Bună dimineața și bine v-am găsit la Campionatul Mondial al Literelor, desfășurat în această frumoasă clipă imaginară,
Ne aflăm tocmai în Rusia,
Într-o întrecere la care au reușit să se califice următoarele treizeci și două de echipe:
Rusia, România, Senegalul și Norvegia lui Hamsun, înfometată de glorie,
Irlanda, Japonia, Kenya și o foarte interesantă reprezentativă a Chinei cu Gao Xingjian și Mo Yan în atac,
Statele Unite ale Americii, Cehia, Ungaria și brava echipă a Republicii Moldova, care a zburat pe aripile poeziei lui Cioclea și Vieru,
Italia, Islanda, Slovenia și Palestina lui Mahmoud Darwish, atât de singur în banda stângă, lângă inimă,
Argentina, Portugalia, Serbia și Kenya dusă pe umeri spre cer de însuși Ngũgĩ wa Thiong’o,
Anglia, Franța, Ghana și această Polonie cu o linie de apărare Sienkiewicz – Milosz – Singer, de care prea puțini au trecut,
Germania, Israel, Mexic și Coreea de Nord înghesuită toată în manuscrisele lui Bandi,
Columbia, Spania, Olanda (îl știți pe Joost Oomen?) și Peru, cu tânărul Llosa și orașul și câinii săi,
Suntem la Moscova sau la Ekaterinburg sau la Petersburg, pe Nevski Prospekt, nu vom afla niciodată, căci la ce ne-ar folosi?, și Rusia atacă în valuri România, care se apără eroic, cu Marin Preda în poartă, Rebreanu, pe dreapta, cuplul Sadoveanu-Cărtărescu în centru și Bacovia pe stânga,
Rusia are un unsprezece ideal cu Pușkin (cpt.) – Gogol, Gorki, Tolstoi, Cehov – Erofeev, Ilf și Petrov, Isaac Babel, Dostoievski și Esenin, imaginați-vă numai ce echipă!, ce echipă!, ei își permit să îi țină pe bancă pe Platonov și Vodolazkin și Brodski și Bulgakov și Pasternak și Nabokov și Harms, vârf fals,
Iar selecționerul Soljenițîn îi mai are în lot pe Blok și Lermontov și Bunin și Makine și Mandelștam și Maiakovski și Șalamov (mijlocaș la închidere) și i-a lăsat acasă pe marii Șișkin și Makanin, imaginați-vă, imaginați-vă!,
Dar și România are avangardiștii ei și atâția scriitori ai absurdului, oameni de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți, așa că imaginați-vă, imaginați-vă!, în continuare,
Și iată – secundă ciudată! – Dostoieveski se desprinde de prea visătorul Cărtărescu și lentul Sadoveanu și punctează de lângă Bacovia, unde mereu a fost pâine de mâncat, și Rusia câștigă la limită, dar românii sunt fericiți, nu a fost un festival de goluri la Moscova sau Ekaterinburg sau Petersburg, nu vom afla niciodată, căci la ce ne-ar folosi?,
Și după un gol al lui Crăciun (tânără speranță, care a irosit aproape toate ocaziile de a exista, mai puțin pe aceasta) și o victorie la Senegal și o remiză spectaculoasă la Norvegia (goluri Cosașu și Agopian),
România urcă în optimi, lângă Rusia și Irlanda și Japonia (formidabilă linie mediană cu Yukio Mishima, Kenzaburo Oe, Yasushi Inoue, Yasunari Kawabata, formidabile și încercările lui Junichiro Tanizaki în atac) și SUA și Cehia și Italia și Islanda și Argentina și Portugalia și Anglia și Franța și Germania masivului Grass și Israel și Columbia și Spania,
Și iată cum Rusia merge mai departe, tot mai departe, căci Joyce se pierde într-o frază prea lungă, se pierde, stimați cititori!, și Esenin scapă într-un galop ca de cal singur spre poarta lui Yeats și nu e nimeni acolo să-l oprească, Oscar Wilde preferând să se admire într-o oglindă neagră,
Și Japonia câștigă greu cu România, după un maraton al lui Haruki Murakami și Statele Unite ale Americii trec la limită de Italia minunaților Giuseppe Tomasi di Lampedusa și Curzio Malaparte, după o gafă în zona fundașilor centrali Buzzati-Tabucchi,
Iar Cehia, cu un Hrabal în bună vervă de joc după cinci beri zdrobește Islanda, de la care se remarcă Jon Kalman Stefansson, suspendat între cer și pământ,
Și Argentina câștigă cu Anglia la lovituri de departajare (ratează Julian Barnes!) și Franța trece de Portugalia (orbii lui Saramago!), după o cavalcadă Hugo-Balzac-Camus-Sartre și nebunul de Flaubert de trei ori la finalizare,
Și Columbia e dusă de Gabo în sferturi, căci Gabo se distrează și cu Germania, iar Israelul trece de Spania în cea mai echilibrată dintre încleștări, Israelul i-a avut pe Oz și pe Grossman în atac, iar Miguel de Cervantes a îmbătrânit și n-a mai putut duce până la capăt o luptă,
Și iată-ne în sferturi, unde Rusia nu are emoții cu Japonia (decisive mutările lui Soljenițîn, antrenorul, care i-a introdus pe Bunin, Brodski și Pasternak, și toți au reușit să puncteze), iar SUA și Argentina și Cehia trec de Franța, Israel și Columbia lui Gabo,
Am ajuns deja în semifinale, Statele Unite domină tot meciul cu Rusia, bazându-se pe fantezia lui Capote, travaliul lui Steinbeck, curajul lui Hemingway și ruperile de ritm ale lui Fitzgerald, dar Rusia – mereu Rusia! – punctează cu un gol târziu al lui Tolstoi, după care marele rus se scrântește întru Hristos și devine indisponibil pentru marea finală,
Cehia pleacă favorită cu Argentina, căci toată lumea știe de acum cine este domnul Bohumil Hrabal, care nu pășește pe gazon fără porumbeii săi, iar misteriosul Kafka transformă toate pasele în bijuterii ermetice, Kundera are o clasă care se vede de la Paris,
Dar Capek și Hasek se joacă – se joacă! – cu ocaziile în atac și Argentina, Argentina, venită la Mondial cu Sabato-Borges-Cortazar în atac și opt poeți necunoscuți din pampas, în a căror existență suntem obligați să credem, produce marea surpiză, măcar cehii vor câștiga finala mică, trimițând America, America!, pe locul patru,
Iar în ziua marii finale Rusia-Argentina, Gogol și-a ars manuscrisul cu sarcinele de joc, Pușkin a pierdut un duel și s-a văzut nevoit să moară, la fel și Lermontov, Erofeev s-a îmbătat groaznic și a uitat că are meci, iar Isaac Babel (ce tehnică!) este smuls fizicește vieții din ordinul unui dictator nebun, căci e atâta nebunie la ruși!, atâta nebunie!,
Și iată că Sabato, cel mai cerebral dintre toți, deschide cu o pasă la Cortazar care îl pune într-o altă lumină pe Borges cel mare și orb,
Și deși orb, Borges agață balonul care se scurge spre poarta lui Platonov, și nimic nu se mai poate face, și istoria a fost scrisă și Rusia a fost înfrântă, și acum îl mai vedem doar pe Sabato bucurându-se tăcut într-un tunel care nu știm unde duce.
