Ne atașăm emoțional de cărți. Nu de puține ori, strângem biblioteci întregi, ne umplem pereții cu literatură, știință, cu istorie sau filosofie. Nu de puține ori însă, majoritatea cărților rămân acolo, le mai scoatem uneori din bibliotecă să ștergem praful și ne amintim câtă bucurie ne-au oferit. Apoi le punem la loc. Ce facem însă dacă vrem ca aceste cărți să circule? Când nu mai avem loc? Când moștenim o bibliotecă și sunt volume acolo care nu ne interesează atât de mult? Uite o soluție simplă – Târgul Cărții le cumpără de la tine și le repune în circulație. Am fost curioși să vedem cum este activitatea de zi cu zi a unui achizitor de carte, care sunt pasiunile lui, cum se desfășoară munca și interacțiunea cu oamenii care-și vând cărțile, așa că l-am luat la întrebări pe Ionuț, care lucrează la Târgul Cărții.

De când lucrezi cu cărțile?

Lucrez de prin 2008, s-a făcut deja un deceniu de când sunt înconjurat zilnic de cărți… Am început într-un magazin fizic, ce era poziționat undeva pe strada Doamnei, strada cu BNR-ul. Viața într-un anticariat este destul de dificilă dacă nu ești obișnuit cu munca de jos (cărat cărți, șters rafturi, spălat vitrine, altele). Trebuie să te obișnuiești și cu praful, el devine, uneori, cel mai bun prieten al tău. La început, nu am dorit să fac tocmai lucrurile astea, dar într-un final m-am obișnuit, devenise o rutina și nu mă plângeam. Încet, încet, am început să urc treptele ierarhice din companie și am ajuns să lucrez pe alte posturi care nu solicitau doar muncă brută: casierie și apoi în departamentul achiziții. Lucrurile au început să se schimbe și să evolueze în acest departament, iar la un moment dat acesta s-a închis și, cum nu îmi doream să o iau de la capăt, am plecat din locul acela, unde am stat 10 ani, și am venit în echipa Târgul Cărții. A fost o nouă oportunitate de a câștiga experiență de lucru și de viață. Echipa de la Târgul Cărții este o echipă dinamică, tânără, cu idei și opinii clare și inovatoare, iar mediul de lucru este plăcut (dacă îți place să lucrezi cu cărțile).

Care sunt cărțile preferate?

În general, lumea crede că cei care lucrează într-un anticariat stau toată ziua degeba și citesc din cărțile care se află depozitate pe rafturi. Nu este deloc așa, sunt mulți care vor să se angajeze la noi și stau câteva zile, săptămâni și apoi pleacă pentru că nu pot să lucreze în mediul acesta. Este o muncă destul de migăloasă și nimeni nu are timp să stea să citească cărți, tot timpul este ceva de făcut. În acest domeniu nu poți să te atașezi de cărți/exemplare. În special când lucrezi pe partea de achiziție carte. Atașamentul față de cărțile ce trebuie cumpărate se poate dovedi neprofitabil pentru companie.

Eu nu mai am timp să citesc… În timpul liber trebuie să am grijă de un mic drăgălaș de 2 anișori care trebuie supravegheat mai mereu. Ca să vă răspund totuși la întrebare, carte mea preferată rămâne Portretul lui Dorian Gray, o carte plină de semnificații.

 

Care e cea mai întâlnită carte dintre cărțile vechi luate de la foștii proprietari?

Cea mai veche și mai întâlnită carte pe care o găsim în drumurile noastre este Biblia în diverse ediții, mai vechi sau mai noi. Biblia este cartea de căpătâi a tuturor bibliotecilor. Nu întotdeauna oamenii vor să o vândă, dar dacă o au în dublu exemplar, cel mai probabil, o dau spre vânzare.

 

Cam care e structura bibliotecilor vândute?

Cel mai des întâlnim cărți de literatură. Sunt foarte puțini oameni care au și alt gen de cărți și, în general, acești oameni nu prea doresc să-și vândă cărțile sau vor ceva mai mulți bani pentru ele. De multe ori solicitările sunt exagerate.

 

Care e cea mai veche carte achiziționată?

Chiar îmi este greu să zic, nu am (mai) ținut o evidență. Numărul de cărți mai vechi achiziționate de mine de-a lungul timpului este unul foarte mare. Am achiziționat mii de exemplare cărți vechi și cred că din acest motiv am și pierdut evidența cu privire la cea mai veche carte achiziționată. Noi cumpărăm atât cărți vechi cât și cărți mai noi. Tind să cred că nu contează cât de veche este o carte. Cât timp ea este foarte bine îngrijită și iubită, ea devine o prețioasă operă de artă în inimile cititorilor și acest lucru este mai important decât vechimea acesteia.

Întâlnim foarte des cărți vechi, apărute pe la 1800-1900, majoritatea în limba franceză sau germană, însă foarte puține în limba română. Oamenii se despart foarte greu de cărțile vechi în limba română.

 

Dar cea mai valoroasă?

Toate cărțile sunt valoroase în felul lor… Valoarea în bani a unei cărți este dată de prețul la care se poate vinde, nu de cât de mult atașament există față de ea – situație cu care ne confruntăm de foarte multe ori, atunci când oamenii vor să-și vândă cărțile la un preț direct proporțional cu atașamentul pe care îl au față de ele. În general, putem considera valoroasă orice carte, dar dacă ea pe piață se vinde ieftin, mai putem judeca corect valoarea acesteia? Astea sunt și motivele pentru care la Târgul Cărții, de cele mai multe ori, avem această vorbă: toate cărțile sunt valoroase în felul lor.

 

E vreo poveste de viață mai interesantă pe care ați aflat-o?

Ar fi ideal dacă am avea timp să stăm la povești despre viețile oamenilor ce își vând cărțile. Unii oameni pe care îi întâlnim pot spune povești de viață uimitoare. Din păcate, pierdem foarte mult timp pe drumurile din București, stăm mai mult în trafic decât la persoanele care vând cărți. Suntem punctuali, avem multe programări în fiecare zi și suntem mereu presați de timp. Poți să descoperi poveștile oamenilor care își vând cărțile după modul în care acestea au fost îngrijite, după modul în care au fost depozitate și păstrate.

Care a fost cea mai mare achiziție de carte dintr-o singură sursă?

Au fost mai multe achiziții mari la care am participant. Dar, cu siguranță, există una foarte mare care reprezintă pentru Târgul Cărții un record. Această achiziție a fost făcută de la o persoană publică din România. Însă avem capacitatea de a cumpăra colecții și mai mari de cărți. Am avut de-a lungul timpului ocazia de a vedea case, apartamente, pivnițe, subsoluri, beciuri și alte cotloane unde se pot depozita foarte multe cărți. Sunt oameni obișnuiți care au făcut o pasiune din a aduna tot felul de lucruri printre care și cărți, majoritatea cu studii universitare, doctori, ingineri, profesori. Am fost în case în care pur și simplu pereții se sprijineau pe cărți: camere pline cu volume, pe jos cărți, pe dulapuri cărți, în bucătărie bibliotecă, pe hol bibliotecă, deasupra patului cărți, sub pat cărți, oriunde priveai vedeai cărți.

 

De ce crezi că oamenilor le e, în general, greu să se despartă de cărțile lor?

Celor care dețin cărți le este greu să se despartă de ele pentru că au investit timp, bani și sentimente în acele cărți. În schimb, nu de puține ori, cei care vând cărțile sunt rude ale celor care au deținut cărțile respective – iar în acest caz despărțirea de cărți este una mai ușoară…

 

Cam care e traseul unei cărți? Dacă se vinde și dacă nu se vinde? Și cât stă în medie în anticariat o carte?

Cărțile se achiziționează de la persoane fizice, se depozitează într-un spațiu și apoi treptat se introduc în sistemul informatic. Odată cu intrarea unei cărți în sistemul informatic, aceasta primește și un loc clar în depozitul nostru. Din sistemul informatic stabilim traseul unei cărți în funcție de numărul de exemplare pe care le avem, în funcție de viteza cu care se vinde, dar și de alți factori. O carte poate să plece direct de pe raftul din depozit la client, prin vânzarea online pe www.targulcartii.ro/, sau poate ajunge în magazinul nostru din București –  Strada Doamnei 27-29. Ținem foarte mult să nu ne transformăm într-o bibliotecă din care cărțile nu pleacă. Cu cât stă mai mult o carte în depozit și nu se vinde, cu atât încercăm să reducem prețul.

 

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


Un comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *