Literatură română

Bookaholic.ro susține literatura română!

Haideți să descoperim împreună literatura română și să cunoaștem cât mai mulți scriitori, să le citim cărțile și să îi ascultăm ce spun! Literatura română este un domeniu fascinant dar, din păcate, este prea puțin cunoscută și susținută și ne dorim să scoatem în față cărțile care merită citite.

Recenzii literatură română

Scriem recenzii de literatură română nouă sau veche, îi citim cu atenție pe autorii români și căutăm cele mai interesante lucruri în cărțile românești. Literatura română este plină de surprize minunate pe care vrem să le descoperim împreună. Tocmai de aceea, găsiți aici atâtea cronici și recomandări de cărți românești.

Interviuri cu scriitori români

Stăm de vorbă cu scriitori cunoscuți sau debutanți și ne bucurăm să ascultăm ce au ei de spus despre cărțile și viața lor. Interviurile ne aduc întotdeauna o privire de adâncime asupra universului interior al unui scriitor roman.

Noutăți

Ne place să fim mereu la curent cu tot ce e nou în literatura română, să descoperim scriitori români interesanți și să mergem la evenimente culturale, de la lansări de carte la discuții despre autori clasici.

Mihai Zamfir și romanul literaturii române: „O istorie stilistică a literaturii române nu s-a mai făcut” (interviu)

Întâlnirea cu profesorul Mihai Zamfir vine și definitivează un profil pe care cărțile lui îl promit ferm. Eleganța intelectuală, finețea argumentării nu sunt nici pe departe numai niște efecte de condei, ci aparțin personalității lui, simultan erudită și fermecătoare. Toate acestea au transformat interviul într-un dialog. Am preferat forma aceasta unei eventuale recenzii aride. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „nopțile prin orașul ăsta”, de Livia Ștefan

Livia Ștefan s-a născut în 1982 în Giurgiu și a „imigrat” în 2007 în București. A debutat în 2012 cu volumul re.volver (apărut la CDPL), care anunța o voce bine articulată, puternică, însă poate puțin prea ancorată în retorica „fetelor rele” de după 2000. A mai publicat poeme și povestiri în diverse reviste, dar și pe site-uri culturale (LaPunkt, Liceul Cosmic, Subcapitol), colaborând, când și când, cu trupa Oedip Piaf. Anul acesta a participat la atelierele de traducere organizate de ICR Stockholm și a fost invitată la Cosmopóetica, unul dintre cele mai importante festivaluri de poezie din Spania. Citeşte tot articolul


Gastro-literare: Ștefania Mihalache – „Eu sunt un aliaj imposibil între gourmand și gourmet”

De ce mâncare, o sa vă întrebați. Pentru că toată lumea mănâncă, inclusiv personajele din literatura pe care o citim. Chiar și cititorii, oricât de diferiți și de capricioși ar fi ei. Chiar și - sacrilegiu! - autorii acestei literaturi care ne umple, zi de zi, viețile cu tot felul de emoții, care mai de care mai colorat-intense. Avea Brillat-Savarin o butadă de la care putem porni această călătorie în bucătăriile și în palatele (da, și gustative ale) unor scriitori care au zis DA acestei aventuri: animalele mânâncă, omul se hrănește. Așadar, mâncatul e o artă (chiar dacă abia ultimele decenii au transormat-o dintr-o Cenușăreasă într-o prințesă, acceptată inclusiv în mediile elitiste și chiar academice), iar moravurile culinare sunt, în mod limpede, un foarte puternic indicator sociocultural. Scriitorii au fost dintotdeauna preocupați de mâncare și au făcut din ea nu doar un detaliu de scenografie romanescă, important și savuros, fără îndoială. Uneori, o masă ori un fel de mâncare a dat cheia unei intrigi, a salvat un personaj sau, trist, l-a ucis. Tot la masă, eroii și-au cunoscut iubitele sau călăii, s-au declanșat războaie și s-au semnat tratate de pace sau contracte prenupțiale. Citeşte tot articolul


Cum să scapi de un blocaj de lectură. Prin lectură. 7 recomandări

Se întâmplă uneori, din varii motive, să lăsăm deoparte cititul, să ne amânăm titlurile noi, proaspăt aşezate în raft, să ne simţim în tot acest timp nemulţumiţi din cauza faptului că ne confruntăm cu o asemenea pauză de la lectură şi, totuşi, să nu citim niciun rând. Trec zile, săptămâni, chiar luni în şir şi nu ştim cum să ne redescoperim pasiunea pentru lectură. Fiindcă, da, uneori şi aceasta ia pauze, oricât de mult ne-am încăpăţâna să credem că putem citi numărul de cărţi propus într-o lună sau într-un an. Citeşte tot articolul


Vlad Drăgoi: „distracţie, destindere, asta vreau să-mi fie poezia” (interviu)

Sfârșitul lunii octombrie a adus cea de-a șasea ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara. Scriitori din România și Europa Centrală au participat la evenimentele organizate pe parcursul a patru zile. Șase dintre invitați au citit din romanele lor, alți patru s-au întrecut într-un maraton de poezie, iar patru au intrat în ring, concurând într-un meci de box literar. Unul dintre cei patru concurenți ai Literary Death Match a fost Vlad Drăgoi. Citeşte tot articolul


Poemul săptămânii: „Ce trist e cînd știi că ei toți așteaptă”, de Radu Nițescu

„Am încercat să le spun/ că există și poeți vii”, versul lui Andrei Bodiu rezumă și punctează miza acestei rubrici, aceea de a aduce în atenția cititorilor cele mai recente lucruri în materie de poezie. Cine și cum scrie în România la ora actuală? Dar în alte țări? Încotro se îndreaptă poezia? Bookaholic vă invită să descoperiți, printr-un episod săptămânal, răspunsurile la aceste întrebări.  Citeşte tot articolul


Medeea Iancu: „Eu este politic și istoric” (interviu)

Medeea Iancu a publicat în 2017 volumul de poezie Delacroix este tabu: suita romînească, Editura Cartea Românească. Pe coperta a patra, Gabriela Gheorghişor a scris: „Ca o preoteasă din alte vremuri, Medeea Iancu scrie o poezie incantatorie, menită să îmblânzească spaimele, să adoarmă durerile (trupului), să recreeze universul prin puterea misterioasă a cuvântului”.

Citeşte tot articolul


Simona Antonescu: „Mi se părea atât de frumos subiectul vieții lui Manuc încât eram convinsă că altcineva îl va descoperi înainte să prind eu suficientă putere ca să-l scriu”

Pe Simona Antonescu am cunoscut-o acum câțiva ani, cu prilejul lansării la Bookfest a romanului ei de debut, Fotograful Curții Regale. Am fost impresionată să descopăr o scriitoare matură, cu un stil deja conturat, și – nu puțin lucru, în zilele noastre – o excelentă povestitoare. M-am întrebat, atunci, dacă e vorba de un caz de scriitor „de sertar”, care, perfecționist fiind, și-a tot amânat momentul debutului. Mai târziu, abia după ce au apărut pe piață și Darul lui Serafim (Cartea Românească, 2016), și Hanul lui Manuc (Polirom, 2017), am aflat că Simona Antonescu scrie - mai bine zis, și-a „dat voie” să scrie - de doar câțiva ani, deși i-a plăcut întotdeauna să inventeze povești, și o face foarte bine. Am reîntâlnit-o la Iași, la a V-a ediție FILIT de anul acesta, și am stat îndelung de vorbă despre scris, copilărie și, cel mai important, despre eroii cărora le-a dat viață în paginile cărților sale. Citeşte tot articolul


Figura literară a lui Don Juan și un proces just – Don Giovanni în regia lui Andrei Șerban

Cum ne putem explica și, mai ales, cum putem gusta o punere în scenă modernă a unei opere clasice? Cazul concret: Don Giovanni de Mozart în regia lui Andrei Șerban.

Părerile sunt împărțite, dar e imposibil să nu vedem cum balanța înclină (dramatic) de partea detractorilor. Desigur că motive de derută sunt, pornind de la acela că există un cod (al bunului simț?) care face ca operele intrate în canon să fie, așa-zicând, inviolabile. Așa cum este, am spune fără să clipim, și cazul lui Don Giovanni. Și totuși, afirmația e cât se poate de greșită. Da, există ceea ce am putea numi donjuanism, dar să fie oare acesta un mit imobil, fără nuanțe și repuneri în discuție? Bineînțeles că nu. Citeşte tot articolul


Cristina Stancu: „Intenția are toate sensurile de mișcare, toate posibilitățile” (interviu)

Cristina Stancu a debutat anul acesta cu volumul de poezie teritorii, publicat la editura Tracus Arte. Octavian Soviany se exprimă elogios pe coperta a patra a volumului: „Scrie o poezie introspectivă, care nu ezită adesea să aducă la suprafaţă vegetaţii sufleteşti pline de stranietate, o poezie crudă uneori ca o operaţie fără anestezie şi o scrie convingător, evitând gesticulaţia zgomotoasă şi patetismul. În versurile ei nu se urlă niciodată, dar se scrâşneşte tot timpul din dinţi”.

Citeşte tot articolul


L’Équipe. Ubii, de la fel la chip

Prezenți, deja, în S...Casete martor II (Tracus Arte, 2015), Jurnal fantasmatic. 2010-2012 (Paralela 45, 2016), ubii au și o Ca(r)te numai a lor, aflată, din 2013 încoace, într-un continuu șantier și din care, mai la vale, spicuim.

Precizare. Ubii vo(r)besc ca p(r)uncii – fără r & l. „Consoanele cad, ce rămâne s-agăți în prea verdele brad”. Cacofoniile, ligamentele sunt asumate și trecute în cursive, la fel și cuvintele, puține, folosite, mai degrabă, în virtutea sonorității lor, a sensului… senzorial, decât a celui din/ de dicționar. Citeşte tot articolul


De la vulcanică la vulcaniană – despre „dar noi suntem oameni obișnuiți”, de Diana Geacăr

Fără a avea intenția de a face un bilanț, la capitolul „reveniri în poezie”, 2017 pare să fie o piñata din care cad tot felul de cărți care au ținut cititorii de poezie într-o stare de expectativă. Când spun asta nu mă gândesc în primul rând la volumele lui Dan Coman, insectarul Coman (apărut la Editura Charmides), și Claudiu Komartin, Maeștrii unei arte muribunde (Editura Cartier), ci mai ales la vocile feminine ale poeziei de azi, care sunt deja certitudini indubitabile: Diana Geacăr, Teodora Coman, Ana Dragu. La opt ani de la Frumusețea bărbatului căsătorit (Vinea, 2009), Diana Geacăr revine cu dar noi suntem oameni obișnuiți (Cartea Românească, 2017), probabil cel mai bine montat și închegat volum al său. Citeşte tot articolul


Al treilea an la Săvîrșin – despre tabăra de poezie de la Săvîrșin

Am coborât din tren cu Soso a.k.a. Sorin Despot și Juli a.k.a. Iulia Popescu și, de atâta entuziasm că ne-am întors la Săvîrșin, i-am uitat pe Cătălina Suditu, Radu Nițescu și pe Mihnea Bîlici în gară, de unde i-a recuperat imediat Nică de la primărie. Apoi, am ajuns la barul lui Mami, care ne-a primit din nou ca și cum am fi copiii ei, cu „Să îți ajute Dumnezeu, rază de soare!” și „Vă pupă mami!”. Apoi, la masa noastră a apărut Voinea și ne-a făcut cinste cu bere, ciorbe, bulion, cartofi prăjiți și ne-a invitat la el acasă, unde puteam să facem duș și să ne spălăm hainele, ajutați de soția și de fiica lui. Așa sunt primiți în fiecare an poeții la Săvîrșin, la ceea ce oficialitățile locale numesc Tabăra de creație a tinerilor scriitori. Sătenii s-au obișnuit în cele 11 ediții cu noi, știu că apărem în fiecare an pe la începutul lui septembrie, pe unii ne știu deja după nume, pe unii ne știu după față și mereu așteaptă să cunoască invitații noi. Anul acesta trupa a arătat așa: Radu Nițescu, Dan Mihuț, Nouri Nouria, Mihnea Bâlici, Eugen Rogojan, Eva Sărășan, Miki Vieru, Cătălina Suditu, Victor Țvetov, Raluca Ialomițeanu, Andreea Chiper, Iulia Popescu și cu mine, supravegheați de Sorin Despot, care organizează de niște ani buni tabăra. Citeşte tot articolul


Anchetă: 31 de scriitori români invitați la FILIT 2017 ne spun ce (re)citesc acum și ce autori vor să întâlnească la Iași

O săptămână și-un pic mai avem de așteptat până la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), care anunță o ediție grandioasă (aruncați un ochi pe acest program și veți înțelege pe dată despre ce vorbesc). Eu, una, abia aștept să ajung la Iași, să fug de la un eveniment la altul, ca în fiecare an, să ascult (și întâlnesc) numeroși scriitori (deopotrivă români și străini), să scriu despre festival și să iau interviuri.  Citeşte tot articolul