Andra Rotaru

Andra Rotaru

Andra Rotaru

Andra Rotaru este autoarea volumelor „Într-un pat sub cearşaful alb”, Editura Vinea, 2005; Editura frACTalia, 2015; „En una cama bajo la sabana blanca”, Bassarai Ediciones, Spania, 2008; „Ţinuturile sudului”, Editura Paralela 45, 2010; „Lemur”, Editura Cartea Românească, 2012.Credit foto: Cato Lein


Octavian Perpelea: „Mă aflu într-o relaţie tot mai tensionată cu Octavian Perpelea” (interviu)

Volumul „Noaptea Sfântului Alcoolomeu” (Antologie de haikuuri), de Octavian Perpelea, a apărut recent la Casa de Pariuri Literare. În prefață, Caius Dobrescu scrie: „(Pseudo?)haikuurile lui Octavian Perpelea sînt despre libertatea interioară, ca iluminare, ca satori, nu doar fiindcă străpung și destramă punctual și momentan rețeaua mecanismelor noastre de gîndire. Ci mai ales pentru că oferă o idee despre cum s-ar putea coloniza printr-un stil de viață o atare condiție de imponderabilitate. Sceptică față de plin, prietenoasă față de vid, poezia lui Octavian Perpelea reușește, în plan formal, o spectaculoasă sinteză între Zen și South Park”.

Citeşte tot articolul


Robert G. Elekes: „Biofilm este un spectacol fluid, care se adaptează” (interviu)

Biofilm a fost mai întâi titlul unui poem din volumul aici îmi iau dinții-n spinare și adio, de Robert G. Elekes (editura Tracus Arte), apoi a devenit un spectacol experimental de dans contemporan, muzică și poezie, conceput de Robert G. Elekes, Petra A. Binder, Radu Mureșan și George Pandrea. Din 2017, Biofilm a devenit biografia fiecăruia dintre aceștia, a spațiilor și evenimentelor sociale sau politice actuale.

Citeşte tot articolul


Iulia Modiga: „Mă irită extremele, absența nuanțelor” (interviu)

Iulia Modiga publică un nou volum la editura Cartea Românească, Incendii, care va fi lansat la Târgul Internațional Gaudeamus. Aflată mereu în situații de urgență, în care până și memoria poate deveni „demisionară”, poezia Iuliei Modiga e conectată la comunități și situații în care vocea acestor comunități devine nucleul bazal. Așteptările pe care le creează poezia Iuliei Modiga „acceptă absența și justificările ei probabile”, responsabilizează și devine un ecou conștient al vieții noastre, a tuturor. Așteptam de mult timp o voce care își asumă riscuri și nu cedează în fața lașității inerente a speciei umane.

Citeşte tot articolul


Medeea Iancu: „Eu este politic și istoric” (interviu)

Medeea Iancu a publicat în 2017 volumul de poezie Delacroix este tabu: suita romînească, Editura Cartea Românească. Pe coperta a patra, Gabriela Gheorghişor a scris: „Ca o preoteasă din alte vremuri, Medeea Iancu scrie o poezie incantatorie, menită să îmblânzească spaimele, să adoarmă durerile (trupului), să recreeze universul prin puterea misterioasă a cuvântului”.

Citeşte tot articolul


Autori în casă, autori acasă – #14: Marius Surleac

Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. De la povești și povestiri recomandate de alții, până la propriile căutări și alegeri, Marius Surleac ne dezvăluie cum a ajuns să citească romane grafice, benzi desenate și cărți de astronomie. După cum spune autorul, „tendința spre care mă îndrept este aceea de a creea imagini prin cuvinte și mai puțin a înșirui cuvinte care să nu reușească modelarea unor cadre”.

Citeşte tot articolul


Cristina Stancu: „Intenția are toate sensurile de mișcare, toate posibilitățile” (interviu)

Cristina Stancu a debutat anul acesta cu volumul de poezie teritorii, publicat la editura Tracus Arte. Octavian Soviany se exprimă elogios pe coperta a patra a volumului: „Scrie o poezie introspectivă, care nu ezită adesea să aducă la suprafaţă vegetaţii sufleteşti pline de stranietate, o poezie crudă uneori ca o operaţie fără anestezie şi o scrie convingător, evitând gesticulaţia zgomotoasă şi patetismul. În versurile ei nu se urlă niciodată, dar se scrâşneşte tot timpul din dinţi”.

Citeşte tot articolul


Perspective feline, perspective canine – #13: Daniela Șontică

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Daniela Șontică a deprins de mică abilități dintre cele mai diverse, spiritul de observație și lecturile copilăriei ajutând-o să creeze conexiuni între tipologii umane și animale, transferând apoi în fizionomia animalelor întâlnite calitățile și defectele stăpânilor.

Citeşte tot articolul


Diana Geacăr: „Fiecare câine caută cu disperare un loc în care să-și ascundă osul” (interviu)

De curând, la Editura Cartea Românească a apărut volumul „Dar noi suntem oameni obișnuiți”, de Diana Geacăr. Despre scriitoare, Octavian Soviany scrie: „Capabilă să poetizeze pe mai multe registre, trecând cu nonşalanţă de la lirica de notaţie la lirica de viziune, posedând o admirabilă ştiinţă de a «tăia» versul care se încarcă astfel de potenţial energetic şi dramatism, astăzi Diana Geacăr pare să justifice entuziasmul cu care Adrian Urmanov îi saluta, în 2005, cartea de debut”.

Citeşte tot articolul


Autori în casă, autori acasă – #13: Viku Zen

Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Viku Zen ne propune o perspectivă diferită a copilăriei, o vârstă de demult care poate fi trăită și la maturitate dacă avem răbdare să observăm personajele și detaliile importante ale celor pe lângă care trecem. Citeşte tot articolul


Ioana Geacăr: „«Mica moarte tranzitorie» te ajută să suporți realitatea” (interviu)

Recviem pentru nuca verde apărea în toamna anului 2015 la Editura Casa de Pariuri Literare, cu o grafică a copertei realizată de Ștefan Doru Moscu. Despre Recviem pentru nuca verde, Răzvan Țupa scria: „Într-un volum în care singurele cuvinte scrise cu majuscule sunt Târgovişte, Breughel cel Bătrân sau Hieronymus Bosch şi unde nu există nici măcar o singură virgulă, reperele poeziei sunt puse la încercare, iar încercarea supremă este legătura dintre elemente aparent disparate, dintre mărci ale fragilităţii şi ipostaze brutale, o căutare expresivă în flux permanent”. Despre reperele poeziei și încercările la care sunt acestea supuse, vom afla în cele ce urmează. Citeşte tot articolul


Autori în casă, autori acasă – #12: Răzvan Gheorghe

Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Când aventurile personajelor din cărți devin puncte de plecare pentru propriile aventuri, atunci fiecare copil își descoperă forțele. Acestea îl vor însoți până târziu, când el însuși va scrie, dându-le acestor forțe forme din ce în ce mai complexe. Citeşte tot articolul


Perspective feline, perspective canine – #12: Rita Chirian

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Rita Chirian întâlnește la tot pasul personaje pe care le literaturizează, de la capre negre la mistreți, de la gândaci croitori la năpârci, iar lumea devine un teren propice dacă te oprești un pic, asculți și încerci să înțelegi toate „necuvântătoarele”.

Citeşte tot articolul


Perspective feline, perspective canine – #11: Mihók Tamás

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Cartea „Aventurile necuvântătoarelor în lumea lui Mihók Tamás” nu a fost scrisă, iar în prezent Zenobia Zgârienori, pisicuța aruncată și preluată de Mihók de la salvator, are toate șansele să devină o felină frumoasă și cu zile multe. Să-l însoțim pe scriitor în aventurile care au început de mic copil și continuă! Citeşte tot articolul


Autori în casă, autori acasă – #11: T.O. Bobe

Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Copilăria e uneori tentaculară și premonitorie, iar alteori este atât de traumatică încât scriitorii cărora le adresez propunerea de a intra în acest labirint refuză experiența rememorării. T.O. Bobe ne oferă o experiență aproape sinestezică, care ne face să auzim, să vedem și să mirosim de la coarnele din Babadag până la praful străzii unde se juca Țară, țară vrem ostași!, toate într-un carusel de imagini în continuă mișcare din cartierul constănțean Coiciu.

Citeşte tot articolul


Perspective feline, perspective canine – #10: Lavinia Bălulescu

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. De la gesturile cele mai firești pe care le poți memora în compania unui cățel sau a unei pisici, până la adevărurile care ți se arată târziu, Lavinia Bălulescu ne împărtășește câte ceva din limbajul și aventurile descoperite în compania cățeilor, pisicilor, „găinuțelor” și puilor de șoim.

Citeşte tot articolul