Mai mult toamnă decât primăvară, aprilie a venit și el cu noutăți literare interesante. Două romane chiar despre lumea literară (Misterul Henri Pick și Hemingway și cu mine), un nou roman rusesc (mare și profund, așa cum ne așteptăm să fie romanele rusești), o ediție splendid ilustrată a unui clasic (Frankenstein), și, ca de obicei, multe cărți de non-ficțiune extrem de interesante: povestea unui explorator pierdut în pădurea amazoniană, însemnările livrești ale celui mai fermecător cititor al timpurilor noastre, Alberto Manguel, două cărți despre creativitatea omului (una despre Homo fictus, omul povestitor, și cealaltă semnată de unul dintre cei mai populari biologi și oameni de știință contemporani, Edward O. Wilson), o carte despre însemnătatea educației și o istorie alternativă a medicinei ultimilor 100 și ceva de ani din perspectiva descoperirilor endocrinologiei.

Zile frumoase tuturor și timp de citit!

 

Misterul Henri Pick, de David Foenkinos (trad. Cristina Nan)
Un bibliotecar francez se hotărăște să strângă cât mai multe manuscrise nepublicate. Printre ele, o tânără editoare descoperă o capodoperă scrisă de un anume Henri Pick. Acesta, din câte se află odată demarată investigația, nici n-ar fi citit, nici n-ar fi scris niciodată altceva decât meniuri. Să fi avut el o existența secretă?
În căutarea autorului necunoscut, stins din viață, o anchetă literară plină de suspans se transformă pe negândite într-o comedie. Morala? Un roman poate să dea peste cap viața cititorilor lui!
Încurcate sunt căile cărților, scrie și David Foenkinos, uneori chiar imposibil de înțeles. Lăsați-vă fascinați de ele! Pe urmele lui Henri Pick, o să străbateți biblioteci și o să intrați în spații nemărginite. O să pătrundeți în alte vieți și o să fiți cuceriți. (©Editura Nemira)

 

 

Frankenstein, de Mary Shelley (trad. Adriana Călinescu)
O splendidă ediție de lux sărbătorind 200 de ani de la apariția acestui clasic absolut al genului horror, reimaginat pentru secolul XXI într-o interpretare vizuală unică și proaspătă.
Vă invităm într-o călătorie întunecată care va fi o încântare atât pentru iubitorii de literatură, cât și pentru cei mai pretențioși iubitori de artă. (©Editura Art)

 

 

 

Zahhak, de Vladimir Medvedev (trad. Antoaneta Olteanu)
Deopotrivă roman istoric, thriller captivant şi o strălucită parabolă poetică despre natura contagioasă a răului, Zahhak a cunoscut un fulminant succes de public şi a devenit un adevărat fenomen literar al pieței de carte din Rusia.
Acțiunea romanului este plasată în cea mai turbulentă şi violentă perioadă din istoria Tadjikistanului de după destrămarea Uniunii Sovietice – şi anume, în timpul devastatorului război civil de la începutul anilor 1990.
După ce soțul ei este ucis, Vera, o profesoară rusoaică, împreună cu copiii săi adolescenți, se refugiază la rudele lor tadjice din îndepărtatul sătuc de munte Talhak, aflat la granița cu Afganistanul. Acolo vor fi nevoiți să se obişnuiască cu o viață patriarhală şi extrem de precară, cu obiceiuri orientale străvechi, unele de-a dreptul barbare, precum şi cu ostilitatea fățişă a sătenilor. Dar provocarea cea mai mare o reprezintă apariția comandantului Zuhurşo Huşkadamov, fost activist comunist, în fruntea unei cete de bandiți trimişi de noua putere politică. E grosolan, crud şi infatuat: îi place să apară în public purtând pe umeri un şarpe boa uriaş, răspândind teroare şi violență, asemenea lui Zahhak, un tiran malefic din epopeea Şah-name – Cartea regilor, a poetului persan Firdousi.
O poveste halucinantă, în care se ciocnesc lumi, concepții, conştiințe şi în care oamenii sunt târâți în vârtejul istoriei, fără a avea absolut nicio putere – o poveste polifonică, spusă pe şapte voci ce se împletesc năucitor, mărturie a felului în care se poate supraviețui malaxorului necruțător al războiului. (©Editura Pandora M)

Hemingway și cu mine, de Paula McLain (trad. Veronica D. Niculescu)
Mărturisindu-se atrasă irezistibil de poveștile femeilor curajoase și originale, care își croiesc singure drumul în viață și își controlează destinul, Paula McLain, autoarea bestsellerului Soția din Paris, îi dedică acest nou roman, o emoționantă reconstituire ficțională a iubirii dintre Ernest Hemingway și celebra corespondentă de război și scriitoare Martha Gellhorn, uneia dintre cele mai interesante figuri din peisajul jurnalistic și literar american al secolului XX.
În 1937, tânăra jurnalistã și scriitoare Martha Gellhorn pătrunde clandestin în Spania măcinată de Rãzboiul Civil. Ajunsă la Madrid pe urmele subiectelor care o pasionează, îl reîntâlnește aici pe Hemingway, scriitor deja celebru, cu care își încrucișase drumurile în timpul unei vacanțe în Florida. În mijlocul luptelor eroice, al suferinței și tragediei, atracția dintre ei, alimentată de crezuri comune, devine irezistibilă. Legătura pasională destramă cea de-a doua căsnicie a lui Hemingway și o transformă pe Martha în muză și soție. Va putea însă neîmblânzita Marty să fie sprijinul de care are nevoie soțul ei, sau va rămâne aceeași femeie independentă și îndrăzneață, gata să-l lase în urmă pe Ernest și tot ce părea să însemne viața ei – splendoarea apelor tropicale, vegetația luxuriantă și culorile tari ale Cubei sau atmosfera trepidantă a New Yorkului ori marile întinderi ale Vestului american –, pentru a fi martorul evenimentelor cruciale din Europa însângerată și devastată de confruntările decisive ale celui de-al Doilea Război Mondial? (©Editura Humanitas Fiction)

Z, orașul pierdut. Povestea amazoniană a unei obsesii fatale, de David Grann (trad. Ioana Miruna Voiculescu)
În 1925, exploratorul britanic Percy Fawcett pornea în expediție în jungla amazoniană în căutarea unei civilizații legendare. Avea să fie ultima lui călătorie, din care nu s-a mai întors. Decenii la rând, alți aventuriei l-au urmat, în încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat cu el și de a găsi orașul pierdut Z. Biografia lui Fawcett semnată de David Grann elucidează cel mai tulburător mister al explorărilor din ultimul secol.
„O carte de aventuri palpitantă, extrem de convingătoare.” John Grisham
„Narațiune fascinantă, cu valențe științifice și istorice, cu personaje obsedante.” Entertainment Weekly (©Editura Art)

 

 

Animalul povestitor, de Jonathan Gottschall (trad. Smaranda Nistor)
Una dintre enigmele pe care caută să le dezlege această carte este nu doar existența poveștii – ciudată destul și ea –, ci caracterul ei absolut esențial. Rolul poveștii în viața omului depășește cu mult teritoriul convențional al cărților și filmelor. Povestea, alături de o întreagă varietate de activități narative, domină existența umană.
„Cartea aceasta este despre primata Homo fictus (omul care născocește)*, antropoidul mare cu minte povestitoare. Poate că nu‑ți dai seama de asta, dar ești o creatură a unei lumi imaginare care se cheamă Țara de Nicăieri. Țara de Nicăieri este casa ta și până să mori vei petrece zeci de ani acolo. Dacă n‑ai observat încă lucrul acesta, nu dispera: povestea este pentru ființa umană la fel ca apa pentru un pește – atotcuprinzătoare și imposibil de pipăit. Deși corpul îți stă întotdeauna într‑un anumit loc, într‑un anumit moment din timp, mintea ți‑e întotdeauna liberă să hoinărească pe meleagurile închipuirii. Ceea ce și face.” (Jonathan Gottschall)
Animalul povestitor este o carte fermecătoare. Încântă cititorul cu povești și cu povești despre ce înseamnă a spune povești și mai apoi ne explică de ce spusul poveștilor este un instinct uman fundamental.” (Edward O. Wilson) (©Editura Vellant)

Originile creativității umane, de Edward O. Wilson (trad. Elena Drăgușin-Richard)
Creativitatea este o trăsătură umană definitorie, iar explorarea originii acesteia ne poate ajuta să ne înțelegem mai bine ca indivizi și ca specie. Reflectând asupra dezvoltării cognitive a omului și asupra relației dintre știință și disciplinele umaniste, marele biolog E.O. Wilson așază într-o nouă lumină aspecte ale ființei noastre – precum capacitatea de a folosi limbajul, înclinația către poveste sau gustul pentru artă – fără de care apariția omului modern nu ar fi fost posibilă. Originile creativității umane este, astfel, o carte care, prin întrebările ei provocatoare, ne hrănește dorința de a ne cunoaște și de a ne descoperi afinitățile cu lumea naturală.
„În Originile creativității umane, Wilson pledează pentru îngemănarea științei cu disciplinele umaniste și pentru instaurarea unui «al treilea Iluminism» menit să redescopere natura umană în toată complexitatea ei“. (Publisher’s Weekly)
„Creativitatea reprezintă căutarea firească a originalității. Omenirea este împinsă înainte de dragostea instinctivă pentru noutate: descoperirea unor entități și procese noi, rezolvarea vechilor probleme și dezvăluirea altora noi, surpriza estetică provocată de datele și teoriile neașteptate, plăcerea vederii unor chipuri noi, fiorul identificării unor lumi necunoscute. Judecăm creativitatea prin măreția răspunsului emoțional pe care îl provoacă. O regăsim în adâncurile minții noastre și dincolo de noi, când ne imaginăm realitatea de pe tot cuprinsul universului. Orice țel atins duce către alte țeluri, iar căutarea nu se oprește niciodată.” (E.O. Wilson) (©Editura Humanitas)

Sfârșitul bibliotecii mele, de Alberto Manguel (trad. Bogdan-Alexandru Stănescu)
„Iubesc bibliotecile publice și ele sunt primele locuri pe care le vizitez când mă aflu într-un oraș pe care nu-l cunosc. Dar nu pot lucra fericit decât în propria mea bibliotecă, cu propriile mele cărți sau mai degrabă cu acele cărți despre care știu că sunt ale mele. Poate că e un soi de fidelitate ancestrală în asta, un fel de domesticitate zgârcită, o trăsătură a caracterului meu, mult mai conservatoare decât ar fi putut admite tinerețea mea anarhică. Biblioteca îmi era cochilie”, mărturisește Alberto Manguel.
Îndrăgostitul de lectură care a scris Biblioteca nopții și Istoria lecturii se întoarce mereu la propriile creații schimbătoare, efemere, și totuși mărturii ale eternității: revizitându-și bibliotecile, se revizitează pe sine. Ultima „cochilie” dintr-un prezbiteriu de pe Valea Loarei nu este nicidecum un sfârșit, ci începutul unei povești noi, al unei ordini noi și, mai ales, al unei căutări noi, în compania prietenilor. Însoțindu-l pe Manguel, o să va întâlniți și cu Ovidiu, Dante, Cervantes, Lewis Carroll, Kafka, Borges sau Walter Benjamin. O să vizitați legendara Bibliotecă din Alexandria, o să pătrundeți în biblioteci personale și publice, anonime sau celebre, și o să meditați, împreună cu autorul, la dragostea pentru cărți. (©Editura Nemira)

Excitat. Istoria hormonilor și modul în care controlează aproape totul, de Randi Hutter Epstein (trad. Adina Avramescu)
Plină de anecdote uimitoare, informații despre cercetările medicale recente și detalii amuzante, Excitat ni-i prezintă pe marii oameni de știință care au făcut descoperiri remarcabile despre dezechilibrele hormonale care ne pricinuiesc atâta suferință, dar și pe șarlatanii care s-au folosit de aceste descoperiri pentru a vinde remedii false.
Epstein scoate la iveală umanitatea care se află în centrul acestei științe a hormonilor şi vorbeşte despre oameni de tot felul: un doctor din anii 1920, care promova vasectomia ca pe o modalitate de sporire a libidoului, o femeie medic, care a descoperit hormonul sarcinii în anii 1940, și o mamă care colecta glande pituitare de la cadavre, pe care le folosea ulterior ca sursă de hormon de creștere pentru a-și trata fiul. Pe parcursul cărții, Epstein analizează funcțiile unor hormoni precum leptina, oxitocina, estrogenul și testosteronul, demitizând știința endocrinologiei.

„În tinerețe, pentru mine, hormonii însemnau sâni, menstruație și sex. Ni­mic mai simplu de-atât. Dar reprezintă mai mult decât atât. Ei sunt niște substanțe chimice puternice, care controlează metabolismul, compor­tamentul, somnul, schimbările de dispoziție, sistemul imuni­tar, lupta, abandonul – nu doar pubertatea și sexul. Așadar, într-un anume sens, cartea de față este o istorie a biochimiei ființelor vii, emoționale. Istoria hormonilor este, totodată, o istorie a descoperirilor, a căilor greșite, a perseverenței și a speranței. Aducându-le împreună – știința fundamentală și persoanele care au construit-o –, Excitat este o poveste des­pre ceea ce ne face oameni, din interior spre exterior.” (Randi Hutter Epstein) (©Editura Publica)

Născuți pentru a învăța. Despre capacitatea noastră incredibilă de a învăța și modul în care o putem folosi, de Alex Beard (trad. Raluca Chifu)
Învățarea este sufletul speciei noastre. De la primul pas la ultimele cuvinte, suntem ceea ce învățăm. Educația prezice cât vom câștiga, cât de mulțumiți vom fi, chiar și cât de mult vom trăi. Dar, în ciuda importanței sale evidente, învățarea a pierdut contactul cu progresele umane. Trăim într-o epocă informațională și muncim într-o economie a cunoștințelor, însă școlile noastre sunt relicve ale epocii industriale.
În această carte, expertul în educație Alex Beard ne duce într-un tur uimitor prin viitorul învățării, pentru a ne arăta cum putem – și de ce trebuie – să obținem rezultate mai bune. Combinând informații din interior, anecdote amuzante și cercetări inteligente, Beard ne conduce de pe coridoarele aglomerate ale unei școli generale din Londra, pe holurile tehnologizate din Silicon Valley, în „fabricile de examene” din Coreea de Sud și în sălile de clasă incluzive din Finlanda, pentru a ne arăta că ne aflăm, în prezent, la marginea unei revoluții în domeniul învățării.
Cartea abordează probleme ce merg de la inteligența artificială la înțelegerea noastră tot mai bună a creierului bebelușilor și de la rădăcinile creativității la modul în care pot sălile de clasă să fie motoare involuntare de extremism, oferind un ghid pentru a transforma învățarea în secolul XXI și a deveni mai buni.
Vor fi înlocuiți profesorii de roboți? Ce este atât de special la școlile finlandeze? De ce sunt elevii chinezi atât de buni la matematică? Poate duce la adevărate revoluții alegerea materiilor? Ce îl face pe om – haina sau educația? Poți învăța să fii creativ? Este cunoașterea o adevărată armă? (©Editura Publica)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *