Admir de fiecare dată cu multă plăcere sculpturile realizate din cărţi, chiar dacă mă încearcă şi un strop de invidie pe talentul şi îndemânarea celor care le creează, căci tare mult mi-ar fi plăcut ca din mâinile mele să poată ieşi asemenea bijuterii. Dar mă resemnez destul de repede cu gândul că nu a fost să fie, până la urmă ştiu să cos nasturi, e şi asta ceva, nu?
Revenind la paginile de carte transformate în mici şi delicate sculpturi, le admirăm azi pe cele create de Karine Diot sau Anemya – numele folosit pentru blogul său şi pe site-urile de artă – o franţuzoaică pasionată de artă, atrasă de fotografie şi care s-a îndrăgostit la prima vedere atunci când a descoperit lucrul cu cărţile. Fiind o fire sensibilă, îşi găseşte mereu surse de inspiraţie în evenimentele din viaţa ei, în natură, în călătoriile pe care le face. Faptul că a îndrăgit imediat modul acesta de exprimare artistică are legătură cu dragostea ei pentru cărţi şi dorinţa de a-şi da frâu liber imaginaţiei creatoare.
A pornit să scotocească târgurile de vechituri în căutarea cărţilor vechi, nedorite de nimeni, căci acesta e materialul ei de lucru. Simte în felul acesta că poate da o nouă viaţă şi o nouă dimensiune unei poveşti demult uitate între coperte prăfuite. Citeşte întâi cartea pe care urmează să o transforme şi apoi, îmbinând cuvintele scriitorului cu emoţiile încercate în timpul lecturii, aduce pe lume din mâinile sale, fragile şi minunate sculpturi din hârtie. Pentru a crea o astfel de sculptură unică, lucrează ore în şir, cu multă migală şi dăruire şi de cele mai multe ori foloseşte mici instalaţii luminoase, care să dea un aer aparte scenelor ivite din paginile cărţii. Iată, de exemplu, cum arată o ediţie din 1962 a romanului Wuthering Heights al lui Emily Brontë, în viziunea lui Karine.
O carte franţuzească din 1942, Le jardin, şi-a găsit locul sub un clopot de sticlă, devenind un loc încântător: o casă cu grădină şi pomi înalţi. În realitate, dimensiune redusă a clopotului a făcut destul de dificilă realizarea acestei preţioase grădini în miniatură.
Privind sculptura inspirată şi făcută din paginile romanului The Diary of Ellen Rimbauer: My Life at Rose Red, simţim parcă atmosfera apăsătoare din conacul bântuit.
Orientul îşi face şi el simţită prezenţa în lucrările artistei prin intermediul unei scene deosebit de frumoase, preferata lui Karine după spusele ei. Poésie Chinoise Contemporaine din 1965 e cartea care a ajutat-o pe Anemya să creeze o adevărată poezie vizuală.
Nici partiturile muzicale nu stau deoparte şi notele se desprind de pe portativ pentru a da viaţă unei sculpturi deosebite. Muzica lui Richard Wagner a căpătat astfel noi dimensiuni.
Iată şi alte creaţii ale lui Karine, iar dacă v-au plăcut şi vreţi să aflaţi şi să vedeţi mai mult, o puteţi face pe site-ul ei, anemya-photos-creations.com sau pe deviantart, sursa imaginilor.
