Nu mi-aduc aminte sa fi plecat cu vreo carte cu mine in calatorii, exceptand ghidurile de calatorie. Prefer sa cumpar carti de pe unde ma duc, asa joaca atat rolul de informare, cat si de suvenir.
Cu câte kilograme de cărţi de întorci din călătorii?
Ani mai tarziu, Salman Rushdie la targul Gaudeamus la Romexpo… Cumpar “Versetele Satanice” si “Copiii din Miez de Noapte“, varianta cu copy-right-ul platit si ma asez la coada la autograf. In timp ce semneaza, ii zic “Stii, ne-am mai intalnit in ianuarie 2004 in aeroportul din Udaipur, tocmai zburai la Mumbai si mi-ai dat un autograf si atunci”… Ridica ochii, se uita la mine (oare m-o recunoaste ?”) si zice… “Yes, I remember. You had an Indian edition then”… Sincer, am ramas tablou. Daca zicea doar “Yes, I remember”, nu-l credeam, dar aia cu “Indian edition” mi-a confirmat ca chiar isi aduce aminte… Ma rog, nu i-a mai zis “pirated”.
Intotdeauna ma documentez unde ma duc. Calatorind independent trebuie sa stii unde te duci, unde stai si ce faci… Citesc mai ales ghiduri de calatorie – Lonely Planet (care nu mai e ce era de cand l-a cumparat BBC-ul) sau Rough Guide. Daca am carti despre destinatia respectiva cumparate, ma uit prin biblioteca, o inhat si o citesc 🙂
India: Sarah Macdonald, “Holy Cow !” despre aventurile unei neveste de corespondent de presa australian trimis de ziarul sau in Delhi si mai ales William Sutcliffe – “Are you experienced” – am citit-o pe tren in India si radeam cu lacrimi de nu stiau cei din jur ce naiba citesc… Daca ai fost vreodata in India, o sa iubesti cartea aceea.
Pakistan: “Three cups of tea” de Greg Mortensen. Povestea unui tip care vrea sa urce K2-ul, nu reuseste, este aproape de moarte de e salvat de localnici si isi revine intr-un sat din Baltistan. Promite sa se intoarca sa construiasca o scoala si pana la urma face o fundatie care construieste zeci de scoli in zonele nordice si nord-vestice ale Pakistanului. Recent, a aparut o controversa imensa cu privire la daca chiar a facut tot ce a zis, daca nu a manipulat niste fonduri. Nu stiu daca acuzatiile sunt reale sau nu, dar eu sper sa nu… oricum, o carte fascinanta
Nepal: “From Goddess to Mortal” de Rashmilla Shakya (fosta Kumari intre 1984 si 1991) si Scott Berry. In valea Kathmandu, se practica cultul zeitei vii. Aceasta este de fapt o fetita care este aleasa pe baza unor criterii sa fie recunoscuta ca zeita vie, reincarnare a unei zeite hinduse. Ea este selectata in jurul varstei de 2 ani si ramane zeita pana la prima menstruatie cand isi pierde statutul divin. Este adulata, dar nu poate iesi din palatul ei si evident, dezvoltarea ei sociala este nula in aceasta perioada de formare… Dupa ce isi pierde statutul de kumari, redevine o persoana obisnuita, primeste o pensie de la stat, dar evident are multe probleme. Cartea este povestea unei foste kumari.
Tibet “Seven years in Tibet” de Heinrich Herrer – un clasic datorita celebrului film omonim cu Brad Pitt… cartea mi se pare insa mai fascinanta decat filmul… infatiseaza o lume ciudata, frumoasa, linistita, parca de pe alta planeta, spulberata brutal in anii 50.
Thailanda: “Phra Farang” de Phra Peter Pannapadipo – povestea unui calugar budist englez in Thailanda. Nu pot spune ca m-a dat pe spate, dar e interesanta prin prisma ca intelegi mai multe despre budismul thailandez.
Ce citeai cand erai mic? Ce carti ti-au ramas dragi de atunci?
In general non-fiction. La un moment dat, cred ca prin clasa a 2-a sau a 3-a, mi-a cazut in mana cartea “Povestiri istorice” si de atunci m-am indragostit de istorie, celelalt mare hobby al meu… de fapt, calatoritul a urmat logic istoria, pentru ca imi place sa vizitez locuri cum semnificatii istorice, cetati medievale, palate si tot ce e legat de istorie. O alta carte fundamentala pentru mine a fost “Rasucind fusele orare” de marele ziarist sportiv Ioan Chirila. Cred ca aceasta carte m-a facut sa doresc sa rasucesc si eu fusele orare…
Unde citesti in calatorii? Trenuri, plaje? Care a fost cea mai amuzanta intamplare legata de o carte?
Nu prea stau la plaja, asa ca in general citesc in timp ce sunt transportat… Nu citesc foarte mult pentru ca prefer sa admir peisajul, dar daca se intampla sa fie un peisaj nu foarte pitoresc, atunci, citesc.
Greu de ales…. La inceputurile blogului meu, am scris un post despre cartile mele de travel cele mai dragi…. E un articol lung si o lista mai lunga de top 5, asa ca puteti s-o cititi aici.
Te-ai gandit sa scoti o carte de calatorii?
Insula paradisiaca ? Pai, probabil cele mai paradisiace insule le-am vazut prin Maldive si Thailanda, dar eu sunt tipul care dupa 10 minute de stat la plaje, ma mananca undeva si trebuie sa merg, sa colind, sa vizitez ceva, sa fotografiez sau filmez 🙂 Probabil, as lua carti de istorie si de travel. Si probabil acela ar fi locul unde as scrie o carte de calatorii 🙂 (n.red. Vin şi eu acolo)
