De curând, la editura Polirom a apărut romanul Ascultă muzica, scris de Dan Miron, un nume mai puțin cunoscut în lumea noastră literară. Într-un interviu, autorul își explică vizibilitatea redusă prin marginalitatea geografică (locuiește în Zimnicea), prin lipsa prieteniilor literare, lipsa calității de membru USR și absența din revistele culturale. Nu-l putem contrazice, firește că fiecare dintre aspectele acestea își are importanța sa, dincolo de valoarea în sine a unei cărți.

Absolvent și profesor de istorie, Dan Miron a ales să fie și scriitor și în 1995 a câștigat Premiul Nemira la secțiunea „Purgatoriu“, cu Așteptarea Regelui Pescar, roman publicat în 1996. Zece ani mai târziu, a publicat la Polirom Scândurica, un roman cu și despre adolescenti, iar în 2013, tot la Polirom, a publicat Pata violetă, roman ce o avea ca personaj central pe binecunoscuta LuciaT.

Ascultă muzica este un roman cu oameni ai timpului nostru, o radiografie necruțătoare, multidimensională a realităților românești de după Revoluție. Configurând dramele individuale ale celor patru personaje centrale, autorul pune sub reflector lumea fetidă a societății românești: revoluție, mineriadă, chirii, rate, seriale turcești, bere și meciuri la TV, violențe familiale, escroci, femei ieftine, o lume de prădători dubioși și de oameni aflați la limita supraviețuirii, parveniți, inculți tupeiști, falși revoluționari, vampe ariviste, oameni transformați în jucării erotice, ahtiați după putere, sex şi prestigiu.

Dan Miron este un foarte bun creator de personaje și de circumstanțe, oamenii săi de hârtie fiind foarte bine individualizați, înfățișați în spectacolul zbaterilor lăuntrice, autorul surprinzând cu finețe psihologică, dar și cu vervă discursivă, unele dintre cele mai reprezentative tipologii umane din societatea postdecembristă (întâlnim chiar personaje ușor de recunoscut în realitatea televizată a țării – Boierul și Poetul). Interacțiunea dintre personaje e minimă, ca și dialogurile, evoluția firelor narative realizându-se prin surprinderea gândurilor și stărilor aluvionare ale fiecărui personaj angrenat, pe fondul realității obiective, în autoiluzionări, ratări și nevoia de eliberare.

Alina este tânăra ce își păstrează virginitatatea până la întâlnirea cu profesorul de arhitectură care o meditează pentru admiterea la facultate. Nu are mijloace pentru a se întreține, provenind dintr-o familie din care lipsește cu desăvârșire tot ce ar ține de liniște și grijă. Ambii părinți sunt risipiți prin lume, să facă bani, în fel și chip. Se hotărăște să trăiască din sex-business. De teamă să nu umble obsedată după Marea Iubire şi să suporte consecinţele dureroase ale unui inevitabil eşec amoros, Alina „își întărește poziţiile de apărare în adâncime cu cazemate de cinism, şanţuri antitanc ticsite de pesimism şi câmpuri minate cu pragmatism. Convinsă că apărarea cea mai bună înseamnă să nu lase niciodată garda jos, indiferent de ce se va întâmpla, şi pentru a fi la adăpost de imprevizibilele şi presupus violentele seisme sentimentale care ar fi putut să-i afecteze serios structura interioară de rezistenţă, Alina s-a gândit că era mai bine să preia ea iniţiativa, speculând proverbiala slăbiciune a bărbaţilor pentru sex. Şi, ca o justificare în plus pentru afacerea pe care intenţiona s-o pună pe picioare, voia să ofere satisfacţie laturii sale practice, născută din dorinţa irepresibilă de independenţă pe care o descoperise crescând spectaculos în sine”.

Alex este un tânăr politician, stimulat de unchiul Costel, revoluționar de-al lui Iliescu. Emil este profesorul de filosofie, obsedat de problema adevărului, dincolo de rutina vieții de profesor. Fuge și el de iubire, deși visează la Itaca încă neștiută și la Penelopa lui.

Tiberiu este scriitorul ce se hrănește o vreme cu iluzia dostoievskiană că frumusețea va salva lumea. Se va scutura de idealisme livrești, căci: „Piaţa literară murise înainte să apuce să se nască, scriitorii scriau numai pentru prieteni şi critici, închişi într-o măruntă şi meschină lume autistă, asta în timp ce o altă piaţă extrem de promiţătoare atrăgea atenţia oamenilor de talent care amuşinau aroma sau drojdia viitorului: politica”. Nu crede în consecvență, nu poate stabili relații de lungă durată cu femei, temându-se că astfel va fi privat de spațiul personal, de libertate. Se pomenește cu o moștenire care îi permite să renunțe la jobul frustrant ca să devină speechwriter dâmboviţean. Ajunge să scrie discursuri pentru Alex, dar, odată intrat în lumea politicii, Tiberiu vede mai mult, vrea să scrie un roman de moravuri de tranziție. Așa cum reușește, de altfel, Dan Miron.

Toate personajele lui Dan Miron fug de ceva, fără să ajungă undeva, căutând nici ele nu știu ce. Toate așteaptă să le înceapă viața adevărată. Până când, Spiegel im Spiegel, o piesă a estonianului Arvo Pärt, auzită ca sonerie de telefon, funcționează asupra lor ca un semnal de alarmă ce le ostoiește alergătura bezmetică și le oferă o altă perspectivă asupra vieții, asupra oamenilor, asupra lor înșiși: „Stilul tintinnabular, îi spune Arvo Pärt, nu ştiu dacă ştii, tintinnabulum înseamnă clopoţel în latină. Bine, n-aş putea spune precis de ce-mi place, sună aşa delicat şi zglobiu ca un clopoţel, are în subsidiar ceva aşa de trist că-ţi sfâşie pur şi simplu inima, e ca o durere dulce amăruie, nostalgia după ceva ce-ţi doreai mult de tot, l-ai avut şi l-ai pierdut, sau poate nu l-ai avut niciodată, doar ai visat mereu la el. Imaginează-ţi un clopoţel suav care te trezeşte din somnul raţiunii”.

Muzica aceasta devine o parolă de recunoaștere pentru suflete rătăcite și, când vine vorba de problema salvării, cea mai bună opțiune, și singura, de altfel, pare a fi iubirea, ea e pariul preferat și răspunsul în fața destinului: „În zilele noastre, lucrurile s-au schimbat considerabil, şi totuşi dragostea rămâne unul dintre pariurile cele mai serioase. Chiar dacă nimeni nu poate şti ce se va întâmpla mâine, într-o lume în care principiul de funcţionare e necunoscut, iar singura certitudine rămâne hazardul”.

Față de „realismul apocaliptic” al imaginii societății românești, finalul melioristic, direct moralizator al romanului poate părea ușor idealizant, dar nu putem nega realismul ideii că asumarea resuscitarii individuale e obligatorie pentru a elimina efectele mlăștinoasei complaceri cvasigenerale în mizerie morală.

Dan Miron, Ascultă muzica, Polirom 2018

Cumpără cartea din librăria online Cărturești! Ai un discount special Bookaholic – 15% reducere dacă introduci codul 0ADYT44K atunci când faci comanda, la check out.

Dana Pîrvan

Din 2006 scrie despre cărți pentru că îi plac provocările ivite pe drumul cu dublu sens dintre viață și literatură. Și pentru că în jurul cărților a găsit mulți oameni pe care altfel n-ar fi avut bucuria de a-i fi întâlnit. Doctor în filologie al Universității din București, a publicat cronici și eseuri în revistele „Observator cultural”, „Cultura”, „România literară”, „Luceafărul”, „Bucureștiul cultural”, „LaPunkt”. În 2013 a debutat la Editura Art cu volumul „Sebastian și lumea lui”.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *