Andra Rotaru
Irina-Roxana Georgescu: „Singurătatea face parte din noi, exuvial” (interviu)
Irina-Roxana Georgescu a publicat volumele Noţiuni elementare (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2018) și Intervalle ouvert (Paris, L’Harmattan, 2017). „Poezia Irinei-Roxana Georgescu este scrisă cu talent postuman – zic şi eu, cu sfiala unei bătrâne asuprite de poezie «până la sânge»”, a scris Angela Marinescu despre acest volum. Să descoperim câte ceva din culisele scrierii acestui volum, cât și despre „singurătatea unisex”.
Andreea Lupu: „Instituția” nu e un spațiu al logicii (interviu)
Andreea Lupu a debutat cu volumul de poezie „Instituția”, care a câștigat Premiul Național pentru debut în poezie „Iustin Panța”. Bogdan Bam Diaconu a realizat ilustrațiile acestui volum, interacționând cu textele și personajele Andreei Lupu. Despre cine este Spectaculoasa, cine și cum ajunge în această Instituție, în cele ce urmează: Citeşte tot articolul
Cătălina Florina Florescu: „Nu știu cine aș fi devenit dacă aș fi rămas în țară” (interviu)
Cătălina Florina Florescu a publicat la Editura Tracus Arte volumul „Teatru”, volum scris inițial în limba engleză. Volumul a beneficiat de o serie de lansări atât în țară, cât și în străinătate. Regizorul de teatru și operă Andrei Șerban scrie pe coperta a patra a cărții: „Teatrul în care crede Cătălina Florescu te provoacă. Nu poți rămâne indiferent, ea te obligă să iei o atitudine sau cel puțin să alegi ce îți comunică ție mai mult: între teatru de idei, teatru înclinat social sau un teatru mai personal, care se uită la corp ca printr-un caleidoscop al emoțiilor”. Să descoperim împreună personajele și subiectele din volumul „Teatru” în cele ce urmează:
Mina Decu: „Uneori, verbalizarea distruge, erodează, reduce la penibil” (interviu)
Mina Decu a debutat la editura Charmides cu volumul „Desprindere” (2018). Este masterandă în Filosofie și Studii europene și-l traduce pe Roberto Bolaño. Volumul ei se deschide cu două citate din Maurice Blanchot și Roland Barthes. Pe urmele textelor Minei, am ajuns aici:
Yigru Zeltil: „Am avut o obsesie pentru Tzara” (interviu)
Yigru Zeltil scrie poezie, face traduceri, uneori și critică literară sau de arte vizuale și se pregătește să devină redactor al noii reviste Tomis. Are la activ, printre altele, două volume oficiale de versuri, „ulei de palmier” (2017) și „cacao” (2012, ambele la editura Tracus Arte). Are mai multe proiecte finalizate sau în lucru, dintre acestea menționăm „Institutul /rupere de rând/”, un site unde cataloghează cât mai multe dintre volumele de versuri care apar anual în limba română. În dialogul de față am pornit pe urmele volumului „ulei de palmier”, dar am ajuns mult mai departe: Citeşte tot articolul
Călin-Andrei Mihăilescu: „Se spune că gîndacii îşi coboară antenele-n somn, dar sînt sensibili la cofeină” (interviu)
Recent, Călin-Andrei Mihăilescu a publicat volumul AFKA la editura Tracus Arte. A susținut un turneu de lecturi în Oradea, Cluj, Brașov și Timișoara, unde a prezentat alte două cărți coordonate de el: Criminalii şi crinii (2018) și La umbra Greciei în floare (2017), ambele semnate de Ion Stratan. Despre autor, Răzvan Petrescu scrie: „Într-o scrisoare din aprilie 1991, Daniel Barenboim sublinia: «Călin-Andrei Mihăilescu este o adevărată revelație. Sunetul bogat, rafinat și plin de culoare umple sala. Imaginea stereofonică a frazării oferă o extrem de precisă delimitare a notelor, dinamica este de excepție, iar tonalitatea, caldă, învăluitoare. De remarcat derapajele unei imaginații fără sfârșit, perfect controlate de umorul la pedală. Vastele cunoștințe de literatură comparată oferă partiturii o colosală fluiditate, cu care trece prin toată banda de frecvențe cognitive, fluiditate care nu se mai regăsește la vreun alt artist. Este atât de bun, încât poate face să sune splendid chiar și un pian mai vechi (cum ar fi un Bruckner din 1927), iar, pe o scenă geluită, nu are egal»”.
Mihai Ignat: „Pentru mine, «Frigul» nu e doar literatură” (interviu)
Mihai Ignat este cunoscut publicului ca dramaturg și poet. Recent, la editura Nemira, în colecția Vorpal, a publicat volumul Frigul (elegie). „Frigul conține toată știința poetică și literară a lui Mihai Ignat, dar nu seamănă cu nimic din ce a fost înainte. Este «un rit de chemare a bătrâneții», o lamentație masculină nel mezzo del cammin, un poem unic în poezia noastră. Un exercițiu tardiv de seducție, plin de disperare, erotism, duioșie, cinism și resemnare, în care totul e ținut la un loc nu numai de impecabila voce a poetului, ci și de acel «clei al fricii» pe care o resimte «cel care așteapta frigul»“, a scris Svetlana Cârstean pe coperta cărții.
Marius-Iulian Stancu: „orizontul devenirii tale naționale nu poate fi decât acela al turismului sexual” (interviu)
Marius-Iulian Stancu a publicat, la Casa de Editură Max Blecher, în colecția Plantații, volumul de poezie Pe tine te cântă menajerele. T.S. Khasis scrie despre acest volum: „Știți acele filme în care o civilizație extraterestră își trimite pe Pământ cel mai strălucitor exemplar? Așa, din pură curiozitate intergalactică. Poate că e vecinul tău cu ochi albaștri, poate că e fosta nevastă căreia mai ai să-i spui vreo două, poate că e gloria la care visezi iarnă de iarnă... Urmează un șir de mesaje criptate despre dragoste, confuzie, nebunie, comunicare și tot ceea ce mai fuck pământenii în 2017. Forme delicate de anarhie. Te-ai aștepta la puțină intransigență critică, la evaluări severe sau la aripioare de cânepă. Nu, nici vorbă de așa ceva, aceste texte livrează cantități poetice concise, exacte și oneste, în care sunt trasate limitele unei lumi aflate-n declin — nicio mutare în plus. Și culmea e că în lumea asta dementă totul tinde să fie drept și țeapăn și fiecare vrea să facă un pas pe Lună, măcar un selfie lunar. Eu prefer un selfie cu Marius-Iulian Stancu, să mă țină minte cei care vor citi această carte. Altă lume, alte posibilități”.
Ovidiu Komlod: „«noapte-lumină» reprezintă o sinucidere a criticului din mine” (interviu)
În 2017, în colecția Plantații a Casei de Editură Max Blecher, apărea volumul noapte-lumină, de Ovidiu Komlod. Despre această carte, Ioan Es. Pop scria: „Nu este întâmplător faptul că, prin mottoul cărții și prin autoportretul pe care și-l face în primul ei poem, Ovidiu Komlod se poziționează și își poziționează viziunile în proximitatea atât de densului și ofertantului univers Blecher, care îi slujește ca linie de start, dar nu-i stânjenește înaintarea spre propriul punct de sosire. În lupta cu limita, sunt folosite diverse strategii de aneantizare, de la aceea a cufundării în somn, la cea a ascuțirii de sine echivalente vizual și sonor cu «filamentele strigătului». Cu o aripă în «irealitatea imediată» și cu alta în cotidianul alimentat de emoțiile unor experiențe mai mult sau mai puțin sublimate, cartea lui Ovidiu Komlod este, dincolo de anumite vecinătăți, una care îi aparține numai autorului ei, «în numele tatălui. fiului. sfântului vid»”. Să aflăm perspectiva autorului despre (i)realitatea proprie:
Romulus Bucur: „Suntem condiţionaţi (avea dreptate Huxley) să ne debarasăm de tot ce ar putea fi înlocuit” (interviu)
Romulus Bucur a publicat recent, la Editura Tracus Arte, un nou volum de poezie, odeletă societății de consum. Pentru a-l „ajuta” pe cititor cu o cheie de lectură, autorul scrie în prefața cărții: This paper, based on the well-known Barbian principle of lazy poetry (Barbu, 1928), develops the idea of a lazy reader, a subservient lazy consumer. Să-l cunoaștem mai bine pe acest lazy consumer și ale sale drumuri în cele ce urmează:
Cristian Fulaș: „Traducătorii sunt de obicei doar traducători, e o meserie în sine” (interviu)
Recent, la Editura Tracus Arte a apărut volumul „Igitur. O aruncare de Zaruri”, de Stéphane Mallarmé, în traducerea lui Cristian Fulaș. „O aruncare de Zaruri este un algoritm al mântuirii pur literare, fără sprijinul niciunei transcendențe. Dacă în Igitur, poetul «jucat», performat, asumat de către Mallarmé până la urmă ezită și nu aruncă zarurile, în Aruncare el «se aruncă», decide, întrerupe ezitarea, se încredințează finit Hazardului infinit. Va reuși, nu va reuși, nu se știe, nu este sigur. «Poate», «dacă», spune Poemul, care începe pur ipotetic-demonstrativ, printr-o formulă din textele de matematică: «fie ca». Nimic nu e sigur, de-asta singura șansă e să ne resorbim în marea Hazardului, să devenim una cu magma de posibilități ale epocii, cu atât mai mult atunci când o agită furtuna, amestecând amplificat, cosmic, zarurile”, a scris Bogdan Ghiu pe copertă.
Alexandra Florescu: „Realitatea de acum bate ce visam eu când eram mică” (interviu)
Alexandra Florescu este de aproape patru ani PR la Editura Nemira. Se implică în proiecte noi, nu are timp să se plictisească și, ca mai toți filologii „leviatanul ei a fost dintotdeauna tehnologia”. Cel mai mult o inspiră campaniile de promovare pe care le fac cei de la Penguin Random House, iar conținutul și originalitatea unor campanii din alte domenii sunt de multe ori o sursă de inspirație.
Camelia Bucur: „Latura artistică există tot timpul” (interviu)
Camelia Bucur a publicat „Ghid de supraviețuire în call center” (volumele 1 și 2), Editura Tracus Arte, cu ilustrații realizate de Cristina Antal. „Ghid de supraviețuire în call center e despre nervi. Nervi random. Te enervează colegii, te enervează șefii, te enervează șefii șefilor, pauzele sunt prea scurte și fiecare oră e un exercițiu de răbdare. După șapte ani în call center, am învățat că primești mai mult dacă știi unde și când să pupi, că slugărnicia pentru șef poate aduce promovarea, că prieteniile se leagă în funcție de încadrarea profesională, că atașamentul față de un anumit coleg se lasă automat cu surle, trâmbițe, furci și topoare. Și am mai învățat că puterea șefului se destramă când stă, umil și prăfuit, împreună cu subalternii, la coadă la șomaj”, a scris Cristina Antal despre carte.
Bogdan Varvari: „Începutul poate fi un final, iar finalul un început” (interviu)
De curând, Bogdan Varvari a publicat volumul de proză scurtă nu uita să arunci viermii (Editura Tracus Arte). O primă lansare a acestui volum va avea loc în curând, la librăria La Două Bufnițe, în Timișoara, unde va dialoga cu Robert Șerban. O carte care își lasă cititorul să călătorească nestingherit în spații aparent confortabile, care nu de multe ori se dovedesc mai labirintice decât par.