Pentru cei care nu au aflat încă, alegerile din Uniunea Scriitorilor au fost câștigate de Nicolae Manolescu cu 744 din 1242 de voturi exprimate. Primul eveniment organizat după această victorie pare însă să confirme toate acuzațiile îndreptate împotriva conducătorului de către scriitorii contestatari din ultimii ani. Cu ocazia centenarului, USR organizează astăzi, pe 11 mai, împreună cu primăria Municipiului Iași, o gală a poeziei române contemporane. Surprinzător este faptul că, pe afișul ticluit parcă în urmă cu 10-15 ani, putem citi că nu este vorba despre niște nume „oarecare”, ci despre „Lista lui Manolescu”, în care nu apare niciun poet care să fi debutat în ultimul sfert de secol. Pe drept cuvânt, mă întreb atunci cât de contemporane vor fi textele citite în cadrul evenimentului. Dezechilibrul generațional este evident, poezia tânără fiind exclusă. Lipsesc de asemenea cu desăvârșire numele feminine.

În contextul în care se vorbește, tot de vreun sfert de secol, despre redefinirea canonului literar, la noi el pare din ce în ce mai îngrădit, rigid și personal. Este cel puțin îngrijorător să vezi cum ierarhia valorică a poeziei românești devine apanajul unui singur om, care dictează cine merită sau nu să fie apreciat. Nu aduce cumva puțin a dictatură? Într-o organizație democratică există mai multe voci critice și o reprezentare egală a noii generații. Ce se întâmplă însă acum în Uniunea Scriitorilor îmi amintește de conflictul interbelic dintre tinerii moderniști revoltați (fie ei de dreapta-Criterion sau de stânga-avangarda) și vechea gardă tradiționalistă. Un conflict care mi se pare anacronic în lumea contemporană, care teoretic ar fi trebuit să depășească antagonismele de acum 90 de ani.

„Lista lui Manolescu” îmi amintește și de un alt document similar, în care apăreau numele unor jurnaliști. Redactarea unei liste cu persoane agreate de conducere mi se pare la fel de periculoasă ca cea a unei liste cu persoane non gratae. USR pare să nu mai fie o organizație pluralistă, care să îi reprezinte pe scriitori, ci organizația unui singur om, care nu-i reprezintă în mod egal pe cei pe care îi conduce. Democrația nu e o tiranie a majorității, ci o luare în calcul a minorității și o formulă de compromis. Nicolae Manolescu se îndepărtează din nou de aceste principii prin evenimentul de astăzi, 11 mai.

Lista ridică întrebări nu doar în privința racordării sale la contemporan, ci și în privința valorii literare. Întâlnim poeți mari, cu opere valoroase, dar și poeți minori, necunoscuți. Iar dacă tot sunt incluși poeți care au debutat în urmă cu mai bine 30 de ani sau care nu au mai publicat de 7-8 ani, nu pricep de ce nu vedem pe afiș și numele lui Florin Iaru sau Mircea Cărtărescu. De fapt, e lesne de priceput că nu criteriul valoric a primat în alcătuirea listei, ci cel al fidelității, vocile contestatare fiind din oficiu excluse.

Ar fi frumos ca evenimentul de pe 11 mai, realizat din fonduri publice și mediatizat foarte puțin spre deloc și în grabă, să fie înregistrat, ca să ne putem forma o imagine despre ceea ce crede președintele USR că reprezintă poezia română contemporană. Sper, de asemenea, ca această listă să fie o tristă și solitară rătăcire și ca următorii cinci ani să nu se desfășoare în aceeași notă unilaterală.

Andreea Apostu

Absolventă a Facultății de Litere, secția de Literatură Universală și Comparată, în prezent doctorandă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității București, cu o teză despre receptarea Evului Mediu în pictura Belle Epoque. Este membră a asociației culturale ARCEN. A publicat atât studii științifice în străinătate și în țară, cât și articole culturale și recenzii pentru Călători Interbelici, Via București, Dilema Veche și Revista de povestiri.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *