Părerea mea

O librărie la 9.300 de locuitori. Ne mulţumim cu 2,5 cărţi pe an. Ce putem face?

În România sunt circa 200 de librării. Poate 250. Nu le-am numărat fiindcă nu se poate găsi numărul exact. Şi, de când mi-a venit ideea acestui articol, e posibil ca pe unele să le fi dărâmat vântul. Dacă le numărăm şi pe „ale două de la prefectură” şi de la „catrindală”, tot nu trecem de 300. Pentru o ţară cu 19,71 milioane de locuitori (în 2016), cu menţiunea că nu ştim pe câţi i-a luat vântul odată cu vremea rea din ultima perioadă, tot nu stăm deloc bine la capitolul librării per număr de locuitori. Stăm tot aşa cum stăm şi la consumul de cafea: pe ultimul loc. Credeaţi oare că suntem mari amatori de cafele la ibric? Om fi, dar asta înseamnă că bem cafea evazionistă, căci din calcule recente reiese că Finlanda conduce cu 10,35 kg pe cap de locuitor, în vreme ce România se află 29 de locuri mai jos (pe ultimul loc) cu un consum/locuitor/an de 2,51 kg. Cărţi puţine, cafea şi mai puţină. Citeşte tot articolul


Cum să citiţi mai mult (mult mai mult) în 2018

Suntem, nu e niciun secret, pe ultimele locuri din Europa când vine vorba de achiziţia de cărţi noi şi de lectura acestora. Sondajele arată că citim puţin şi că ne petrecem timpul liber preferând alte activităţi (divertisment, plimbări, excursii etc.). Dacă ne gândim la cum se eliberează marile oraşe în weekend-uri (sau cel puţin Bucureştiul), nu trebuie să mai cântărim prea mult în ce măsură un astfel de exod se face spre vreo Mecca a lecturii. Cu alte cuvinte, abia aşteptăm să ne bucurăm de timp liber, dar nu strecurăm întotdeauna în bagaje şi o carte. Citeşte tot articolul


„Un bărbat pe nume Ove”, de Fredrik Backman. Chiar aşa de bună e cartea asta? – despre scepticism și alegeri

Am zărit întrebarea aceasta întâmplător, în dreptul unui mesaj care sublinia, succint, câteva dintre trăsăturile cărţii. Un bărbat pe nume Ove a fost o carte pe care am avut ocazia să o zărim, anul acesta, în vitrinele diferitelor librării, să o regăsim pe paginile noastre de social media şi să o vedem recomandată peste tot. De unde şi un oarecare scepticism de înţeles al unora dintre cititori - Chiar aşa de bună e cartea asta? Citeşte tot articolul


Cum să scapi de un blocaj de lectură. Prin lectură. 7 recomandări

Se întâmplă uneori, din varii motive, să lăsăm deoparte cititul, să ne amânăm titlurile noi, proaspăt aşezate în raft, să ne simţim în tot acest timp nemulţumiţi din cauza faptului că ne confruntăm cu o asemenea pauză de la lectură şi, totuşi, să nu citim niciun rând. Trec zile, săptămâni, chiar luni în şir şi nu ştim cum să ne redescoperim pasiunea pentru lectură. Fiindcă, da, uneori şi aceasta ia pauze, oricât de mult ne-am încăpăţâna să credem că putem citi numărul de cărţi propus într-o lună sau într-un an. Citeşte tot articolul


5 motive pentru care să mergi la spectacolul „Identic natural”

Am fost aseară la „Identic natural”, un spectacol de teatru independent, montat pornind de la textul scris de Robert Bălan și Elena Vlădăreanu, care are în centru unul dintre cele mai controversate subiecte ale momentului: ce mâncăm, hrana noastră cea de toate zilele. Mi-a plăcut mult și, fiindcă am aflat că azi, 6 noiembrie, va avea loc ultima reprezentație (spectacolul s-ar putea să nu mai fie jucat prea curând), m-am gândit să vă dau 5 motive pentru care merită să-l vedeți. Citeşte tot articolul


Țăndări de lume

Uneori, tocmai când te aștepți mai puțin, țăndări din (supra)realitatea imediată îți sar în față și nu te poți da în lături de la a le oferi o cale de acces prin cuvinte. De dragul unei altfel de înțelegeri. Sau măcar de dragul neînțelesurilor și mai mari. Citeşte tot articolul


Puterea listelor asupra scrisului şi asupra creativităţii. Ray Bradbury

După o lungă şi binemeritată pauză de la agitaţia Bucureştiului, după şapte zile îndestulate petrecute în Cluj, cu povestirile lui Ali Smith în bagaj, găsind în sfârşit timp să citesc din scoarţă-n scoarţă DoR, am revenit cu o poftă de lectură de care îmi fusese foarte mare dor. Tehnologia şi timpul petrecut în online îţi mănâncă, vrei, nu vrei, obiceiurile de lectură, îţi ronţăie deciziile de a pune mâna pe o carte şi îţi amână, pe termen nelimitat, hotărârea de a scrie. Citeşte tot articolul


FILIT. Zoom in: poezia

Uneori, când mă gândesc la poezie, îmi reverberează în minte ceva ce spunea poetul olandez Menno Wigman, și anume că poetry is not a form of charity./ But rather a disease that you share with a handful of hopeless idiots. Însă ce s-a întâmplat (și) la FILIT-ul de anul acesta tinde să dezamorseze versurile de aici, să relativizeze întrucâtva adevărul lor. Citeşte tot articolul


Bookfest Tîrgu Mureș – sau de ce avem nevoie de târguri de carte în țară

Acum o săptămână și câteva zile mă întorceam de la Bookfest Tîrgu Mureș, ediția a IV-a, plină de entuziasm. Deși nu am stat pe toată perioada salonului de carte, ci doar (aproape) două zile, a fost suficient ce am văzut acolo pentru a mă convinge că avem nevoie de târguri de carte (și) în țară, nu numai în capitală. A fost primul salon de carte din provincie la care am mers, după cele organizate tot de Bookfest (adică de Asociația Editorilor din România, AER, sub egida Federației Editorilor din România), la Iași, în timpul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT). Nelegat de niciun festival sau alt eveniment literar mai mare, Bookfest Tîrgu Mureș a fost o reușită, din punctul meu de vedere, grație publicului, cititorilor (cu precădere tineri) care au fost prezenți în număr mare la târg, au participat la lansările organizate cu această ocazie, dar, mai important decât atât, au consultat ofertele editurilor, și-au ales cărți pe gustul lor și s-au bucurat de zile pline printre zeci de mii de volume.  Citeşte tot articolul


E întotdeauna etic să cumpărăm cărţile la reducere?

Pentru unii oameni, opţiunile care nouă nu ni se par juste fac parte din educaţia pe care au primit-o sau cultura care le aparţine. Există însă şi lucruri de care ne lovim zilnic în mod diferit şi asupra cărora există o convenţie pe care, mai departe, oamenii aleg sau nu să o respecte, să o vadă sau să închidă ochii în faţa unei legi insuficient reglementate. Citeşte tot articolul


Mario Vargas Llosa

Misiunea criticii literare în viziunea lui Llosa. Sunt datori criticii faţă de marea literatură?

Plăcerea lecturii pentru Mario Vargas Llosa nu înseamnă doar acea intimitate preocupată, câştigată şi la adăpost de privirile indiscrete, ci un adevărat far după care omul se poate ghida pe timp de noapte şi pe vreme de furtună. În Civilizaţia spectacolului, un capitol face trimitere la modul în care predarea literaturii nu poate insufla cititorului pasiunea pentru marile opere ale lumii. În schimb, criticii literari sunt cei care îndeplinesc desăvârşit această grea misie. Citeşte tot articolul