A fost în locuri în care alții nu ajung niciodată, visează să piloteze avioane ultraușoare cu care să facă înconjurul lumii, a locuit în case ale unor scriitori celebri, dacă ne gândim la Ernest Hemingway sau la Gabriela Mistral, iar singurul loc neexplorat încă este îndepărtata Antarctică. De la primele lecturi din copilărie a rămas cu dorințe care la maturitate s-au concretizat, iar în viața de toate zilele lucrează la Amazon.com. Cristian Josan ne spune o poveste despre cum personajele literare au reușit să-i influențeze traseul în viață, dar și despre ce înseamnă să călătorești și să vii în întâmpinarea gândurilor de odinioară.
Există biografii celebre ale scriitorilor, unele dintre ele care ne arată forța pe care o exercită locurile asupra scriitorilor, nevoia de a-și rezecta rădăcinile din spațiile confortabile și dintr-o viață fără surprize, expedițiile în necunoscut care i-au atras atât de puternic încât de multe ori li s-a pierdut urma. În propriile tale peregrinări ai dat de urma unor scriitori, ai locuit în case ale unor artiști celebri.
Mă fascinează casele în care au locuit și creat marii scriitori, care de multe ori spun o poveste în sine și creează o conexiune tangibilă, personală cu operele acestora. Am văzut mai multe astfel de locuri care m-au impresionat, ca de exemplu casa lui Steinbeck, Hemingway, Pablo Neruda, însă locul care m-a impresionat cel mai mult a fost cabana în care își petrecea vacanțele Gabriela Mistral, poate pentru că am avut șansa să petrec o noapte acolo. Se numește Tres Pasos și este într-un loc izolat din Patagonia Chilena, la jumătatea distanței dintre Puerto Natales și Torres del Paine, la granița cu Argentina. Nu există nici acum electricitate în zonă, însă asta face parte din farmec (există însă un generator de curent, care funcționează câteva ore pe zi). Gabriela Mistral venea an de an în locul ăsta, era fascinată de sălbăticia din Patagonia.
În această casă a locuit Gabriela Mistral
“And we go on and on,
Neither sleeping nor awake,
Towards the meeting, unaware
That we are already there.
That the silence is perfect,
And that the flesh is gone.
The call still is not heard
Nor does the Caller reveal his face.
But perhaps this might be
Oh, my love, the gift
Of the eternal Face without gestures
And of the kingdom without form!” (Gabriela Mistral, Anniversary)
Gabriela Mistral a fost prima femeie Latino-Americană care primește Premiul Nobel pentru Literatură, în 1945. Cum se păstrează memoria ei astăzi, cât de mult mai poate influența opera ei generațiile actuale?
Călătorind prin Chile, am avut ocazia să văd numeroase monumente închinate memoriei Gabrielei Mistral. Pe lângă rolul pe care l-a avut în plan literar, a avut de asemenea o contribuție deosebit de importantă în sistemul educațional din Chile. Ceea ce ajunge la noi atât prin opera sa, și chiar și prin privirea sa, dacă analizăm cu atenție fotografiile care au rămas din timpul vieții sale, e un amestec ciudat de rigoare și blândețe, amestec de care, cred eu, cu toții avem nevoie.
Cum cunoști un loc, cum alegi o destinație?
O să încep cu partea a doua a întrebării: am o listă de locuri la care visez din copilărie, un „bucket list”, de pe care încerc să bifez câte ceva în fiecare an. Îmi place foarte mult natura, îmi place să petrec timp în natură, și prefer locurile sălbatice și neumblate. Cred că singurul mod în care poți cunoaște cu adevărat un loc este să trăiești acolo. Călător fiind, e important să încerci să cunoști oamenii, obiceiurile și tradițiile, și să nu te limitezi doar la povești sau muzee; e important să vezi cu ochii tăi, să umbli, să faci.
Lucrezi la Amazon de mult timp. În ce fel ți-a influențat acest fapt lecturile sau traseul personal în viață? Pasiunile tale sunt destul de neobișnuite față de pasiunile altor oameni.
Am muncit mult dintotdeauna, de când mi-am început cariera, și lucrul ăsta afectează modul în care îmi selectez lecturile, pentru că nu mai am luxul timpului pe care îl aveam odinioară. Sunt mult mai selectiv cu ceea ce citesc, iar în ultima perioadă prefer non-fiction, deși am o slăbiciune pentru literatura SF de bună calitate. Referitor la pasiuni, sunt pur și simplu o persoană foarte curioasă, îmi place să învăț și să descopăr lucruri noi. Există multe subiecte care mă atrag, mă interesează, însă doar câteva pasiuni. Nu consider însă că pasiunile mele sunt neobișnuite, îmi plac avioanele și aviația (în copilărie visam să devin pilot militar); îmi plac muntele, natura și sălbăticia și îmi place să gătesc.
Dacă ar fi să-ți exploatezi un talent la maximum, care ar fi ultima extremă?
Înconjurul lumii într-un avion ultraușor, pilotat de mine.
Te-a influențat vreo carte atât de mult încât să te duci în locurile în care se desfășura acțiunea cărții?
Categoric, multe locuri din lista mea provin din cărți. De exemplu, la Patagonia visez din copilărie, din cărțile lui Jules Verne, în special „Copiii Căpitanului Grant”. Mai sunt și alți autori care m-au influențat și încurajat să explorez, ca de exemplu Jack London, Grey Owl, Henry David Thoreau sau Doru Davidovici.
Ce sfaturi ai avea pentru cei care nu se mulțumesc cu volumele care pot fi procurate din librării și biblioteci din țară?
Un e-reader. Serios, este deosebit de practic, selecția este practic nelimitată, iar digitalizarea este viitorul. Pentru partizanii old school însă (printre care mă număr și eu), anticariatele sunt adevărate comori.
În această casă a locuit Ernest Hemingway
Credit fotografie principală: arhiva autorului
Cristian Josan, 37 de ani. S-a născut și a copilărit la Deva, unde a învățat să iubească natura și sălbăticia. La 15 ani s-a mutat cu familia în Ungaria, a început liceul la Budapesta, însă l-a terminat la Deva întrucât s-a decis să se întoarcă în țară pentru a continua studiile. A terminat facultatea la București, în 2003 (management) și a început cariera profesională tot în capitală. Acum 8 ani s-a mutat la Iași pentru o oportunitate în carieră și nu a mai plecat de acolo; din 2011 lucrează la Amazon.com, în cadrul centrului de dezvoltare din România. E un călător avid, iubește aventura și îi place să exploreze, să descopere, având șansa de a vedea câte puțin din fiecare continent, cu excepția Antarcticii.
