu ai citit nici ce ai. Aici îmi rezerv dreptul de a nu adăuga nici un comentariu.
Pune cititele la citite şi necititele în altă parte. Dacă aş face aşa ceva aş reaşeza totul pe baze nou-nouţe, ceea ce nici marxism-leninismul nu a reuşit pînă acum.
Vinde ce nu citeşti sau ce nu te interesează direct. Am toată admiraţia pentru cei care chiar au disciplina asta. Eu am încercat şi n-a ţinut. O dată pentru că, după ce am dat/vîndut ceva ce nu mă interesa ATUNCI, am cumpărat mai încolo, cînd mă interesa. A doua oară pentru că dacă e să vinzi cărţi anticarilor din Bucureşti, poţi s-o faci din toate motivele din lumea asta, dar nu pentru bani. O prietenă mai organizată decît mine a luat în calcul Okazii.ro, dar ea chiar e mai organizată decăt mine cu treburile astea.
Nu împrumuta. Seriously?!
Scapă de trash-uri. Ei bine, eu aş redefini un pic toată treaba asta cu rafturile 2 şi 3. Personal, am chef să le păstrez pe ale mele, care, ca orice cărţi de pe lumea asta, pot fi citite dintr-un milion de motive. Aşa că nu se mişcă nimic de pe raftul în faţa căruia se arată cu degetul.
Aruncă teancurile cu reviste (adică du-le la reciclat). Eu mă bucur de luxul de a le putea transporta la ai mei, unde sunt în continuare depozitate şi caietele de meditaţii la chimie dintr-a unşpea.
Nu mai înghesui facturile prin(tre) cărţi. Nu mai lăsa certificate de garanţie importante în cărţi. Sau măcar aminteşte-ţi titlul!E deosebit de enervant, chiar şi pentru mine, recunosc.
Nu mai pune alte cărţi peste cărţile din raftul cu cărţi de bucate. Şi nu mai cumpăra cărţi de bucate! Primul caz e …deosebit de enervant chiar şi pentru mine! Al doilea…cum spuneam, e un sfat foarte înţelept.
Vreau să înţelegeţi că aici e vorba despre nişte eşecuri personale. Consider că sfaturile rămîn la fel de inspirate ca întotdeauna.
Ce te faci când eşti “la ai mei”? Că eu am umplut podul alor mei şi fiică-mea a umplut deja jumate din debara la mine. La un moment dat tot trebuie să bagi şi la dosarul circular câte ceva. Iar în loc de a vinde, mai şi donează. De mai bine de zece ani m-am decis să inventariez cărţile şi să le pun într-un registru, cu locul aproximativ unde se află. Pentru că la mine sunt pe trei rânduri. Dar tot o voi face. Cândva.
Eu le-am aplicat!Dar din pacate am uitat o carte pe parchet si cainele meu a macelarit-o,si l-am batut!;;)
Foarte prost scris (tradus?) articolul. pacat!
Hmm. Ce anume vi se pare nescris bine? Ce va sugereaza ca ar fi tradus? Partea cu caietele de meditatie la chimie imi sugereaza ca este cat se poate de autohton.
Eu le donez pe cele citite, dar nu toate.cele care m-au impresionat le păstrez pentru recitit.:)