Tag: alberto manguel

10 cărți de citit în aprilie 2019

Mai mult toamnă decât primăvară, aprilie a venit și el cu noutăți literare interesante. Două romane chiar despre lumea literară (Misterul Henri Pick și Hemingway și cu mine), un nou roman rusesc (mare și profund, așa cum ne așteptăm să fie romanele rusești), o ediție splendid ilustrată a unui clasic (Frankenstein), și, ca de obicei, multe cărți de non-ficțiune extrem de interesante: povestea unui explorator pierdut în pădurea amazoniană, însemnările livrești ale celui mai fermecător cititor al timpurilor noastre, Alberto Manguel, două cărți despre creativitatea omului (una despre Homo fictus, omul povestitor, și cealaltă semnată de unul dintre cei mai populari biologi și oameni de știință contemporani, Edward O. Wilson), o carte despre însemnătatea educației și o istorie alternativă a medicinei ultimilor 100 și ceva de ani din perspectiva descoperirilor endocrinologiei. Citeşte tot articolul


Listă de bookaholic: 5 cărți despre literatură

Ca cititor m-am format citind atât literatură, cât și cărți despre literatură. De la critică și istorie literară, la teorie literară și stilistică, fiecare domeniu m-a ajutat să înțeleg mai profund literatura ca scriitură, tematică sau construcție. Cărțile de pe care am învățat în facultate erau, în general, volume vechi subliniate și răs-subliniate, cu notițe pe margine, cărți trecute prin mâinile a sute de studenți, care nu mai aveau demult copertele originale, ci erau legate între niște cartoane zdravene, menite să reziste mai bine zelului studioșilor. De la cursul de Teorie literară (TL) realizat special pentru uzul studenților și care conținea texte de la Victor Șklovski la Umberto Eco, de la Evul Mediu și literatura latină al lui Ernest Curtius, Mimesis-ul lui Erich Auerbach, Canonul occidental al lui Harold Bloom (care a avu o reeditare la Art acum câțiva ani) sau A citi, a reciti de Matei Călinescu, toate au fost cărți care m-au format ca cititor. Citeşte tot articolul

Cărți de colecție: „Codex Seraphinianus”

De curând am terminat de citit romanul Aerul pe care îl respiri, de Care Santos, o foarte frumoasă poveste despre bibliofilie și cărți rare. Construit în jurul unei colecții de cărți erotice, care, de-a lungul anilor, sunt pierdute și găsite doar pentru a fi iar pierdute, romanul vorbește despre această dragoste (uneori obsesivă) pentru cărți, dar și despre faptul că unele cărți par a avea un destin propriu, diferit de voința celor care le iubesc.  Citeşte tot articolul

2015 literar, un bilanț personal al cărților – Laura Câlțea

2015 mi s-a părut un an bun din punct de vedere al lecturilor și al aparițiilor editoriale. Nu am citit cât aș fi vrut (de altfel, nu știu dacă o să mi se pară vreodată că am citit destul), însă am reușit să citesc mai multe noutăți (mai ales ficțiune) și mai multă literatură română. Dacă ar fi să am vreo dorință („rezoluție” în noul jargon ronglez), pe lângă multele liste de lectură pe care deja mi le-am făcut, cred că ar fi să mai citesc din când în când și clasici. Și să citesc și să recitesc. Valul noutăților mătură totul în jur, toată lumea vorbește doar despre ultimele cărți apărute, fiecare carte e vedetă timp de câteva zile-o săptămână și apoi lasă locul altora. Citeşte tot articolul