În momente în care literatura română contemporană este călcată cu bocancii, în care discuția a atins o limită insuportabilă a derizoriului și în care criteriile esteticii și, până la urmă, ale bunului simț sunt aruncate senin în mocirla politică, când grobianismul unor personaje media atinge “doct” zona culturală, este necesar să fie auzite cât mai multe voci care să spună că este profund greșit ceea ce se întâmplă și, mai ales, este nevoie de solidaritate. Urmărim dezgustați felul în care Mircea Cărtărescu a fost pus la zid în ultimul timp și ne exprimăm și noi aici solidaritatea cu un scriitor pe care nu instituțiile statului român l-au făcut cunoscut, apreciat și iubit în toată lumea, ci pur și simplu cărțile sale.
Am mai spus, ești sau nu ești de acord cu preferințele politice ale lui Mircea Cărtărescu. Îți plac sau nu cărțile lui. Până la urmă, e vorba de opțiuni și de gust. Ceea ce nu se poate nega însă e că Mircea Cărtărescu e unul dintre cei mai importanți scriitori români. Nu o spunem noi (deși, dacă ne întrebați, este un scriitor minunat), nu o spune nici Băsescu (să fim serioși, a citit Levantul două mandate la rând), nu o spune nici ICR-ul condus de Patapievici. O spun criticii de aici și de afară, o spun traducerile la cele mai importante edituri ale lumii, o spune faptul că de câțiva ani este pe lista scurtă a premiului Nobel, o spun evenimentele la care este invitat și, mai ales, o spun cititorii și o spun cărțile. E o evidență.
Cărțile lui sunt puncte solide de referință în istoria literaturii române. Nici o discuție despre literatura română de după anii ’80 nu îl poate exclude pe Cărtărescu. Nu cred însă că domnii de la Realitatea TV și de la Antena 3 au măcar habar de aceste lucruri înainte de a arunca în stânga și-n dreapta cu considerațiile lor valorice și de a susține ca singura cauză a traducerilor și a succesului lui Mircea Cărtărescu afară o constituie Băsescu. Și nici nu își dau seama de ridicolul extrem al afirmațiilor lor.
În tot acest malaxor al acuzelor, susținut și de Andrei Marga atât prin noua direcție a ICR-ului cât și prin declarațiile publice, au picat și alți scriitori și artiști contemporani. A ajunge să pui la îndoială valoarea unui scriitor doar pentru că a fost tradus pe banii ICR-ului (da’ cine-i domne X ăsta de ia uite câte zeci de mii de lei a costat traducerea) nu este doar penibil, ci și periculos. Să nu mai vorbim de scoaterea citatelor din context, de acuzele personale, de tonul atotștiutor. E discreditată astfel și așa mult prea puțin cunoscuta și citita literatură română contemporană. Chiar așa, de ce să-l traducem pe Dan Lungu și nu pe Breban? Doar orice străin vrea sa-i citească dialogurile filosofice pe zeci de pagini. 🙂
Nu mă pot abține să nu notez un paradox: la moartea lui Adrian Păunescu s-au ținut discursuri sforăitoare, s-au făcut transmisiuni în direct zile întregi, s-au ridicat ode, uitându-se că a fost poetul de curte al lui Ceaușescu și uitându-se și faptul că versurile lui au o calitate mai mult decât îndoielnică. Acum, Cărtărescu e pus la zid pentru că a avut “curajul” să își susțină dezinteresat și în ciuda atacurilor opțiunile politice. Brusc, a devenit dușman al poporului.
Concluzia? Să fim solidari acum cu Mircea Cărtărescu și, implicit, cu literatura română contemporană care contează.
Reacții: Radu Pavel Gheo, Radu Vancu, Vladimir Tismăneanu, Iulian Tănase, Mircea Mihăieș, Mihaela Ursa, Adina Dinițoiu, Ana Maria Sandu, alte reacții.
Copyright foto: Cristina Petrescu. All rights reserved.