Recenzia unei biografii a lui Sir Winston Churchill nu poate fi nicidecum despre personajul principal. Este imposibil ca personalitatea și viața sa, ca și evenimentele istorice al căror protagonist a fost, să fie rezumate într-o pagină sau două. Andrew Roberts a avut nevoie de peste 1000 de pagini și mi-ar fi imposibil să comprim așa ceva.
Churchill s-a născut în plină epocă victoriană. Prima conflagrație care l-a văzut pe front a fost Războiul Burilor când Imperiul Britanic, căruia i-a dedicat toată viața sa, era la apogeu și domina oceanele și comerțul. Ultimul său război a fost cel din Peninsula Coreeană când Churchill, deja aproape de 80 de ani, era la al doilea mandat de prim-ministru. La debutul Războiului Coreean, Imperiul Britanic era o umbră a gloriei sale, partenerul secund al republicii care avea să domine lumea de atunci înainte: America. În anul în care Churchill s-a născut, generalul Sir Garnet Wolseley semna tratatul prin care-l obliga pe regele Koffee al Ashanti să pună capăt sacrificiilor umane; în anul în care a murit, Gemini V a orbitase în jurul Pământului și Beatles au lansat ”Ticket to Ride”.
Povestea lui Churchill este și povestea acestei transformări ale cărei consecințe noi încă le trăim astăzi. Citim despre Churchill în primul rând pentru a înțelege cine suntem. În al doilea rând pentru că povestea vieții lui o să vă țină nedespărțiți de această carte scrisă într-o engleză impecabilă. În al treilea rând pentru că viețile marilor oameni sunt pline până la refuz de lecții pentru fiecare dintre noi.
Roberts este biograful omniprezent și atotștiutor. El nu-l descoperă pe Churchill alături de cititor ci încearcă, cu succes, să arate pas cu pas cum fiecare episod, fiecare greșeală și fiecare succes i-au sculptat caracterul și personalitatea și l-au pregătit pentru cel mai dificil test al vieții sale: să țină cârma Marii Britanii în al Doilea Război Mondial. Misiunea lui Roberts este una dificilă. Mitologia și falsurile din jurul lui Churchill sunt pe măsura personalității și a rolului decisiv pe care l-a jucat. Internetul abundă în citate false și idei scoase din context. Nici nu este dificil, având în vedere că Churchill a scris de-a lungul vieții sale mai mult decât Shakespeare și Dickens împreună, peste 37 de cărți. Dacă adăugați miile de discursuri pe care le-a ținut într-o carieră politică de șase decenii veți înțelege că s-a exprimat pe atâtea subiecte și în atâtea feluri, încât cu puțină rea voință aproape orice idee poate fi scoasă din context și prezentată în altă lumină. În această nouă lume a atenției precare, citatele din Churchill, oricât de atractiv sună, trebuie servite cu o doză mare de scepticism. Omul a fost un munte din care se pot desprinde infinite pietricele. Este a doua biografie pe care o citesc după cea a lui Roy Jenkins și nu a făcut decât să-mi întărească convingerea că Churchill a fost ceea ce anglosaxonii numesc ”a world-historical figure” și că esența lui nu poate fi redusă la un articol pe internet, un mic eseu sau câteva citate.
Un bun exemplu, cu rezonanță locală, este mult vehiculata idee că Churchill a vândut România și toată Europa de Est lui Stalin. Din hârtiile vremii și din corespondența și preocupările lui Churchill, documentate istoric, reiese cât se poate de clar că a fost printre primii care au realizat că Uniunea Sovietică își va extinde influența oriunde Armata Roșie va pune piciorul și a făcut toate presiunile posibile ca aliații să înainteze cât mai repede spre est sau să debarce în Iugoslavia sau Turcia pentru a permite rușilor o incursiune limitată. A făcut eforturi pentru a extrage de la Stalin garanții că, în Polonia sau România, sovieticii vor permite reinstaurarea democrației și a alegerilor libere. Din păcate, realitatea milioanelor de soldați ruși din Europa de Est a primat și aliații au avut puține șanse să-i forțeze mâna lui Stalin fără a recurge la arma nucleară. Grecia singură a putut fi salvată din mâinile rușilor și asta tot prin insistența și tenacitatea lui Churchill.
Din paginile lui Roberts veți rămâne cu imaginea în infinite culori a lui Sir Winston. A făcut greșeli de-a lungul vieții sale, nici nu încape vorbă, dar când a venit vorba de cele trei mari pericole la adresa civilizației occidentale – militarismul prusac în 1914, nazismul în anii 30 și comunismul sovietic după al doilea război mondial – judecata sa istorică și morală a fost deasupra celor mai mulți contemporani. A tras semnalul de alarmă în toate cele trei instanțe și a avut tăria de caracter să vorbească fără ezitare împotriva curentului majoritar chiar și în momentele în care a fost marginalizat pentru convingerile sale. A înțeles, de asemenea, că Imperiul Britanic nu-și va recâștiga poziția globală după înfrângerea Germaniei și a făcut totul ca locul să îi fie luat de America în care a văzut singura republică capabilă să ducă mai departe stindardul liberalismului, constituționalismului și comerțului liber. Nu s-a înșelat, cel puțin până în 2016.
Cartea abundă în detalii care nu vă vor plictisi. Ele sunt atât de bine țesute, încât ai impresia că ești alături de Churchill în lungile ședințe de cabinet din 1941, în discuțiile sale săptămânale cu regele George al VI-lea sau în timpul discursurilor fulminante pe care le-a ținut în Parlamentul Britanic. Nicio pagină nu este în plus din această biografie voluminoasă. Veți râde adesea la glumele și replicile care l-au făcut atât de celebru. Trebuie să faceți însă efortul istoricului de a-l judeca în raport cu epoca sa. Multe dintre replicile sale ar fi inacceptabile astăzi pentru un prim-ministru. Este incredibil cum în cele mai dificile momente ale bombardamentelor germane Churchill găsea puterea interioară să glumească și mai ales să fie autoironic. Atacat de Leslie Hore Belisha în timpul moțiunii de cenzură din 1942, dorită multiplelor defecte ale tancului A22, a dat una dintre miile de replici imbatabile: ”Cum era de așteptat pentru un prototip, a avut o serie de defecte și probleme la naștere, dar de îndată ce acestea au devenit evidente tancul a fost rebotezat în mod corespunzător: Churchill”.
Atitudinea sa neclintită i-a ținut pe britanici alături de el în acei ani dificili și Churchill a reușit în vremea celui mai greu război să aibă un nivel de aprobare pe care cei mai mulți politicieni ai zilelor noastre nu îl au nici pe timp de pace: peste 80%. Și a făcut asta fără să fie beat tot timpul, un alt mit persistent. Consuma zilnic alcool nu neapărat în cantități moderate pentru o persoană obișnuită, dar o singură dată în cele peste 2000 de zile de război s-a putut spune despre el că a trecut linia roșie.
Energia sa era nestăvilită și Roberts face o treabă magnifică, transmițând pagină cu pagină incapacitatea lui Churchill de a sta locului. În Marele Război a plecat din cabinet direct pe front și a luptat în tranșee. A învățat să zboare și au fost necesare multe avertismente și întâlniri la limită cu moartea pentru a-l face să renunțe. În ziua debarcării din Normadia a vrut să fie acolo, pe o navă de război care bombarda pozițiile germane și doar opoziția Regelului și a tuturor din jurul lui au reușit să-l oprească.
Citindu-i biografia pare imposibil că altcineva ar fi putut să țină Marea Britanie în război când totul părea pierdut, să-i aducă pe ruși și pe americani împreună și într-un final să fie personalitatea care a tronat peste înfrângerea lui Hitler. Mesajul lui Roberts este că momentele de tensiune și dramă maximă atrag în vortexul lor astfel de personaje ale căror vicii sunt pe măsura virtuților lor, dar a căror convingere și determinare poate muta acul istoriei într-o direcție sau alta. Churchill a fost fără doar și poate un astfel de om care a crezut cu tărie în democrației și liberalism în ciuda compromisurilor pe care a fost forțat uneori să le facă într-o jumătate de secol care a dat Europa de câteva ori peste cap. Închei cu câteva vorbe ale britanicului care încă nu au intrat în panteonul de citate celebre, dar care mie mi-au rămas întipărite în minte și care sper că vă vor face să deschideți această carte fabuloasă:
– La capătul oricăror omagii aduse democrației este omul simplu, intrând într-o simplă cabină de vot, cu un simplu creion, făcând un simplu semn pe o simplă bucată de hârtie – un munte de retorică sau discuții voluminoase nu vor putea diminua importanța covârșitoare a acestui simplu act.
– Acțiunea umană poate fi guvernată de legi mai mult sau mai puțin juste. Tiraniile pot restrânge sau dirija vorbele oamenilor. Mințile lor pot fi asaltate de mașinăria infernală a propagandei cu nesfârșite falsități și adevărul poate fi refuzat unor generații de-a rândul. Dar sufletul omului, țintuit și înghețat în această transă, se poate trezi la cea mai mică scânteie, venită din locuri nebănuite și într-o clipă eșafodajul de minciuni și opresiune va sta în fața judecății. Oamenii în lanțuri nu trebuie să înceteze niciodată să creadă în cauza libertății.
