Sunt puţine colţuri în lumea asta pe care Imperatorul le-a ratat. A călătorit atât de mult încât ar putea scrie nu una, ci câteva zeci de cărţi de călătorie, mai ales că e un povestitor atât de bun. L-am întrebat despre cărţile de pe drumurile lui, ne-a povestit cum s-a întâlnit cu Rushdie în aeroport şi a luat autograf pe o carte piratată şi ne-a recomandat câteva cărţi faine de călătorie.
Călătoreşti fooooooarte mult. Cum faci cu cărţile? Cumperi de acolo, iei cu tine, că tot aveam noi o dilemă?

Nu mi-aduc aminte sa fi plecat cu vreo carte cu mine in calatorii, exceptand ghidurile de calatorie. Prefer sa cumpar carti de pe unde ma duc, asa joaca atat rolul de informare, cat si de suvenir.

Cu câte kilograme de cărţi de întorci din călătorii?

Depinde de destinatie… sunt unele tari in care nu gasesti mare lucru, din altele vin si cu 20 – 30 kg de carti.. cum ar fi India, Nepal sau Thailanda unde gasesti numeroase carti bune si ieftine in engleza… de fapt, maximum a fost vreo 30 kg cand am venit prima oara din India in 2004.
Cate sunt piratate?

In India, marea majoritate. Ma rog, nu stiu ce se mai intampla acum, tocmai m-am intors din Nepal si am descoperit carti la preturi aproape duble fata de vizita precedenta si cu mentiunea “for sale in India and Nepal only”… Asta m-a facut sa cred ca s-au mai redus pirateriile, dar nici editurile care detin copyright-ul nu cer aceleasi preturi prin subcontinent. Mi-aduc aminte am cumparat memorile lui Hillary Clinton cu 150 rupee (2 euro si un pic)… oare cat o mai fi acum ?
In alta ordine de idei, cand am fost in India, venisem hotarat sa cumpar “Versetele satanice” ale lui Salman Rushdie… Am intrebat prin multe librarii, dar toti ziceau ca nu o au ca e interzisa in India. Am incercat cu diverse scheme de gen “my friend”, dar chiar n-a mers, asa ca am dat vreo 100 rupee pe Midnight Children (1 euro si ceva).
Pe aeroportul din Udaipur mi s-a parut ca il vad pe Salman Rushdie… Mi se parea imposibil si da, el era… impreuna cu o tipa super-buna (pe atunci prietena, mai tarziu, sotia, actualmente, fosta sotie. Tipa ex-fotomodel si patroana de agentie de foto-modele :). Ma duc la el cu cartea pentru un autograf…
Se uita la ea, imi mormaie “this is a pirated copy”, dar nu comenteaza, semneaza. Ulterior, aveam sa citesc in presa indiana ca Rushdie venise pentru prima oara in India dupa nu stiu cati ani (el e musulman din Mumbai) si turul sau prin India era urmarit de toata presa indiana, atat de iubitoare de mega-staruri.

Ani mai tarziu, Salman Rushdie la targul Gaudeamus la Romexpo… Cumpar “Versetele Satanice” si “Copiii din Miez de Noapte“, varianta cu copy-right-ul platit si ma asez la coada la autograf. In timp ce semneaza, ii zic “Stii, ne-am mai intalnit in ianuarie 2004 in aeroportul din Udaipur, tocmai zburai la Mumbai si mi-ai dat un autograf si atunci”… Ridica ochii, se uita la mine (oare m-o recunoaste ?”) si zice… “Yes, I remember. You had an Indian edition then”… Sincer, am ramas tablou. Daca zicea doar “Yes, I remember”, nu-l credeam, dar aia cu “Indian edition” mi-a confirmat ca chiar isi aduce aminte… Ma rog, nu i-a mai zis “pirated”.

Au fost locuri unde ai mers pentru că ai citit înainte o carte mişto despre ele? Te documentezi inainte sa pleci undeva?

Intotdeauna ma documentez unde ma duc. Calatorind independent trebuie sa stii unde te duci, unde stai si ce faci… Citesc mai ales ghiduri de calatorie – Lonely Planet (care nu mai e ce era de cand l-a cumparat BBC-ul) sau Rough Guide. Daca am carti despre destinatia respectiva cumparate, ma uit prin biblioteca, o inhat si o citesc 🙂

Alege-ţi 5 ţări şi recomandă-ne o carte reprezentantivă pentru fiecare.

India: Sarah Macdonald, “Holy Cow !” despre aventurile unei neveste de corespondent de presa australian trimis de ziarul sau in Delhi si mai ales William Sutcliffe – “Are you experienced” – am citit-o pe tren in India si radeam cu lacrimi de nu stiau cei din jur ce naiba citesc… Daca ai fost vreodata in India, o sa iubesti cartea aceea.

Pakistan: “Three cups of tea” de Greg Mortensen. Povestea unui tip care vrea sa urce K2-ul, nu reuseste, este aproape de moarte de e salvat de localnici si isi revine intr-un sat din Baltistan. Promite sa se intoarca sa construiasca o scoala si pana la urma face o fundatie care construieste zeci de scoli in zonele nordice si nord-vestice ale Pakistanului. Recent, a aparut o controversa imensa cu privire la daca chiar a facut tot ce a zis, daca nu a manipulat niste fonduri. Nu stiu daca acuzatiile sunt reale sau nu, dar eu sper sa nu… oricum, o carte fascinanta

Nepal: “From Goddess to Mortal” de Rashmilla Shakya (fosta Kumari intre 1984 si 1991) si Scott Berry. In valea Kathmandu, se practica cultul zeitei vii. Aceasta este de fapt o fetita care este aleasa pe baza unor criterii sa fie recunoscuta ca zeita vie, reincarnare a unei zeite hinduse. Ea este selectata in jurul varstei de 2 ani si ramane zeita pana la prima menstruatie cand isi pierde statutul divin. Este adulata, dar nu poate iesi din palatul ei si evident, dezvoltarea ei sociala este nula in aceasta perioada de formare… Dupa ce isi pierde statutul de kumari, redevine o persoana obisnuita, primeste o pensie de la stat, dar evident are multe probleme. Cartea este povestea unei foste kumari.

Tibet “Seven years in Tibet” de Heinrich Herrer – un clasic datorita celebrului film omonim cu Brad Pitt… cartea mi se pare insa mai fascinanta decat filmul… infatiseaza o lume ciudata, frumoasa, linistita, parca de pe alta planeta, spulberata brutal in anii 50.

Thailanda: “Phra Farang” de Phra Peter Pannapadipo – povestea unui calugar budist englez in Thailanda. Nu pot spune ca m-a dat pe spate, dar e interesanta prin prisma ca intelegi mai multe despre budismul thailandez.

Ce citeai cand erai mic? Ce carti ti-au ramas dragi de atunci?

In general non-fiction. La un moment dat, cred ca prin clasa a 2-a sau a 3-a, mi-a cazut in mana cartea “Povestiri istorice”  si de atunci m-am indragostit de istorie, celelalt mare hobby al meu… de fapt, calatoritul a urmat logic istoria, pentru ca imi place sa vizitez locuri cum semnificatii istorice, cetati medievale, palate si tot ce e legat de istorie. O alta carte fundamentala pentru mine a fost “Rasucind fusele orare” de marele ziarist sportiv Ioan Chirila. Cred ca aceasta carte m-a facut sa doresc sa rasucesc si eu fusele orare…

Unde citesti in calatorii? Trenuri, plaje? Care a fost cea mai amuzanta intamplare legata de o carte?

Nu prea stau la plaja, asa ca in general citesc in timp ce sunt transportat… Nu citesc foarte mult pentru ca prefer sa admir peisajul, dar daca se intampla sa fie un peisaj nu foarte pitoresc, atunci, citesc.

Care sunt cartile tale favorite (top 5)? Si un top 5 de cart de travel, daca nu coincide. 🙂

Greu de ales…. La inceputurile blogului meu, am scris un post despre cartile mele de travel cele mai dragi…. E un articol lung si o lista mai lunga de top 5, asa ca puteti s-o cititi aici.

Te-ai gandit sa scoti o carte de calatorii?

Da, dar intotdeauna am o problema de timp… Poate as scoate, dar in colaborare cu cineva, cu un ziarist profesionist… discutiile ma motiveaza … Ce zici, te bagi ? (n.red. Sigur, dar discuţiile să aibă loc în Asia de S-E)
Hai sa-ti pun si intrebarea cu insula, ca la tine se aplica. Deci se ia o insula paradisiaca (chiar, care-i cea mai misto unde-ai fost) si se duce Cezar acolo pe timp nelimitat. Ce carti ai avea in rucsac?

Insula paradisiaca ? Pai, probabil cele mai paradisiace insule le-am vazut prin Maldive si Thailanda, dar eu sunt tipul care dupa 10 minute de stat la plaje, ma mananca undeva si trebuie sa merg, sa colind, sa vizitez ceva, sa fotografiez sau filmez 🙂 Probabil, as lua carti de istorie si de travel. Si probabil acela ar fi locul unde as scrie o carte de calatorii 🙂 (n.red. Vin şi eu acolo)

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *