Avem pentru voi două pachete de cărți scrise de Margaret Mazzantini, oferite de Editura Polirom. Fiecare pachet conține două cărți: Venit pe lume (2008, apărut în colecția Biblioteca Polirom. Proză XXI în 2010, în traducerea Gabrielei Lungu) și Nimeni nu se salvează singur (roman abia apărut la Polirom în colecția Biblioteca Polirom. Actual, tot în traducerea Gabrielei Lungu).
Pentru a câștiga unul dintre ele, trebuie să ne răspundeți la o întrebare:
Ce carte scrisă de un autor italian ți-a plăcut și de ce?
Câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți dintre cei care au respectat cerința concursului, s-au semnat cu numele întreg și real și au folosit o adresă de mail validă. Deadline: 30 august.
Succes!
Câștigători: Adriana-Ancuța Petcu și Alina Tomi.
Margaret Mazzantini este una dintre cele mai prolifice și cunoscute scriitoare din spațiul italian. S-a născut în 1961, la Dublin. A urmat cursurile Academiei de Artă Dramatică din Roma, interpretând apoi diverse roluri în teatru, cinema și televiziune.
A renunțat la scenă în favoarea scrisului, debutând în 1994 cu romanul Ligheanul de zinc (distins cu premiile Selezione Campiello şi Rapallo Carige). Pentru romanul Nu te mişca (2002; Polirom, 2004, 2013) a primit Premiul Strega şi Premiul Grinzane Cavour, cele mai prestigioase distincţii literare italiene și a fost tradus în 32 de limbi. Romanul a fost ecranizat de Sergio Castellitto, cu Penélope Cruz în rolul principal. Romanul Venit pe lume (2008; Polirom, 2010) a fost distins cu Premiul Campiello şi a fost ecranizat tot de Sergio Castellitto, cu Penélope Cruz şi Emile Hirsch în rolurile principale.
Prezentarea cărților de către editură:
Romanul Venit pe lume (2008) redă tulburătoarea poveste a vieţii unei femei de cincizeci şi trei de ani, Gemma, din Roma, care se întoarce împreună cu fiul ei, Pietro, în locurile unde trăise în tinereţe o mare iubire cu un fotograf genovez, Diego. Treptat, Gemma alunecă în trecutul tinerei cercetătoare care, pentru a scrie un studiu despre poezia lui Andriä, pleacă la Sarajevo. Ajutată de poetul Gojko, cel care avea să îi rămînă prieten tot restul vieţii, Gemma descoperă farmecul oraşului, dar şi pe Diego.
Întoarsă în Italia, trăieşte cu acesta o intensă poveste de dragoste, distrusă însă, în timp, de sterilitatea ei, care o va împinge la cele mai disperate gesturi, ultimul aruncîndu-i pe amîndoi în vîltoarea unui război cumplit, care îi va marca ireversibil. Povestea lor şi consecinţele ei asupra vieţii Gemmei se conturează pe dramaticul fundal al celui mai lung asediu postbelic al unui oraş european: Sarajevo, 1992. Un roman despre obsesia maternităţii şi despre imposibilitatea împlinirii ei, un roman al dragostei pe timp de război, al dramelor individuale, al morţii şi al (re)naşterii în egală măsură.
„Această carte îndrăzneaţă şi plină de forţă epică abordează teme majore: viaţa şi moartea, războiul şi pacea, într-un limbaj bogat şi tensionat, alimentat de un flux neîntrerupt de imagini, reflecţii şi metafore construite în jurul unor evenimente terifiante.” (La Repubblica)
Nimeni nu se salvează singur: Delia şi Gaetano formau cîndva un cuplu. Acum trebuie să înveţe să-şi uite, fiecare, perechea şi deprinderile. Stau amîndoi într-un restaurant, la puţin timp după ce au distrus ceea ce fusese o familie. Delia şi Gaetano sînt încă tineri – au treizeci şi ceva de ani, o vîrstă la care poţi s-o iei oricînd de la capăt. Ar vrea să se împace, însă problemele din trecut, revelate în flashbackuri succesive, îi bîntuie. Dar unde au greşit? Problema e că nici unul nu ştie. Pasiunea de la început şi furia de la sfîrşit sînt încă la fel de prezente. Crescuţi într-o epocă în care totul pare să fi fost deja spus, schimbă între ei cuvinte ce nu reuşesc să dea glas singurătăţii, dorinţelor lor, pentru că trăiesc în confuzia unui soi de analfabetism afectiv.
Este povestea unui cuplu ca multe altele, un cuplu ca noi, contemporan nouă. Este romanul care echivalează cu autobiografia sentimentală a unei generaţii.
„Protagoniştii romanului sînt ca doi boxeri în ring, năuciţi de ura pe care o resimt unul faţă de celălalt – o ură ce ar putea fi de fapt iubire, dacă cei doi ar înţelege acest lucru.” (la Repubblica)