Dacă Tocqueville ar fi scris o carte despre cum să subminezi democrația, cum ar fi arătat ea? Între noi fie vorba probabil că acest anti-Tocqueville există și ia din când în când masa la Kremlin. Dar să nu mă abat de la subiectul principal. Subjugarea presei. Descurajarea asocierii și a organizațiilor neguvernamentale. Lipsirea cetățenilor de capacitatea de a influența decizii ale comunității în care trăiesc (guvernarea locală). Distrugerea educației. Inegalitate de șanse. Retragerea celor competenți din lumea politică. Centralizarea administrației. Renunțarea la judecata cu jurați. Partidele politice, în special cele cu obiective mărunte. Iată rețeta.

L-am parcurs prima dată pe Tocqueville în timpul facultății din curiozitate și ca să nu se spună despre mine că nu-l lecturasem pe distinsul francez. L-am recitit cu criza zonei euro desfășurându-se în fundal. Căutam să deslușesc cum experiența americană poate fi utilă proiectului Europei unite. Tocqueville a avut intuiții fantastice. Cea mai celebră dintre ele este profeția pe care a făcut-o în 1830 despre America și Rusia. Spre deosebire de celelalte puteri care par să-și fi atins potențialul, spunea Tocqueville, cele două par să fie lansate pe calea unor creșteri spectaculoase. America trebuie să lupte cu natura, Rusia cu omul. Prima este angajată într-o cursă împotriva sălbăticiei, cealaltă împotriva civilizației. Instrumentul Americii este libertatea, al Rusiei servitutea. Fiecare dintre ele pare destinată să domine destinele unei jumătăți de planetă[2].

Am revenit la Tocqueville săptămânile trecute cu ochii celui care se teme de prăbușirea lentă a democrațiilor liberale, în frunte cu America. Nu cred că traversăm un soi de anomalie peste care o să trecem cu ușurință la următoarele alegeri. Optimistul din mine își dorește să dispară Trump cu ai lui, Erdogan, Putin și Orban și toți naționaliștii iliberali din Europa, inclusiv ai noștri foști socialiști. Cred însă că avem de a face cu o maladie care a săpat la temelia societăților democratice și, înainte de a prescrie medicamente, trebuie să înțelegem ce s-a întâmplat cu noi.

Pentru Tocqueville, democrația are nevoie câteva ingrediente esențiale. Trebuie să existe un grad important de guvernare locală și de descentralizare administrativă. Este important ca micile comunități să dezbată și să decidă când se renovează o școală, unde se amplasează un parc sau un semafor, cine să fie șeful poliției locale sau câtă gălăgie se poate face cu un concert și între ce ore. În micile decizii care ne afectează viața de zi cu zi, ia naștere dezbaterea democratică. Tot aici se plămădesc adevărații lideri democratici care au exercițiul discuției și argumentului și cei care nu se tem de întâlnirea cu cetățenii. Centralizarea administrativă și supra-reglementarea oferă o uniformitate confortabilă dar distruge în timp viața democratică a comunităților.

Asocierea este și ea fundamentală. Clubul pasionaților de mușcate din Arad, asociația iubitorilor de ornitorinci, grupul celor care vor să oprească construirea unui zgârie-nor în centrul orașului sau al celor care vor să lupte împotriva poluării micului râu din comună sunt toate trăsături ale vieții democratice. O viață asociativă vibrantă produce cetățeni implicați în societate și îi învață să dezbată și să interacționeze cu autoritatea. Pentru Tocqueville nu sunt importante doar organizațiile neguvernamentale care luptă pentru cauze mari cum sunt drepturile omului, respectarea constituției sau cheltuirea responsabilă a bugetului național. Păienjenișul micilor asociații, de la nivel local, sunt fundația democrației. Dușmanul tiraniei sunt cetățenii care se întâlnesc și fac lucruri împreună; de aceea dictaturile au descurajat orice activitate care nu avea loc sub atenta oblăduire a partidului.  

Distrugerea educației și retragerea celor competenți din viața politică destructurează agora democratică. Dacă cei mai competenți oameni ai unei națiuni își dedică viața doar bunăstării personale și averii iar cetățenii nu au un nivel minim de înțelegere al problemelor cu care se confruntă comunitatea lor, societatea ajunge repede într-un punct pe care îl recunoaștem: o ceată de incompetenți dictează unei plebe temătoare. Acest peisaj trist poate fi denaturat peste măsură de creștere inegalităților de toate felurile. Democrația își trage legitimitatea și din faptul că o majoritate covârșitoare acceptă regulile jocului, dar pentru asta toată lumea trebuie să aibă ceva de câștigat. Oligarhia și corupția sunt dușmanii democrației.  

Un loc special le revine partidelor politice. Nici fondatorii Americii și nici Tocqueville nu au văzut utilitatea unor astfel de organizații. Tocqueville subscrie complet opiniei lui James Madison care credea că facțiunile sunt o sursă a răului într-o democrație. Totuși, Tocqueville este puțin mai îngăduitor și face o distincție între partide ”mărețe” și ”mărunte”. Partidele mărețe sunt animate de principii, preocupate de generalități, interesate de idei și cu convingeri adevărate. Partidele mărunte sunt interesate de consecințe și nu de principii, sunt preocupate de cazuri particulare și nu de principii generale, sunt obsedate de oameni și mai puțin de idei și sunt animate de dorința de a câștiga alegeri și nu de convingerile lor. Partidele ”mărețe” pot schimba radical o societate, în bine sau în rău. Partidele mărunte nu fac decât să creeze agitație și să degradeze viața democratică.

Mai citiți, din nou, rețeta. Vi se pare că ni se coace ceva? Nu știu dacă soluția este să revenim la lumea lui Alexis de Tocqueville. Este însă necesar să-l (re)citim pentru modul extraordinar în care pune întrebări. Dacă vreți să rețineți un singur lucru de la Tocqueville, acela este că democrația nu este doar un regim politic, ci un mod de viață.  Lupta dintre libertatea și servitute pe care a văzut-o atât de bine se dă constant. Dacă arma servituții este forța, arma libertății este, în primul rând, cunoașterea. Liberalismul modern a fost triumful rațiunii și al iluminismului. Cu cât ne îndepărtăm de cele două cu atât ne îndepărtăm de libertate și democrație.

P.S. Ați citit recenzia unui audiobook. Dacă nu ați făcut-o deja, vă recomand să treceți pe la https://www.thegreatcourses.com/. Veți putea asculta cursurile unora dintre cei mai distinși profesori de la catedrele celor mai mari universități din lumea anglo-saxonă.

[1] Tocqueville and the American experiment, William R. Cook (https://www.thegreatcourses.com/courses/tocqueville-and-the-american-experiment.html)

[2] Democracy in America by Alexis de Tocqueville (edited by Bruce Frohnen), Regnery Publishing, Washington D.C., 2002, pagina 343

Traducerea cărții Despre democrație în America o găsiți aici.

Radu Burnete

Absolvent de Științe Politice la București și al unui master în Studii Internaționale Avansate la Academia Diplomatică din Viena, Radu este specialist în public affairs în cadrul Consiliului Investitorilor Străini și asistă companiile mari în relația cu statul român. Este un cititor pasionat, în special de cărți "grele", de istorie a mentalităților, economie, politică, filosofie, istorie și un atent observator al societății în care trăim. În momentele potrivite, citează din Plutarh și la petreceri se gândește uneori cu nostalgie la Banchetul lui Platon. Un clasic. :)


Un comentariu
  1. Mihai

    Excelent și îngrozitor de veridic! Felicitări! Va invitam la o discuție sa vedem cum facem un partid mare PNȚ MANIU-MIHALACHE. Date de contact pe pg de internet cu același nume!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *