Aceasta este, all in all, linia acestei cărţi – cum să faci astfel încât să strecori cât mai eficient un mic sau mare bacşiş tipilor de la hotel, pentru a beneficia de anumite favoruri (camere mai bune, rezervări prelungite, asigurarea că maşina ta nu participă la cursele improvizate ale valeţilor etc.). Evident, se aplică în primul rând hotelurilor de mai multe stele, oamenilor care călătoresc mult şi îşi petrec mult timp prin hoteluri sau pur şi simplu celor care-şi permit o vacanţă într-un hotel de elită. O lectură amuzantă şi, în acelaşi timp, informativă, cartea lui Jacob Tomsky face parte dintr-o colecţie nouă a Editurii Publica, „Narator”, o colecţie de non-ficţiune, dar cu un stil totuşi foarte apropiat prozei. Acest stil intermediar cuprinde poveşti personale, aventuri dintre cele mai extravagante şi, mai presus de asta, dorinţa de surprindere a unei felii de realitate la care până acum poate că nici nu ne-am gândit.
Jacob Tomsky a trecut prin toate etapele lanţului hotelier, ajungând până la manager, astfel că perspectiva lui este cât se poate de cuprinzătoare. Absolvent de filozofie, în New Orleans, a ales o meserie paradoxală poate pentru pregătirea lui, dar mai apropiată de pasiunea sa pentru călătorii. Numai că raportarea lui la domeniul în care se specializase vă este sigur cunoscută şi vouă: nu a avut ce să facă cu ea (deci se întâmplă şi pe la case mai mari, nu numai la noi).
Pentru că îi plac lucrurile practice, şi cartea lui are un scop practic, anume să le facă oamenilor cunoscute anumite trucuri de care s-ar putea folosi când se cazează la un hotel.
Vreţi să vă cazaţi după ora permisă? Vreţi servicii mai bune? Există moduri uşoare (majoritatea legale!) să obţineţi ce vreţi de la un hotel, fără nicio bătaie de cap. Totul ţine de detalii – de ce aveţi nevoie, de persoana cu care trebuie să vorbiţi, de cum ar trebui să vorbiţi, de bacşişul pe care trebuie să-l oferiţi pentru asta. Vreţi să anulaţi rezervarea fără să plătiţi penalizări? Nicio problemă. Poate că vreţi doar să fiţi trataţi cu atenţie şi respect? Vă înţeleg perfect, dragi oaspeţi! Haideţi, calmaţi-vă, fiinţe fragile… luaţi-mi mâna… bun… aşa… acum puneţi nişte bani în ea… foarte bine… mulţumesc. Aşa arată o tranzacţie corectă în industria hotelieră”.
După ce citiţi cartea lui Jacob Tomsky, poate că nu veţi mai vrea să-i supăraţi pe cei din stafful hotelului. Au tot felul de metode să se răzbune, despre care nici nu bănuiţi. De pildă, băieţii care se ocupă cu parcatul maşinii au grijă să o „aranjeze” (nimic grav, desigur, adică îţi dereglează posturile radio sau o bagă în viteză foarte mare), dacă te porţi urât cu recepţionerii primeşti o cameră cu probleme (în fiecare hotel există astfel de camere-problemă, păstrate special pentru oaspeţii-problemă şi de unde se aude, de exemplu, o alarmă toată noaptea, sau numărul de telefon al camerei e foarte asemănător cu al vreunui restaurant deschis nonstop şi toată noaptea primeşti apeluri cu comenzi).
În schimb, dacă eşti „atent” cu ei (şi sunt o mulţime!), vei avea o şedere extrem de relaxantă, pretinde Jacob Tomsky (cu toate că mie mi s-ar părea extrem de stresantă tocmai această „atenţie” – adică să fii tot timpul vigilent cui mai trebuie să-i strecori câte o bancnotă).
Foarte interesant mi s-a părut sfatul – mai bine zis o adevărată lecţie – despre cum să scapi basma curată cu mâncarea luată din minibar. Este foarte simplu: pretinzi că nu ai consumat nimic:
Niciodată un hotel nu vă va acuza de minciună. Niciodată. E ultima variantă pe care o va alege un hotel. Credeţi că un hotel respectabil va căuta în gunoi ambalaje de bomboane? Dacă un recepţioner crede că este de datoria lui să insinueze că minţiţi, nu staţi la hotelul potrivit”.
Cum să procedezi mai exact: ceri o cameră de nefumători, ceri să nu ţi se care bagajul, intri în cameră neînsoţit, îţi umpli geanta cu bunătăţile de la bar, apoi fumezi o ţigară şi suni la recepţie plângându-te de mirosul de fum. Ţi se va schimba imediat camera, nimeni nu are cum să-şi dea seama că tu ai luat produsele, care se vor înlocui pur şi simplu.
Dacă eşti genul care călătoreşte mult şi îşi permite să stea în hoteluri scumpe, cartea aceasta poate fi chiar un ghid util. Dacă nu, tot merită s-o citeşti, ca o lectură de relaxare, ce are mult umor, dar şi reflectarea unei realităţi mai complicate decât credeam noi că este – cea a lumii hoteliere. O lume cu nenumărate reguli, cu o ierarhie clar stabilită, toate având un singur şi măreţ scop: obţinerea de bacşiş.
