Cei care au încă aplecare să evadeze din cotidian și să arunce un ochi pe marile dezbateri intelectuale ale Occidentului, nu vor fi ratat ultimele revelații ale științei cognitive și vor fi auzit cu siguranță de Tversky, Kahneman, Thaler, Slovic și alții. Mai toate științele umaniste trec astăzi printr-un proces de recalibrare pentru că psihologia și sociologia experimentală au demonstrat convingător că oamenii gândesc și acționează altfel decât credeam.

Hans Rosling nu contribuie la această dezbatere, dar cartea lui, Factfulness – 10 reasons we’re wrong about the world, scrisă într-un limbaj cât se poate de simplu și accesibil, vine să întărească concluziile celor de mai sus. Suntem incapabili să înțelegem lumea din jurul nostru, a cărei complexitate și stratificare a depășit capacitatea noastră de analiză.

Rosling pune pe masă o idee simplă. În ciuda narativului promovat de mass-media a degradării constante, în ultima jumătate de secol umanitatea a cunoscut cel mai profund avans din întreaga sa istorie. Cifrele seci ale organizațiilor internaționale arată fără dubiu că miliarde de oameni au astăzi o viață mai bună decât acum câteva decenii, că populația lumii nu va crește necontrolat și că modernitatea a produs un miracol care trece neobservat.

Nu vreau să stric cititorului surpriza de a rămâne stupefiat de ideile preconcepute și greșite pe care le are despre sărăcie, sănătate sau dezvoltare economică în lume. Citind cartea lui Rosling și jucându-vă cu instrumente pe care le-a pus la dispoziția publicului (www.gapminder.com), veți înțelege că mult mai mulți copii decât credeți sunt vaccinați, că subevaluați considerabil numărul de oameni care au acces la apă potabilă și electricitate sau numărul de fete din Africa cu acces la educație. Suntem absolut orbi la proporția de nașteri și ne temem de suprapopulare, deși statisticienii au lămurit de multă vreme că populația globului se va stabiliza în jurul cifrei de 11-12 miliarde și că nu există indicii că va depăși această cifră.

Rosling nu propune o teorie, ci așază în fața cititorului cifre incontestabile care arată că lumea nu este ceea ce credem și că operăm cu o imagine a ei care era adevărată în anii 1960. Citindu-l, am trăit o revelație similară cu momentul în care am aflat că harta lumii pe care o învățasem la școală nu este o reprezentare realistă a dimensiunii țărilor și continentelor (https://thetruesize.com). Ce învățasem la școală nu era o minciună, ci lumea văzută dintr-o singură perspectivă, fără să ni se spună că există și altele.

Munca suedezului din ultimele decenii a demonstrat că cei mai educați și informați dintre noi aproape că nu au habar de schimbările profunde care au avut loc în Asia și în Africa. Operăm cu această imaginea deformată a unor continente sărace care nu vor putea ajunge vreodată din urmă Occidentul. Nu mai există un Occident bogat, distinct de o mare masă a țărilor sărace. Lumea este un continuu. Dacă împărțim veniturile tuturor oamenilor în patru categorii (până la 2$/zi, 8$/zi, 32$/zi și mai mult de 32$/zi), vom observa că cei mai mulți, 5 miliarde, sunt undeva la mijloc și sunt împrăștiați pe toate continentele, inclusiv în Occident. Cei 5 miliarde trăiesc cu undeva între 8$ și 32$ pe zi și doar un miliard trăiesc în sărăcie profundă. Este deplorabil că 15% din populația globului trăiește în sărăcie, dar acum jumătate de secol cifra era de 50-60% și în mai toată istoria omenirii a fost de peste 90%.

De ce avem o imagine atât de deformată a lumii? Explicațiile științifice și documentate le veți găsi la cei pe care-i menționam la început și nu doar la ei. Hans Rosling traduce în limbaj comun concluziile recente ale revoluției cognitive: avem o apetență pentru senzațional, suntem statisticieni catastrofali, nu gândim probabilistic, generalizăm cu prea mare ușurință, vedem peste tot creșteri liniare, ne uităm la cifre rupte din context, suntem fataliști, ne plac știrile negative și ne bazăm într-o proporție îngrijorătoare pe mass-media atunci când încercăm să discernem lumea din jur.

Factfulness nu este o carte scrisă de un optimist incurabil care crede că trăim în cea mai bună dintre toate lumile posibile. Dimpotrivă, Rosling este primul care recunoaște că există încă probleme grave, inclusiv unele care par insurmontabile, cum este încălzirea globală. Se descrie pe sine ca un „posibilist”, adică o persoană rațională care înțelege cifrele și ce spun ele și conștientizează că lumea este capabilă, astăzi, să rezolve mult mai multe probleme decât este dispusă să admită.

Cartea lui Rosling este și o lecție pentru modul în care privim România. Traversăm o perioadă de profundă revoltă socială în care o proporție semnificativă de cetățeni este nemulțumită de modul în care cetatea este administrată și guvernată. Totul pare un dezastru. Nu este. România din anul 2018 seamănă foarte puțin cu cea din 1990 și, dacă facem un efort să fim echidistanți, vom realiza cu ușurință acest lucru. Asta nu înseamnă că trebuie să fim îngăduitori cu proasta guvernare sau lipsa de pregătire a celor care administrează treburile publice. Rosling ne-ar spune să distingem între dorința justificată de mai bine și exigențele crescute pe care le avem și narativul care spune că România nu a progresat în ultimul sfert de secol. Cifrele arată altceva, iar mai binele pe care ni-l dorim trebuie să plece de la o poză realistă a țării și nu de la imagine închipuită și fără ancore în realitate.

Radu Burnete

Absolvent de Științe Politice la București și al unui master în Studii Internaționale Avansate la Academia Diplomatică din Viena, Radu este specialist în public affairs în cadrul Consiliului Investitorilor Străini și asistă companiile mari în relația cu statul român. Este un cititor pasionat, în special de cărți "grele", de istorie a mentalităților, economie, politică, filosofie, istorie și un atent observator al societății în care trăim. În momentele potrivite, citează din Plutarh și la petreceri se gândește uneori cu nostalgie la Banchetul lui Platon. Un clasic. :)


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *