James Joyce și răfuiala lui cu presa

Curiozitatea jurnaliștilor în ceea ce privește scriitorii cunoscuți poate deveni uneori, ca și în cazul vedetelor din showbiz, spre exemplu, o adevărată problemă. Cel mai proaspăt exemplu care-mi vine în minte este cel al lui J.K. Rowling care a atacat în instanță câteva tabloide care au publicat fotografii cu copiii ei și au dezvăluit adresa casei lor. Vă puteți imagina că în urmă cu aproximativ 80 de ani, un alt scriitor celebru, James Joyce, se plângea – e drept, nu în instanță, ci în scrisori adresate fiului său – de același tip de “asediu” din partea presei?

James Joyce și Nora Barnacle

Despre acest lucru stau mărturie cel puțin două scrisori trimise de scriitorul irlandez fiului său, Giorgio, înainte cu câteva zile și după căsătoria din 1931 de la Londra, cu Nora Barnacle, femeia cu care conviețuise aproximativ 27 de ani.

Scrisorile – care fac parte dintr-o colecție de peste 160 de lucruri moștenită de fundația James Joyce din Zurich, și care au fost publicate, în format digital, în acestă vară de către Biblioteca Națională a Irlandei – vorbesc despre insistența unor paparazzi de a obține detalii despre căsătoria celor doi. Ținută secret până în ziua depunerii cererii de căsătorie, uniunea celor doi – făcută cu scopul de a-i legitima pe cei doi copii ai lor, Giorgio și Lucia – devenise însă, chiar înainte de a se consuma, un subiect de presă fierbinte.

James Joyce alături de Nora, Giorgio și Lucia

Unul dintre cei mai insistenți a fost, se pare, un reporter de la “Press Association” care le-a găsit numele la Kensington Register Office – unde a avut loc ceremonia -, și care l-a urmărit pe Joyce pentru a obține o declarație. Deși scriitorul nu a declarat nimic, vestea s-a răspândit ca fulgerul așa încât locuința și sediul stării civile au fost în acele câteva zile pur și simplu asediate de presă. “Toată ziua a sunat soneria și telefonul. Chiar și seara când ne-am întors de la cină, ne aștepta pe scări un reporter”, scria Joyce într-una din scrisori care numără nu mai puțin de patru pagini și în care adăuga că cei care cred că ceremonia a fost pentru publicitate, trebuie să fi fost mari “imbecili”. Joyce descrie detaliat șantajul la care a fost supus de către jurnalistul PA, care-i solicita să susțină în presupusa declarație că el și Nora fac această ceremonie “din motive casnice”.

Un alt jurnalist persistent a fost de la “Sunday Express”, care s-a furișat în casa scriitorului chiar în ziua nunții (pretinzând că este un prieten de-al unui prieten) cu scopul de a obține o declarație dar și de a-l convinge pe scriitor să comenteze zvonul conform căruia Nora ar fi fost numită “fată bătrână“. Mai mult chiar, în numele editorului său, jurnalistul îi propunea lui Joyce să scrie un articol despre propria căsătorie, pentru care i s-ar fi oferit o sumă frumoasă de bani. Scriitorul a refuzat vehement pe motiv că el nu “scrie pentru presă și nici n-o citește”. Joyce a controlat destul de bine, se pare, situația din moment ce la amenințarea jurnalistului conform căreia “Sunday Express” urma să publice știrea chiar și în lipsa unei declarații, acesta a răspuns cu aceași monedă: “Avocatul meu va citi cu mare atenție tot ce veți scrie”. Rezultatul? Ziarul respectiv nu a publicat nici un cuvințel despre căsătorie.

Surse foto: irishamerica.com, theguardian, connachttribune.ie, 130a.wordpress.com