Unele cărți sunt făcute pentru a fi citite, altele pentru a fi recitite. Dintre cele din urmă sunt unele pe care le vrem mereu în bibliotecă pentru că sunt cărți pe care, pe de o parte, nu le citești deodată din scoarță în scoarță, și, pe de alta, simți mereu nevoia să te întorci la ele pentru a le răsfoi din nou.
Cărțile de colecție sunt enciclopedii (chiar dacă acum avem Wikipedia sau dicționare online, încă își găsesc locul și în bibliotecă), albume, cărți cu o grafică deosebită sau, uneori, cărți mai vechi, ediții prețioase, ce nu au mai fost reeditate și a căror valoare a crescut în timp.
Dintre acestea din urmă sunt câteva la care și eu doar visez, pe care le-am putut consulta doar în biblioteci sau împrumutate de la prieteni. Printre ele sunt, de exemplu, Literatura europeană și Evul Mediu latin, al lui Ernst Robert Curtius, Mimesis de Erich Auerbach, Amurgul Evului Mediu, de Johan Huizinga sau o carte pe care nu am citit-o, dar care a devenit un fel de „olandez zburător” al cititorilor împătimiți, Cele 12 luni ale visului. O antologie a inocenței, de Iordan Chimet. Sunt genul de cărți care l-au inspirat pe Carlos Ruiz Zafón să scrie Umbra vântului, un minunat roman de suspans despre viața ascunsă a cărților.
Cărțile de colecție ale fiecăruia sunt volume valoroase, atât din punct de vedere al prețului, cât și ca valoare sentimentală. În funcție de domeniu, fiecare are, în mod sigur, astfel de cărți la care ține foarte mult și care, în timp, au devenit fundamentale. Cele pe care le-am ales eu în această listă se găsesc încă de cumpărat, așa că aveți timp să vă puneți biblioteca la punct pentru generațiile viitoare de cititori din familie 🙂
Cartea din nufăr, de Svetlana Dorosheva (Baroque Books&Arts)
O bijuterie vizuală, cred că asta e cea mai bună caracterizare a acestei cărți. Cu splendide ilustrații grafice realizate pe o hârtie de o calitate deosebită, cu o poveste surprinzătoare, cartea în sine este în întregime un manifest artistic. Nu am terminat-o, o citesc încet și pe îndelete.
„Este o carte despre oameni, scrisă de gnomi, zâne, elfi şi alte fiinţe fermecate din Ţara Scânteietoare Mar. Locuitorii acestei ţări nu cred în oameni, dar unii dintre ei s-au pomenit, în împrejurări cât se poate de misterioase, în lumea noastră. Aceşti călători fără voie au devenit autorii cărţii de faţă. Ei au adunat în ea observaţiile lor şi poveşti despre viaţa oamenilor. Multe din aceste informaţii sunt inexacte, caraghioase sau, hai să spunem adevărul, de-a dreptul aberante. Şi bineînţeles că sunt incomplete şi întâmplătoare, descriind doar ce s-a nimerit sub ochii acestor autori neobişnuiţi sau ce li s-a părut interesant.”
Istoria tărâmurilor și locurilor legendare, coord. Umberto Eco (Rao)
Ca și celelalte două de dinainte (Istoria frumuseții și Istoria urâtului), Istoria tărâmurilor și locurilor legendare e o minunată incursiune în cultura umanității, cu ilustrații foarte bine realizate, texte frumoase și o bibliografie impresionantă. Mi-a făcut mare plăcere s-o citesc, am și scris despre ea.
„Oamenii au inventat mereu tărâmuri imaginare de cercetat, de cucerit pentru a nu dezarma în faţa ostilităţii vremurilor şi a vitregiei sorţii, de frică în faţa măreţiei copleşitoare şi misterioase a naturii sau, pur şi simplu, din prea-plinul imaginaţiei. Făcând harta acelor tărâmuri, Umberto Eco ne invită la o călătorie prin aceste lumi, pentru a le urmări naşterea, evoluţia şi, uneori, dispariţia. Istoria tărâmurilor şi locurilor legendare este o carte fundamentală, în care se vor regăsi nu doar intelectualii îndrăgostiţi de fantezii şi studii medievale, ci şi cei dependenţi de legendele copilăriei, aventurierii care, odată porniţi în căutarea ţărilor şi paradisurilor imaginare, ştiu că nu doar destinaţia este importantă, ci şi călătoria în sine.”
Despre toate, pe scurt, de Bill Bryson (Curtea-Veche)
O enciclopedie despre lume, pe scurt. Ca și în Acasă: Istoria vieții private (Polirom), și aici Bill Bryson te uimește cu bogata lui cultură enciclopedică, dar și cu scriitura sa profundă și lejeră în același timp. Genul ăsta de cărți sunt numai bune pentru a-i face curioși pe tineri, fie că sunt sau nu atrași către lectură. E o carte care își va arăta roadele în timp.
„Dl Bryson are un dar natural pentru expunerea clară şi vie. Mă îndoiesc că a fost scrisă o carte mai bună pentru un necunoscător despre descoperirile ştiinţei moderne.“ (Sunday Telegraph)
„Cartea pe care am căutat-o toată viaţa mea…Bryson îşi poartă cunoştinţele cu aplomb şi cu multe glume foarte bune.“ (Christopher Matthews, Daily Mail)
Patrimoniul umanității: Cele mai frumoase locuri din lume (Litera)
Un volum ce conține toate siturile UNESCO, o carte pe care mi-ar fi făcut mare plăcere să o răsfoiesc când eram copil și-mi plăcea să-mi plimb degetele pe ilustrațiile din enciclopedii (nici pe departe atât de frumos ilustrate ca acest volum; țin minte un album cu Canada pe care l-am deschis de nenumărate ori, deși imaginile color erau mai degrabă șterse, iar peisajele nu mi se păreau deloc atrăgătoare). Mai degrabă vizual, albumul este însoțit și de scurte texte de prezentare, suficiente cât să te facă curios să afli mai multe.
„Centrele istorice din Roma, Dubrovnik, Havana sau Salvador da Bahia, vestigiile orașelor Teba, Persepolis, Angkor sau Machu Picchu, Piața Imam din Isfahan sau monumentele budiste indiene din Sanchi, dar și vulcanii din Kamceatka, Marea Barieră de Corali sau Parcul Național Virunga din Congo cu gorilele sale rare – iată doar câteva dintre siturile culturale și naturale aflate sub protecția UNESCO ca parte integrantă a Patrimoniului Mondial. Pe baza unor texte succinte, care surprind esențialul, însoțite de peste 1 500 de ilustrații color sugestive, cartea prezintă 981 de peisaje culturale și naturale din 160 de țări înscrise pe lista UNESCO.”
Mândrie și beton, de Petruț Călinescu și Ioana Hodoiu (Igloo Media)
Pe de o parte album fotografic, pe de alta un fel de studiu sociologic, cartea se remarcă atât prin fotografiile lui Petruț Călinescu, cât și prin atenta documentare a satelor din Moldova afectate de exodul locuitorilor în țări străine și cu salarii mai mari. E trist și amuzant deopotrivă, o lume a opulenței și a caselor pustii locuite de bătrâni și copii, o realitate dulce-amară care încă nu se știe cum își va pune amprenta asupra viitorului țării.
„Mândrie și Beton este un proiect despre transformările recente petrecute în satele tradiţionale din România, în mod special în cele din Ţara Oaşului şi Maramureş, în urma plecării oamenilor la muncă în străinătate. Fotograful Petruț Călinescu împreună cu Ioana Hodoiu, jurnalist, au documentat acest fenomen în perioada 2010-2013, atât în țară, cât și în Franța. După o muncă de cercetare de trei ani, mai multe expoziții foto (București, Cluj, Negrești-Oaș) și un webdocumentar, povestea de succes a celor plecați la muncă în străinătate apare și pe hârtie. Albumul Mândrie și Beton, editat la igloo media, este tipărit cu sprijinul a 260 de cititori, care au crezut în proiect și au cumpărat albumul în avans, strângându-se astfel banii necesari tiparului.”
Lumea de gheață și foc, de G.R.R. Martin, Elio M. García Jr. și Linda Antonsson (Nemira)
Evident, o apariție de excepție mai ales pentru împătimiții seriei „Cântec de gheață și foc”, volumul este foarte frumos ilustrat și oferă o imagine globală asupra lumii cuprinse în cele cinci (până acum) volume ale seriei.
„Lumea de Gheață și Foc este un album cu ilustrații fantastice, care prezintă ampla istorie a celor Șapte Regate și a Westerosului. În el cititorii vor descoperi imagini vii ale luptelor legendare, ale rivalităților înverșunate și ale revoltelor îndrăznețe care au pus în mișcare întâmplări din Cântec de gheață și foc și din celebra ecranizare TV. În această carte s-au strâns toate cunoștințele, toate speculatiile cărturarilor, precum și povești rămase de la maesteri și septoni, vrăjitori și menestreli, inclusiv: ilustrații și hărți color, cu peste 170 elemente originale; genealogia caselor Stark, Lannister și Targaryen; incursiune în istoria și cultură ținutului Westeros; informații noi despre trecutul personajelor din Urzeala Tronurilor. Lumea de gheață și foc ne invită din nou în universul excepțional creat de George R.R. Martin și stă mărturie pentru puterea literaturii, mai mare decât o furtună de săbii. ”
Cartea Roșie: Liber Novus, de C.G. Jung (Trei)
În mod definitiv o carte de colecție, este o carte pe care m-am gândit mult timp dacă să mi-o iau sau nu. În cele din urmă, am ales să nu pentru că am considerat că nu cunosc suficient de bine opera lui Jung ca s-o pot înțelege. Așa că, între timp, cred că o să-mi completez colecția de Opere complete a lui Jung, apărută la aceeași editură.
„«Anii în care m-am ocupat de imaginile interioare au constituit perioada cea mai importantă a vieţii mele, în decursul căreia s-au decis toate lucrurile esenţiale. Atunci a început totul, iar amănuntele care au urmat sunt doar nişte completări şi lămuriri. Întreaga mea activitate ulterioară a constat în a elabora ceea ce ţâşnise în acei ani din inconştient şi mai întâi mă inundase, mă copleşise. A fost materia primordială pentru opera unei vieţi.». Acestea sunt cuvintele psihologului C.G. Jung scrise în 1957, în care se referă la deceniile când a lucrat la Cartea Roşie, din 1914 până în 1930. Cu toate că se ştie de peste optzeci de ani de existenţa ei, Cartea Roşie nu a fost încă niciodată publicată şi nici nu a fost pusă la dispoziţie publicului jungian larg, discipolilor şi succesorilor lui Jung. Fiind efectiv cartea centrală a operei jungiene, ea este publicată acum într-o ediţie facscimil completă, cu un studiu introductiv şi note contextuale semnate de bine cunoscutul cercetător al scrierilor lui Jung, Sonu Shamdasani.”
Monștri: Un bestiar al bizarului, de Christopher Dell (Art)
Excelent ilustrată, cartea lui Christopher Dell este o incursiune în imaginarul vizual și mitologic al mai multor culturi. Monștri mai vechi sau mai noi, de la titani și zei azteci, la creaturile infernale ale Judecății de Apoi și monștri marini, până la vârcolaci și strigoi, toți sunt prezentați pe scurt, atât vizual, cât și prin texte însoțitoare. Este o foarte bună introducere în mitologie pentru tinerii cititori.
„Toate culturile de pe pământ îşi au monştrii lor specifici şi, cu cât aflăm mai multe despre ei, cu atât devin mai fascinanţi. Povestea, obiceiurile, dietele lor curioase şi modalităţile în care pot fi anihilaţi creează tabloul unei dezlănţuiri de nestăvilit a imaginaţiei. Ce spune despre omenire existenţa monştrilor, fie ea şi numai în minţile noastre? Cum au supravieţuit ei timp de mii de ani şi de ce sunt universali? De ce întâlnim uriaşi cu un singur ochi şi în Japonia şi în Grecia antică, sau dragoni şi în Europa şi în China? Sunt câteva dintre întrebările la care cartea lui Christopher Dell încearcă să răspundă. Îmbogâţind informaţiile propriu-zise cu o serie extraordinară de ilustraţii bizare, Monştri ne oferă o istorie vizuală fascinantă a fiarelor care au zguduit omenirea, întâlnite în artă şi cultură, în legende şi mitologii.”
Istoria credințelor și ideilor religioase, de Mircea Eliade (Polirom)
Enciclopedia religiilor a lui Eliade este binevenită în biblioteca oricărui bibliofil, este o carte care nu se demodează și la care te poți întoarce oricând.
„Monumentala lucrare Istoria credințelor și ideilor religioase explorează originea și semnificațiile divinităților și riturilor din diferite epoci și regiuni ale lumii, punând în evidență, după cum afirmă autorul însuși, «unitatea fundamentală a fenomenelor religioase și, în același timp, noutatea inepuizabilă a expresiilor lor».
«Mircea Eliade a reușit ca nimeni altul să ofere publicului occidental date despre religiile «primitive» ale Orientului. Toți cei interesați de marea aventură umană vor găsi în Istoria sa noi informații și noi unghiuri de abordare.» (New York Times Book Review)”
Istoria lecturii, de Alberto Manguel (Nemira)
Alături de Biblioteca nopții (tot Nemira) și The Dictionary of Imaginary Places ale aceluiași autor, Istoria lecturii este o încântare pentru orice cititor și confirmarea că, de oriunde am fi, suntem o comunitate frumoasă și unită prin aceeași pasiune a cărților. Manguel e un cititor împătimit și pătimaș care, pe de o parte, îți confirmă iubirea pentru lectură și, pe de alta, ți-o accentuează.
„Istoria lecturii este o celebrare spectaculoasă a rasei umane. De la tăbliţele cerate la CD-ROM, de la hoţii de cărţi la incendiatorii de cărţi, de la bufonii la sfinţii cărţilor, eseul de faţă (condimentat cu 140 de ilustraţii) despre misterele cititului urmează firul istoriei tumultuoase, în vârstă de 6 000 de ani, a cuvântului scris, al cărei adevărat erou este, de fapt şi de drept, cititorul. Dacă vă place să citiţi, în sfârşit v-aţi descoperit povestea.”
Apusul Evului Mediu a aparut la inceputul anilor 2000 sau late 90’s la Humanitas. Iar Cele 12 anotimpuri ale visului e cartea mea de capatai. Ii cam zboara copertile de veche ce e, dar ii citesc si fiica-mii din ea. Dupa 1990 a mai aparut o antologie a lui Iordan Chimet, cele 12 zodii ale..visului, cred. Nu mai tin minte, dar o avem in casa parintilor mei.
La ce ai pus tu aici eu as adauga si celelalte Istorii ale lui Umberto Eco – Frumosul si Uratul, un volum de dinainte de 89 – Poezia Trubadurilor, volumul lui Lucian Bell – Oglinda Vremii si cartile lui Gombrich – Istoria Artei si Mica Istorie a Lumii. Titlurile le-am cam pus din memorie, scuze pentru inadvertente.
Da, știu ediția din „Apusul Evului Mediu”, nu m-am luat-o atunci și apoi nu am mai găsit-o. Tot sper la o reedintare, mai ales că am văzut o nouă ediție din „Homo ludens”, dar văd că nu mai apare (de preferință, o reeditare care să fie mai bine tipărită decât prima ediție care abia se deschidea :D). „Trubadurii” o am și eu, dar nu mai e demult de vânzare și la cărțile lui Gombrich și Julian Bell chiar m-am gândit (m-a surprins să le văd menționate și de tine), dar se lungea cam mult lista. Gombrich cel puțin e, de mai multe zeci de ani, o carte de referință. Celelalte istorii ale lui Eco le-am menționat sub „Istoria tărâmurilor…”. Mă bucur că ai completat și tu lista cu alte titluri 🙂
Ah, și în seara asta mi-a scris o prietenă că are „Antologia inocenței” și mi-o poate împrumuta 😀
ce bine! (intre timp m-am mai tot gandit, sunt multe, si vechi, si noi si, da, lista s-ar lungi foarte mult!). oricum, multumesc, din lista ta am trecut in wishlistul meu Cartea din Nufar si Istoria lecturii!)
Sunt minunate amândouă 🙂
Umberto Eco este unul dintre autorii mei preferati, motiv pentru care sunt fericita ca l-ai trecut in top 😀 iti citesc adesea recomandarile, iar pana in momentul de fata nu am nimic de reprosat!
Mulțumesc mult pentru apreciere, Bianca! 🙂 Eco e minunat, într-adevăr.
Cartea Rosie e pe wishlist-ul meu de multa vreme. Pacat ca e cam scumpa. Astept o reducere mai consistenta:(
Nu știu dacă vei găsi o asemenea reducere. Cred că mai bine pui bani deoparte în fiecare lună și ți-o iei :)) E scumpă, dar e chiar o ediție deosebită.
Si Mandrie si Beton e foarte misto! Si filmuletul mi-a placut mult 🙂
Întreg proiectul lor e foarte mișto. Și documentarea, și cartea și ce au postat pe FB. Au muncit foarte mult și mi se pare o muncă necesară pentru că tot fenomenul ăsta va avea repercursiuni asupra întregii societăți. Anul trecut am citit și un roman foarte emoționant pe același subiect, „Kinderland”, de Liliana Corobca. E destul de mic, dar profund.
Mândrie și beton mi-o doresc și eu. Recunosc că sunt multe cărți în listă de care nu am auzit.
Sunt cărți de luat în timp și de citit pe îndelete. Matale ești tânără, ai timp să ți le iei pe rând 😉
Mie mi se par tare interesante Istoria lecturii și Bibliotecarul nopții 🙂