În aprilie am avut multe recuperări atât la capitolul ficțiune (Dacă Strada Beale ar putea vorbi, de James Baldwin, Pelerinul vrăjit, de Nikolai Leskov, Iubirea nebună, de André Breton), cât și non-ficțiune (Sistemul periodic, de Primo Levi, Jurnalul unei scriitoare, de Virginia Woolf), o biografie romanțată a Marelui Will (Viața secretă a lui William Shakespeare, de Jude Morgan), o carte polițistă numai bună de luat în parc (Alb letal, de Robert Galbraith), două cărți despre misterele creierului uman (De neconceput, de Helen Thomson, Mintea distrată, de Adam Gazzaley, Larry D. Rosen) și una despre misterul și mai mare din genele noastre (Degetul mare al violonistului, de Sam Kean). Sau, mai bine zis, lecturi pentru toate gusturile. Timp să avem!

Dacă Strada Beale ar putea vorbi, de James Baldwin (trad. Elena Marcu)

Dacă Strada Beale ar putea vorbi este primul roman al lui James Baldwin care abordează o poveste de dragoste din comunitatea afro-americană și este singurul său roman în care naratorul este o femeie. Acțiunea este expusă prin ochii lui Tish, o tânără de nouăsprezece ani îndrăgostită de Fonny, un tânăr scare ajunge la închisoare, din cauza unui sistem profund discriminatoriu. James Baldwin creează un caleidoscop emoțional de fragilitate, tandrețe, dezamăgire, speranță, nedreptate și disperare într-un roman care a devenit una dintre cele mai apreciate ecranizări ale anului 2018, în regia lui Barry Jenkins. Filmul a primit numeroase nominalizări la Premiile Oscar și la Globurile de Aur. Actrița Regina King a primit atât premiul Academiei, cât și Globul de aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar.
„Nedreptatea rasială poate nivela „experiența rasei” la o singură perspectivă terifiantă, continuu subminată, dar viața și iubirea celor de culoare înseamnă mult mai mult decât atât… Una dintre lecțiile emblematice ale operei lui Baldwin este această complexitate a redării unei vieți.” (Vanity Fair) (©Editura Black Button Books)

Pelerinul vrăjit, de Nikolai Leskov (trad. Adriana Liciu)

Un roman picaresc de mici dimensiuni, dar plin de forță, uimitor, deconcertant, de o bogăție inepuizabilă a poveștii, de la un clasic al literaturii ruse mai puțin cunoscut, nedreptățit, poate, de contemporaneitatea cu marile nume ale secolului al XIX-lea.
Ivan Severianîci Fliaghin, fiul unui iobag din gubernia Oriol, află într-un vis prevestitor că i-a fost „promis lui Dumnezeu“ de către mama sa, care a murit la nașterea lui, și că, dacă nu se călugărește, „va pieri de multe ori și n-o să piară niciodată până va veni pieirea sa adevărată“. La început, refuză să plece la mânăstire, și astfel începe o viață lungă plină de pere­grinări, de aventuri dintre cele mai incredibile și de întâmplări cumplite. Și într-o zi, aflat pe un vas pe lacul Ladoga, îndemnat de tovarășii de călătorie, începe să-și depene povestea. (©Editura Humanitas Fiction)

Viața secretă a lui William Shakespeare, de Jude Morgan (trad. Adriana Voicu)

Cum a reușit fiul unui mănușar englez să ajungă cel mai mare scriitor din toate timpurile? A existat Shakespeare cu adevărat? Sau a fost el doar un nume? Istoria consemnează puține fapte despre el: s-a căsătorit cu o anume Anne Hathaway, a plecat din Stratford să-și caute norocul la Londra și a dat lovitura. Fiu plin de ură, soț aproape bun, meșter fără voie, actor ambițios, scriitor mistuit? Toate acestea și mult, mult mai mult de atât. Și totuși, când și cum a devenit el geniu?
Viața secretă a lui William Shakespeare trage cortina și ne invită să ne imaginăm cum ar fi putut fi el înainte ca un om de rând să se transforme într-o legendă. Jude Morgan îi spune povestea într-un roman cuceritor despre artă și dragoste, dar mai ales despre ce descoperim între lumina și întuneric, între adevăr și minciună, între alb și negru, între realitate și ficțiune.
„Într-adevăr, Morgan pare să fi surprins personalitatea lui Shakespeare, adică să fi creat un personaj credibil, în același timp lăsându-se complet fascinat de el.” (The Guardian)
„O reconstituire îndrăzneață a vieții lui Shakespeare de dincolo de scenă.” (The Independent) (©Editura Nemira)

Iubirea nebună, de André Breton (trad. Ovidiu Nimigean)

„Insolitul este inseparabil de iubire, el prezidează la revelarea sa atât în ceea ce are ea individual, cât și în ceea ce are ea colectiv. Sexul bărbatului și cel al femeii nu sunt atrase magnetic unul spre altul decât introducând între ele o urzeală de incertitudini mereu reînnoite, adevărată proliferare de păsări-muscă ce se vor fi ducând până-n infern ca să-și curețe penele. Presupunând că problema vieții materiale a bărbatului s-a rezolvat – s-a rezolvat în acest cadru, îmi place mie să cred – incertitudinile de care vorbeam îmi par eclatante, pentru o clipă nu vreau să am ochi decât pentru ele. Dragostea mea pentru tine n-a făcut decât să crească din prima zi: sub smochinul imperial, ea tremură și râde-n scânteile tuturor forjelor sale cotidiene. Și pentru că tu ești unică, tu nu poți să nu fii pentru mine întotdeauna alta, o altă tu însăți. Prin felurimea acestor flori de negândit, pe tine, cea schimbătoare, te iubesc acolo, în cămașă roșie, goală, în cămașă gri.” (André Breton) (©Editura Polirom)

Alb letal, de Robert Galbraith (trad. Ciprian Șiulea)

Când Billy, un tânăr dezechilibrat emoțional, intră în biroul detectivului particular Cormoran Strike ca să-i ceară ajutorul pentru anchetarea unei crime la care crede că a asistat în copilărie, Strike e profund tulburat. Chiar dacă Billy are probleme psihice evidente și nu-și poate aminti prea multe detalii concrete, el și povestea lui au ceva sincer. Dar înainte ca Strike să-l poată întreba mai multe, Billy intră în panică și fuge.
Încercând să elucideze povestea lui Billy, Strike și Robin Ellacott – cândva asistenta lui, acum parteneră a agenției – pornesc pe un drum întortocheat, care îi duce de pe străduțele Londrei într-un birou discret din Parlament și la un conac somptuos, dar sumbru, din adâncul zonei rurale.
De-a lungul acestei anchete labirintice, viața lui Strike e departe de a fi una simplă: celebritatea câștigată ca detectiv particular înseamnă totodată că nu mai poate acționa nestingherit, în culise, așa cum o făcuse cândva. În plus, relația cu fosta lui asistentă e mai încordată ca oricând – Robin e acum neprețuită pentru afacerea lui Strike, dar relația lor personală e mult, mult mai spinoasă… (©Editura Trei)

Sistemul periodic, de Primo Levi (trad. Vlad Russo)

Declarată de The Royal Institution of Great Britain drept cea mai bună carte de știință scrisă vreodată, Sistemul periodic al lui Primo Levi îmbină în cel mai încântător și mai elegant mod cu putință autobiografia și memoriile cu meditația științifică și filozofia umanistă, reușind incredibil să exceleze în fiecare dintre aceste genuri. Structurat îndrazneț în jurul elementelor din tabelul periodic al lui Mendeleev, volumul reunește douăzeci și una de proze scurte purtând numele câte unui element chimic: azot, carbon, hidrogen, aur, arsenic ș.a.m.d., într-o splendidă și profundă încercare de a confrunta spiritul și conștiința cu materia.
„În Sistemul periodic, Primo Levi face din chimie o metaforă a vieții sale. Dar va fi mai mult de-atât. Chimia i-a dat formă vieții sale, a definit-o, iar la Auschwitz chiar i-a salvat viața. Într-un final, chimia va fi absolut tot: viața însăși. Sistemul periodic e o carte pe care lumea o va citi și în anul 2085.” (Nature)
„Nu există nimic superfluu în această carte. Totul este esențial și minunat de pur…” (Saul Bellow)
„Sistemul periodic este ceva cu totul special: o interacțiune între o cunoaștere profundă, o experiență teribilă și un talent literar transcendent. Totul fiind catalizat de alt ingredient, mult mai greu de definit care, în lipsă de alt cuvânt mai bun, ar putea fi numit bunătate. Dacă cumva căutați o carte bună, o carte cu adevărat bună în toate sensurile posibile, atunci aceasta este.” (The Guardian) (©Editura Art)

Degetul mare al violonistului. Și alte povești necunoscute despre dragoste, război și geniu, așa cum au fost scrise în genele noastre, de Sam Kean (trad. Smaranda Nistor)

A fost specia umană cât pe ce să dispară de pe fața pământului? Poate genetica să explice dragostea nețărmurită a unei iubitoare de pisici pentru aceste feline? Ce se întâmplă cu ADN-ul când face să se nască oameni fără amprente digitale sau cu codiță de animal? Și cum a creat combinația potrivită de gene acele degete excepțional de flexibile ale unui violonist cu adevărat nepereche?
Descifrarea codului genetic n-a fost întotdeauna o treabă ușoară – încă de la începuturi, genetica a fost dominată de conflicte interne, atacuri sub centură și teorii controversate –, dar oamenii de știință pot în sfârșit să deslușească uluitoarele povești încifrate în ADN-ul nostru. Pe măsură ce vom continua să progresăm cu cartarea și modificarea ADN-ului, genetica va continua și ea să rămână cel mai fierbinte subiect la zi în știință, punându-și amprenta pe însăși alcătuirea corpurilor noastre și a lumii din jur.
„O călătorie alertă și jucăușă prin istorie, folosind ADN-ul ca temă unificatoare… o nirvana a intelectualilor.” (New Scientist)
„O explorare în stil Bill Bryson, Degetul mare al violonistului e provocatoare și fascinantă, debordând de povești trăsnite și de realități uluitoare. Deși este plină cu anecdote minunat de bizare, cartea lui Kean rămâne și o istorie perfect accesibilă a descoperirii și descifrării ADN-ului. Irezistibil de antrenantă.” (Daily Mail)
„Sam Kean este cel mai bun profesor de științe exacte pe care nu l-ai avut niciodată.” (Entertainment Weekly) (©Editura Publica)

De neconceput, de Helen Thomson (trad. Irina Brates)

Premiată scriitoare și consultant științific, Helen Thompson dezleagă cele mai mari mistere ale creierului uman examinând nouă cazuri extraordinare. De la producătorul tv care nu uită nimic la profesoara ale cărei amintiri nu i se par a fi ale ei, de la femeia care se pierde chiar în propria casă la condamnatul a cărui personalitate s-a schimbat peste noapte, de la bărbatul care se transformă în tigru și femeia care trăiește într-o halucinație permanentă la tânărul ziarist care vede culori care nu există în viața reală. Ce învățăm de la aceste fascinante creiere? Creierele noastre sunt extraordinare – și mult mai bizare – decât credem.
„Am călătorit prin lume pentru a întâlni oameni cu cele mai bizare creiere. Toți fuseseră testați, scanați și analizați de nenumărați doctori și cercetători, dar foarte rar sau niciodată nu au divulgat public informații despre viețile lor. Sacks, bineînțeles, făcuse ceva similar în câteva rânduri, cel mai notabil în cartea sa din 1985, The Man Who Mistook His Wife for a Hat.” (Helen Thomson)
„Thomson deține un dar extraordinar de a face ca lucrurile complexe și ciudate să fie inteligibile. Autoarea îl citează pe Oliver Sacks ca sursă de inspirație și într-adevăr această carte va fi pe placul fanilor acestuia.” (Library Journal)
„Helen Thomson ne ghidează prin lumea fascinantă a celor mai stranii creiere din lume arătându-ne în același timp ce ne învață aceste istorii despre noi înșine. Scrisă cu rigoare științifică, dar într-un stil accesibil oricui, De neconceput este o carte irezistibilă.” (Robert Sapolsky) (©Editura Vellant)

Mintea distrată. Creiere vechi într-o lume puternic tehnologizată, de Adam Gazzaley, Larry D. Rosen (trad. Ruxandra Vișan)

Mintea distrată explorează, din perspectiva psihologiei și neuroștiințelor, modul în care ne confruntăm zilnic cu fascinanta, dar extrem de acaparatoare lume a înaltei tehnologii în care trăim în prezent. Cartea oferă atât o bază științifică, dar și ilustrări practice ale unor oameni care se confruntă și se acomodează cu propriile lor minți distrate, autorii împărtășindu-ne o perspectivă unică asupra felului în care lumea noastră, din ce în ce mai saturată de informații (plină de ferestre pop-up, telefoane inteligente, mesaje, chat, e-mailuri, rețele de socializare și jocuri video), a integrat așteptările ca o persoană să fie accesibilă douăzeci și patru din douăzeci și patru de ore și să răspundă instantaneu, ceea ce pune o presiune excesivă asupra creierelor noastre. Dar cum identificăm semnalul relevant pe fondul întregului bruiaj? Mintea distrată ne propune să aflăm cum și de ce ne este greu să jonglăm cu întreruperile și cu distragerea atenției, încercând în același timp să ofere strategii practice pentru a ne schimba comportamentul și a ne îmbunătăți funcțiile creierului, diminuând interferențele și îndeplinindu-ne mai bine scopurile. (©Editura Trei)

Jurnalul unei scriitoare, de Virginia Woolf (trad. Anca Irina Ionescu)

Cartea reprezintă un ghid neprețuit de îndrumare prin mintea și sufletul Virginiei Woolf, pus la punct de către soțul ei, Leonard Woolf (care semnează și prefața), prin selecția unor fragmente semnificative din jurnalele pe care le-a ținut timp de 27 de ani. Acesta a ales însemnări despre ce făcea și ce gândea scriitoarea, despre oamenii cu care se întâlnea – adesea, importanți scriitori contemporani –, dar, mai ales, despre cărțile ei. Aflăm partea nevăzută a creației sale, gândurile ce îi însoțeau lucrările pe măsură ce erau scrise, precum și zbaterile neîncetate ale autoarei față în față cu critica la care erau supuse. În plus, vom citi și minunate fragmente de opinii personale legate de lecturile sale. O analiză completă a solului din care a luat naștere opera nemuritoare a acestei scriitoare, care continuă să fie atât de actuală. (©Editura Herald)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *