Purtată de mirosul florilor de tei, măceș și mâna-Maicii-Domnului prin cartierul Armenesc, am ajuns pe strada Cercului, la Tramvaiul 26, în cea de-a doua și în cea de-a patra seară de lecturi publice din cadrul Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB). Imediat ce m-am așezat, am fost țintuită pe scaun de stăpâna casei, pisica Moldova, și de calitatea textelor citite. Pentru orice amator de poezie contemporană, vizita la Tramvaiul 26 este obligatorie – acum au și o librărie cu ultimele noutăți, iar în (aproape) fiecare duminică au loc întâlnirile Institutului Blecher, unde citesc și discută poeți contemporani deja publicați sau debutanți.
M-am bucurat să văd oameni atât în sala principală a lecturilor, cât și pe hol sau în grădină. În a doua seară (marți, 15 mai), au citit în rafale de câte zece minute Bogdan Titiu, Nicoleta Nap, Alexandra Turcu, Octavian Perpelea, Gabriela Toma, Mihaela Stanciu și Sorin Despot.
Bogdan Titiu a deschis seria de lecturi cu poezii inspirate în mare parte din drumețiile sale montane (și dedicate, de altfel, muntelui), cu izbucniri vegetale și rochii delicate care împrăștie în jur frică. După textele sale, a venit rândul poemelor Nicoletei Nap, care păstrează încă notele de punk-rock ale formației în care a cântat o vreme, întregul volum din care a citit, ușor desincronizat, aproape imperceptibil, apărut la Casa de Editură Max Blecher, stând sub semnul visceralului. Nicoleta Nap este o poetă care nu-și menajează cititorul, ci îl șochează și destabilizează cu imagini vizuale puternice și neliniștitoare. Poemul la care lucrează acum pare conceput în aceeași cheie, fiind o oscilare tulbure între coșmar și realitate, cu reacții corporale acute în fața propriilor spaime, ce iau înfățișarea unor câini uriași și agresivi.
Alexandra Turcu a continuat nota sumbră și deznădăjduită din poezia Nicoletei cu câteva texte din volumul celelalte produse, apărut la editura Charmides, al căror unic erou a fost singurătatea, trăită deseori ca o intensă nevralgie. Întreaga ei poezie pare să fie, ca să citez din Singurătate 3, „o pungă de pufuleți cu surprize” care te lovesc în plex când te aștepți mai puțin. Într-o notă discordantă față de seriozitatea din prima parte a serii, Octavian Perpelea a citit la foc automat haiku-uri scrise de poeți imaginari, dintre care o amintim pe Anișoara Praporgescu, „o Ana Blandiana tăvălită prin depresie și umplută cu bitter” (citatul e redat aproximativ). Ceva mai terne, poemele Gabrielei Toma au revenit la nota de tristețe și disperare din lecturile Nicoletei și Alexandrei, fiind urmate de textele încărcate de clișee și de un patetism ușor exagerat ale Mihaelei Stanciu, aflate calitativ mult sub cele anterioare. Seara s-a încheiat însă apoteotic cu vocea puternică a lui Sorin Despot, al cărui stil antrenant de lectură ar putea trezi pe oricine din plictis și moțăială.
Joi (17 mai), în a patra seară (și ultima) a seriei de lecturi, au citit Vasile Mihalache, George Ștefan Niță, Merlich Saia, Ștefan Manasia, Livia Ștefan și Teodor Dună. Postumanistul Vasile Mihalache a venit cu un lung poem în proză, adresat Antigonei, în care moartea, sinuciderea și absența sensului au fost notele dominante. Mi-a rămas în minte toată seara fraza „ești ca moartea, nu semeni cu nimeni”, pe placul sufletului meu mic și nihilist. George Ștefan Niță a citit poeme la fel de apăsătoare, într-un fel de lectură-mitralieră, cu texte ce s-au succedat rapid și neiertător, pe când Teodor Dună a citit din ultimul său volum, kirilă. Mi-au plăcut teribil de mult sforicelele trimise de Kirilă de pe norul său personal și rozaliu către marea sa dragoste.
Livia Ștefan a spart ritmul serii, cu o voce autentică, coborâtă în zonele liminare și ignorate ale societății, cu cuvinte tari și o identificare completă cu textul. În cazul ei, am avut de-a face mai mult cu o interpretare decât cu o simplă lectură. Merlich Saia a fost cam avar, citind destul de puțin din lungul său poem inedit despre sexualitate, prostituție și încredere în sine, scris într-un stil apropiat de cel care l-a consacrat în garda de corp. Seara s-a încheiat cu textele lui Ștefan Manasia, poet ajuns la maturitate, foarte sigur de arta lui, citind poeme ba tandre, ba ironice, ba anti-capitaliste, cu veverițe tripate și alte vietăți poetice. Cel mai emoționant moment al serii a fost lectura poemului Pisicile din Hajongard, în memoria lui François Bréda, recent plecat dintre noi.
Dacă ați ratat seria de patru lecturi de la Tramvaiul 26, să știți că vă mai așteaptă o a cincea, duminică, 20 mai, în ultima zi a festivalului, sub forma unei întâlniri a Institutului Blecher. În cadrul ei vor citi, de la ora 19:00, poeții Sorin Gherguț, Mihail Vakulovski și T.S. Khasis, ce vor fi moderați de Claudiu Komartin.
