Tag: personaje

Efectele imediate ale fragilității. „Șapte octombrie”, de Vlad Zografi

La un moment dat, l-am ascultat pe Vlad Zografi vorbind, pasionant, despre Bruckner. Încheind lectura celui mai recent roman al lui, Șapte octombrie, nu m-am putut abține să nu mă gândesc la Simfonia a VIII-a a aceluiași Bruckner. Acolo, în ultima parte, se aglomerează simultan temele din întreaga partitură. E și efectul pe care Vlad Zografi îl imprimă cărții sale, odată ce ajungi la capitolul final. Poate părea, la prima vedere, o simplă chestiune de stil. Însă, cred eu, tocmai aici găsim centrul de greutate al romanului. Citeşte tot articolul


Interviu cu Ivan Stankov: „Literaturii bulgare îi place să schimbe locurile vieții și morții”

L-am întânit pe Ivan Stankov la librăria Humanitas Cișmigiu într-o dimineață friguroasă de noiembrie. Am vorbit mult, în limba română, pe care o iubește atât de mult, despre literatură și muzică, Bulgaria și România, trecut și prezent. Poate puțin și despre viitor. Ivan Stankov se afla de data aceasta în România pentru a-și lansa volumul Amintiri despre apă, re minor, tradus de Mariana Mangiulea Japot, și apărut la editura Humanitas anul acesta.  Dincolo de o carte cu inflexiuni fantastice despre propria copilărie, satul natal și Dunărea cea impetuoasă, volumul a fost gândit și ca o avertizare pentru compatrioții săi. Alături de celelalte două volume, alcătuind împreună o trilogie, Amintiri despre apă e gândit ca o avertizare privind riscul iminent al morții Bulgariei, a satelor și orașelor sale, în urma comunismului și a intensei emigrări din ultimele trei decenii. Citeşte tot articolul


Amazoane & farmazoane – Dănuț Ungureanu, „Conspirația femeilor”

Dănuț Ungureanu, unul dintre cei mai citiți autori de SF & fantasy de la noi, își revelează, de la debutul din cenaclurile optzeciste de gen până astăzi, fațetele unei personalități complexe: prozator, scenarist și textier al grupului de umor Vouă (o altă zonă a culturilor alternative din anii ’80), jurnalist, fondator de gazete, dramaturg și, mai nou, prof de creative writing. E un parcurs fertil, marcat de implicare în viața polisului, oarecum tipic pentru promoția de tineri intelectuali din vremea Revoluției (de comparat cu al lui Cristian Tudor Popescu, colegul de breaslă anticipativă cu care împărtășește până azi obiceiul de a semna editoriale pe teme actuale). Citeşte tot articolul


Yasunari Kawabata, „Povestiri de ținut în palmă” – un risipitor al nenumitului

Mici și rotunde. 103. Scrise între 1920 și 1970. De rostogolit în căușul minții. De citit pe nerăsuflate, efectele dizolvându-se însă molcom. Așa sunt povestirile lui Kawabata.

Eram obișnuită cu un Kawabata care scrie pe spații ample, aceste proze scurte și extrem de scurte din volumul Povestiri de ținut în palmă surprinzându-mă nu doar prin dimensiune, ci mai ales prin capacitatea de concentrare, adesea poetică, și de tăiere a intrigii, de suspendare abruptă a epicului. Citeşte tot articolul


Frumusețea, bătrânețea, moartea – „Frumoasele adormite”, de Yasunari Kawabata

Și în Frumoasele adormite, Yasunari Kawabata face de nedespărțit frumusețea și întristarea. Scriitorul japonez își însufleţește protagonistul cu o uimitoare putere de observare și de transpunere lăuntrică a frumuseţii în stare pură. Doar că trăirile asociate contemplării sunt apăsătoare, căci plăcerea bătrânilor de a simți alături un trup cald de femeie frumoasă implică deopotrivă conștientizarea bătrâneții trupești și a morții. Senzualitate, candoare și amărăciune iremediabilă. Citeşte tot articolul


Și iubirea se învață – Alain de Botton, „Ce se întâmplă în iubire”

Născut în 1969 în Elveţia, dar stabilit la Londra, Alain de Botton este unul dintre cei mai populari scriitori. Operele absolventului de istorie şi filozofie de la Cambridge sunt traduse în peste douăzeci de limbi, bucurându-se de o faimă internaţională, deşi nu unanimă, în America fiindu-i contestată maniera de a „coborî în stradă”, de a populariza filozofia. După romanele eseistice de la începutul carierei sale de scriitor (Essays in Love – 1993, The Romantic Movement - 1994, Kiss & Tell -1995), A. de Botton şi-a găsit vocaţia în genul eseistic, impunându-se atenţiei internaţionale cu lucrarea How Proust can Change your Life - 1997, urmată de The consolation of Philosophy - 2000, The Art of Travel - 2002, Status Anxiety - 2004 şi The Arhitecture of Happiness – 2006, The Pleasure and Sorrows of Work – 2009, Religion for Atheist – 2011, How to Think More About Sex – 2012, Art as Therapy – 2013, The News: A user's Manual – 2014. Citeşte tot articolul


Dan Miron, „Ascultă muzica” – un roman cu oamenii timpului nostru

De curând, la editura Polirom a apărut romanul Ascultă muzica, scris de Dan Miron, un nume mai puțin cunoscut în lumea noastră literară. Într-un interviu, autorul își explică vizibilitatea redusă prin marginalitatea geografică (locuiește în Zimnicea), prin lipsa prieteniilor literare, lipsa calității de membru USR și absența din revistele culturale. Nu-l putem contrazice, firește că fiecare dintre aspectele acestea își are importanța sa, dincolo de valoarea în sine a unei cărți. Citeşte tot articolul


Între Leviatan simbolic și monografie locativă – „Pereți subțiri”, de Ana Maria Sandu

Pereți subțiri (Polirom, Fiction Ltd., 2017) a avut parte de o recenzie excelentă și promptă pe bookaholic.ro, din partea Mihaelei Pascu. De aceea am ezitat să îmi dau și eu cu părerea despre această carte apărută anul trecut. M-am încumetat totuși să scriu cronicheta de față, încercând o perspectivă socio-antropologică, care își propune să provoace noi interpretări și, eventual, să-i strunească pe citiorii nehotărâți. Citeşte tot articolul


Mihaela Perciun, „Cenușă rece” – răni și incertitudini mai puternice decât timpul

Până la recenta apariție la Polirom a romanului Cenușă rece, numele scriitoarei basarabene Mihaela Perciun nu a fost destul de vizibil în spațiul literar românesc, deși activitatea sa literară a fost consistentă și consecventă. A debutat cu O fabulă pentru rege (proză scurtă, 2003; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 2003), a publicat Printre vagoane (roman, 2005), Printre bărbaţi (roman, 2010), Băltoaca (proză scurtă, 2012 – Tracus Arte; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), Mama s-a măritat (proză scurtă, 2014) şi Bustul lui Stalin (teatru, 2016; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova). A primit Premiul I, secţiunea proză, „AGB”, România, 2010, iar piesa de teatru Mitică-i omul nostru a fost premiată în cadrul UNITEM. Citeşte tot articolul


Iulian Ciocan, „Dama de cupă” – „Republica Moldova era un soi de basm!”

Îmi face o plăcere aparte să citesc proză în care mustesc umorul inteligent și ironia fină. Ele se strecoară năstrușnic dincolo de inerțiile existențiale și surprind prin subtilitate și imprevizibil. Ștefan Agopian, Cezar Paul-Bădescu, T.O. Bobe, Cristian Teodorescu, Bogdan Munteanu, Paul Țanicui, Ciprian Măceșaru sau Iulian Ciocan sunt câțiva dintre scriitorii zilelor noastre care mizează pe puterea subtilă a comicului de a mijloci între realitate și artă, de a sparge automatismele vieții în care ne trezim imun-instalați, de a străpunge „rigiditatea inertă a hainei”, cum zicea Bergson în eseurile sale despre râs. Citeşte tot articolul


Bogdan Varvari: „Începutul poate fi un final, iar finalul un început” (interviu)

De curând, Bogdan Varvari a publicat volumul de proză scurtă nu uita să arunci viermii (Editura Tracus Arte). O primă lansare a acestui volum va avea loc în curând, la librăria La Două Bufnițe, în Timișoara, unde va dialoga cu Robert Șerban. O carte care își lasă cititorul să călătorească nestingherit în spații aparent confortabile, care nu de multe ori se dovedesc mai labirintice decât par.

Citeşte tot articolul


Lumea țesută de Alice Popescu – „Lucru de mînă”

Lucru de mînă, de Alice Popescu, este, cred eu, unul dintre cele mai bune volume de poezie apărute anul trecut.

Alice Popescu a  debutat editorial în 2013 cu Sfoara de întins rufe, publicat la Editura Pandora M, în colecţia „Cercul poeţilor apăruţi”, coordonată de Svetlana Cârstean. Acum, aflată la cel de-al doilea volum, putem că recunoaștem un stil deja rodat al poetei Alice Popescu. Lucru de mînă este un volum laborios construit. Atât formal, cât și ideatic. Segmentat în trei părți, Extensii, suprapuneri, întreruperi, Tatapoeme şi Lucru de mînă, acest volum jonglează cu teme grave, așa cum sunt moartea, amintirea sau uitarea. Citeşte tot articolul


Angela Baciu: „De la grecoaica născută Katanulis la povești cu marinari și pești cântători” (interviu)

De curând, la Editura Tracus Arte a apărut volumul de poezii „Hotel Camberi”, de Angela Baciu, cu fotografii și coperte realizate de Simona Andrei. „În cartea de faţă, viaţa celor vii şi viaţa celor duşi, timpurile şi poveştile oamenilor, trecutul şi prezentul se amestecă aşa cum se amestecă – nu e doar o metaforă! – apa dulce cu apa sărată la Sulina («marea era una cu Dunărea»). Ne amintim, citind, de personajele din Spoon River Anthology a lui Edgar Lee Masters sau de exotismul (nu doar al spaţiului, dar şi al vocabularului) lui Saint-John Perse, poetul mării. O «reconstituire» nostalgică prin care pluteşte o boare de frangipani sau plumeria – florile unui arbust care se mai numeşte şi «arborele vieţii»”, a scris Simona Popescu pe coperta cărții.

Citeşte tot articolul


Walkiria Martei Petreu – „Supa de la miezul nopții”

Cea mai recentă carte a Martei Petreu este entuziasmantă dintr-o mulțime de motive. Supa de la miezul nopții e un roman care duce, simultan, mai multe „bătălii” pe fronturi dintre cele mai diverse, iar Martei Petreu îi reușește de minune fiecare miză pe care și-o fixează.

Cartea reprezintă o rememorare a destinelor unor personaje care se intersectează și care, într-un fel sau altul, se destructurează reciproc ajungând, în cele din urmă, să se distrugă. Citeşte tot articolul