În momente în care literatura română contemporană este călcată cu bocancii, în care discuția a atins o limită insuportabilă a derizoriului și în care criteriile esteticii și, până la urmă, ale bunului simț sunt aruncate senin în mocirla politică, când grobianismul unor personaje media atinge “doct” zona culturală, este necesar să fie auzite cât mai multe voci care să spună că este profund greșit ceea ce se întâmplă și, mai ales, este nevoie de solidaritate. Urmărim dezgustați felul în care Mircea Cărtărescu a fost pus la zid în ultimul timp și ne exprimăm și noi aici solidaritatea cu un scriitor pe care nu instituțiile statului român l-au făcut cunoscut, apreciat și iubit în toată lumea, ci pur și simplu cărțile sale.
Am mai spus, ești sau nu ești de acord cu preferințele politice ale lui Mircea Cărtărescu. Îți plac sau nu cărțile lui. Până la urmă, e vorba de opțiuni și de gust. Ceea ce nu se poate nega însă e că Mircea Cărtărescu e unul dintre cei mai importanți scriitori români. Nu o spunem noi (deși, dacă ne întrebați, este un scriitor minunat), nu o spune nici Băsescu (să fim serioși, a citit Levantul două mandate la rând), nu o spune nici ICR-ul condus de Patapievici. O spun criticii de aici și de afară, o spun traducerile la cele mai importante edituri ale lumii, o spune faptul că de câțiva ani este pe lista scurtă a premiului Nobel, o spun evenimentele la care este invitat și, mai ales, o spun cititorii și o spun cărțile. E o evidență.
Cărțile lui sunt puncte solide de referință în istoria literaturii române. Nici o discuție despre literatura română de după anii ’80 nu îl poate exclude pe Cărtărescu. Nu cred însă că domnii de la Realitatea TV și de la Antena 3 au măcar habar de aceste lucruri înainte de a arunca în stânga și-n dreapta cu considerațiile lor valorice și de a susține ca singura cauză a traducerilor și a succesului lui Mircea Cărtărescu afară o constituie Băsescu. Și nici nu își dau seama de ridicolul extrem al afirmațiilor lor.
În tot acest malaxor al acuzelor, susținut și de Andrei Marga atât prin noua direcție a ICR-ului cât și prin declarațiile publice, au picat și alți scriitori și artiști contemporani. A ajunge să pui la îndoială valoarea unui scriitor doar pentru că a fost tradus pe banii ICR-ului (da’ cine-i domne X ăsta de ia uite câte zeci de mii de lei a costat traducerea) nu este doar penibil, ci și periculos. Să nu mai vorbim de scoaterea citatelor din context, de acuzele personale, de tonul atotștiutor. E discreditată astfel și așa mult prea puțin cunoscuta și citita literatură română contemporană. Chiar așa, de ce să-l traducem pe Dan Lungu și nu pe Breban? Doar orice străin vrea sa-i citească dialogurile filosofice pe zeci de pagini. 🙂
Nu mă pot abține să nu notez un paradox: la moartea lui Adrian Păunescu s-au ținut discursuri sforăitoare, s-au făcut transmisiuni în direct zile întregi, s-au ridicat ode, uitându-se că a fost poetul de curte al lui Ceaușescu și uitându-se și faptul că versurile lui au o calitate mai mult decât îndoielnică. Acum, Cărtărescu e pus la zid pentru că a avut “curajul” să își susțină dezinteresat și în ciuda atacurilor opțiunile politice. Brusc, a devenit dușman al poporului.
Concluzia? Să fim solidari acum cu Mircea Cărtărescu și, implicit, cu literatura română contemporană care contează.
Reacții: Radu Pavel Gheo, Radu Vancu, Vladimir Tismăneanu, Iulian Tănase, Mircea Mihăieș, Mihaela Ursa, Adina Dinițoiu, Ana Maria Sandu, alte reacții.
Copyright foto: Cristina Petrescu. All rights reserved.
Subscriu si semnez alaturi de tine, draga Cristina!
E Radu Vancu, nu Radu Vâncu. 🙂
Multumesc 🙂
Aveti dreptate, trebuie sa auzim cat mai multe voci care sa contrabalanseze discursul jegos si fara argumente de la televiziuni. Nu imi vine sa cred unde s-a ajuns, ma uitam la Marga la Realitatea si mi se parea de necrezut ca omul asta conduce ICR-ul! Iar ceilalti care comenteaza nu cred sa fi citit mai mult de cateva pagini din cartarescu sau din alti autori romani contemporani.
Intr-o cultura de plagiatori, e mai usor ca nechezol sa-l critici pe Mircea Cartarescu pentru ce n-a scris, deplasând un enunt din context, decât sa-l citesti integral. Orbitor nu e doar ce s-a extras cu mare greutate in articolul denigrator lansat in Cotidianul, cum flora României nu consista numai din urzici. Cât despre insultarea Reginei Angliei, cel ce vorbeste în Orbitor 3 la pagina 241 nu este nici macar naratorul, ci anchetatorul securist al revolutionarilor din decembrie 1989, torturati la inchisoarea Jilava! (Se face astfel un misto crunt de postaci si ageamii!) Mircea Cartarescu, nici macar academician, merita si acum, în 2012, in postromânism, sa fie sprijinit cu întreaga forta a statului (ICR e doar o picatura intr-un ocean), sa ne aduca acel Nobel incontestabil romanesc, de care viata noastra intelectuala are atâta nevoie.
Da, e foarte usor sa critici si, mai ales, e foarte usor sa scoti citate din context. Bineinteles, asta cu regina Angliei e o prostie, ducand in felul asta speculatia la extrem, orice scriitor poate fi acuzat de orice. Nobelul nu cred ca i l-ar aduce sprijinul statului, nu e treaba lui sa faca asta, ci cartile lui. Statul poate cel mult sa ajute prin traduceri si, in general, prin intermedierea prezentei pe pietele internationale – nu doar pe Cartarescu, ci pe mai multi scriitori si artisti romani contemporani. Premiile le ia in primul rand artistul, nu tara.
Toate bune si frumoase, doar ca se intampla urmatorul fenomen de incercare voita (sau nu) de manipulare: in textul tau, ca si in majoritatea celor care ii iau apararea celor precum cartarescu, plesu, patapievici, liiceanu etc, se incearca sa se scoata in evidenta o falsa acuza, formulata de care ii contesta ( in cazul de fata ar fi; cartarescu a ajuns cunoscut datorita afinitatilor sale politice). Nu sunt la curent cu ce spune antena 3 si restul pentru ca nu ii urmaresc, dar problema de fapt si acuza care trebuie adusa este urmatoarea: cartarescu a ales sa il urmeze neconditionat pe basescu ( a se face distinctie intre a avea doar o afinitate politica si acest tip de comportament) si prin urmare s-a descalificat din punct de vedere moral. Atat si nimic mai mult, nici o vorba despre opera sa, nici o vorba despre meritele sale in literaturi si cultura. Cu toate ca asta il poate si chiar l-a descalificat si in ochii multor dintre cititorii sai.
Deci manipularea consta de fapt in incercarea de a informa gresit despre faptul ca, cei care il acuza pe cartarescu de un anumit comportament, o fac datorita unor motive cretine (cum este acesta ca meritele lui se datoreaza politicii), actiunea avand ca efect discreditarea contestatarilor lui cartarescu. Practic se identifica o falsa problema, dar identificarea se pune in spinarea celor care se doreste a fi discreditati,
Bineinteles, introducerea in text a acestei false probleme(acuze) se face foarte subtil si fara a se pune accent pe ea, ca si cand ar fi evident ca acei contestari gandesc respectiva idee ( ca si in textul de fata :”cu un scriitor pe care nu instituțiile statului român l-au făcut cunoscut, apreciat și iubit în toată lumea, ci pur și simplu cărțile sale.”)
Deja cred ca multora li s-a acrit de lupa asta care macina orice urma de umanitate din noi.
Gata, daca il sustii pe Basescu esti un mare infractor, ai supt sangele bietului popor si ti-ai publicat lucrarile prin strainataturi pe banu’ si sudoare muncitorului. Evident editurile care l-au acceptat nu se pun la socoteala si ele au fost “cumparate” tot de Basescu. Ca sa nu mai vorbim de cititori, toti, pana la ultimu’, au ca semn de carte o poza cu Basescu. Totul se invarte in jurul lui. Cultura, tot a lu’ Basescu e! Asadar, de ce sa nu o calcam in picioare; ca e cultura lui Cartarascu sau a altor romani da-ti in ea, ca merita!
Nici macar un Kafka autohton nu putea gasi un absurd mai savuros decat alaturarea Levantului cu numele Basescu.